Tu întrebi

Răspunde pr. Ioan Farcaş:

Minunea învierii lui Lazăr, fratele Martei şi Mariei, din Betania, este celebrată de Biserică în preajma sărbătorii Intrării Domnului Isus în Ierusalim (Floriile). Liturgia Bisericii dezvăluie acest mister, atât cât putem noi cuprinde. Încerc să dau răspuns întrebării cu ajutorul textelor liturgice (acestea pot fi găsite în Triod sau Strajnic, la Sâmbăta lui Lazăr, în Săptămâna a 6-a a Postului Mare):

1. "Mai înainte de Paşti cu şase zile a venit Isus către Betania să cheme la viaţă pe Lazăr, cel mort de patru zile, şi să prevestească Învierea..." (Stihira cu Mărire... Şi acum... de la Litia Sâmbetei lui Lazăr).

Aşadar, minunea învierii lui Lazăr stă legată de minunea intrării lui Isus în Ierusalim. Cei ce au venit în număr mare ca să-L aclame (Osana!!!), au fost îndemnaţi (au fost entuziasmaţi!) şi de vestea învierii lui Lazăr! Dar Isus a venit în Betania "şi să prevestească Învierea"! Învierea lui Lazăr anunţă Învierea cea de obşte. Lazăr este unul dintre noi; este unul ca noi. Învierea lui din morţi anunţă învierea noastră, "învierea cea de obşte", care are ca garant Învierea lui Isus din mormânt: Daca Isus a înviat şi noi vom învia!

2. Lazăr a fost înviat de atotputernicia dumnezeiască a lui Isus; a trăit cu rosturile sale încă ani şi ani, apoi "a murit" precum oricare muritor. Este cinstit de Biserică ca şi sfânt! "Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta încredinţându-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Cristoase Dumnezeule..." (Troparul Utreniei sâmbetei lui Lazăr).

Deci, învierea lui Lazăr devine semn pentru Învierea cea de obşte, pentru învierea tuturor, la sfârşitul timpului, la chemarea Dreptului Judecător. Datorită acestui fapt, "moartea" creştinilor devine "somn", "adormire", iar locul unde cei ce "mor" în Cristos sunt depuşi, poartă un nume adecvat, semnificativ: Cimitir. Kimitirion, în greacă, înseamnă dormitor. Adică, cei ce se odihnesc acolo se vor trezi pentru viaţă. La această Viaţă se va trezi şi Lazăr, după ce şi-a încheiat existenţa pământeană, prin "adormire", pentru Învierea cea de obşte!

La prima serie de Sedelne, de la aceeaşi Utrenie, se cântă: "Făcându-ţi-se milă de lacrimile Martei şi ale Mariei, ai poruncit, Cristoase Dumnezeule, să se răstoarne piatra de pe mormânt, şi strigând pe cel mort, l-ai înviat, sfărâmând încuietorile morţii, încredinţând prin el învierea lumii, Dătătorule de viaţă...". Se anunţă "sfărâmarea încuietorilor morţii!" De Înviere cântăm: "Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începutul altei vieţi, veşnice". Totodată prin el se anunţă "învierea lumii". La Paşti cântăm: "Acum toate s-au umplut de lumina...". Episodul "Lazăr" devine anunţ şi semn al Învierii, al restaurării întregii zidiri, prin Cel ce este Dătătorul de viaţă, Unicul Domn şi Mântuitor!!!