Tu întrebi

Răspunde pr. Maricel Ianuş:

Stimată Doamnă Maria, apreciem iubirea Dumneavoastră faţă de Isus Cristos prezent în Sfânta Euharistie. Înainte de a Vă răspunde întrebărilor, precizăm că legislaţia actuală a Bisericii Romano-Catolice prevede ca Sfânta Împărtăşanie să fie administrată credincioşilor doar sub specia ostiei consacrate sau, conform normelor liturgice, sub ambele specii: a ostiei şi a vinului; în caz de necesitate, Sfânta Împărtăşanie poate fi administrată chiar şi numai sub specia vinului (cf. Codex Iuris Canonici, can. 925). Aşadar, în Biserica de astăzi împărtăşirea credincioşilor cu Trupul şi Sângele lui Cristos nu are loc doar primind ostia consacrată. Documentul Eucharisticum mysterium promulgat cu autoritatea Papei Paul al VI-lea pe data de 25.05.1967 stabileşte următoarele cazuri în care anumiţi credincioşi pot beneficia de împărtăşirea sub ambele specii: persoanele adulte în cadrul Liturghiei imediat următoare botezului lor şi al Liturghiei în care primesc sacramentul Mirului; creştinii necatolici care printr-o hotărâre personală intră în rândul membrilor Bisericii Catolice; mirii în cadrul Liturghiei în care celebrează şi primesc sacramentul căsătoriei; misionarii laici şi orice credincios care primeşte oficial o misiune din partea Bisericii în cadrul Liturghiei de încredinţare a misiunii; credincioşii bolnavi pentru care Liturghia care se celebrează în casa lor, cărora li se administrează viaticul sub ambele specii euharistice; toţi credincioşii care în cadrul unei Liturghii celebrate de mai mulţi preoţi, desfăşoară un minister liturgic (cf. nr. 3); există şi cazuri în care cei bolnavi nu poate ingera alimente solide, dar numai lichide, şi atunci li se administrează sacramentul Euharistiei doar sub specia vinului consacrat.

În lumina acestor precizări, întrebările care necesită un răspuns adecvat sunt următoarele: Cine, când şi de ce a introdus în Biserica Romano-Catolică administrarea Sfintei Euharistii credincioşilor laici doar sub specia ostiei consacrate?

Documentele istorice de care dispunem astăzi ne arată că negarea accesului credincioşilor la împărtăşirea cu vinul euharistic a avut loc în mod progresiv, fiind efectuată mai întâi de către anumiţi episcopi, cu aprobarea papei, pentru diecezele lor. În cele din urmă, printr-o dispoziţie papală, această restricţie a fost aplicată întregii Biserici Catolice. Conform unor studii recente, aceasta a avut loc în secolele XII-XIII (cf. Franz Josef Nocke, Eucaristia, în Th. Schneider, Nuovo corso di dogmatica, vol. II, Brescia 1995, p. 338). E necesar să menţionăm că după cum până în secolele XII-XIII au existat biserici locale în care credincioşii se împărtăşeau în mod obişnuit cu Trupul şi Sângele lui Cristos sub ambele specii, tot astfel şi după generalizarea restricţiei, în anumite situaţii, Biserica a permis credincioşilor să se împărtăşească atât cu pâinea, cât şi cu vinul euharistic. Documentele magisteriale nu specifică motivele pentru care s-a ajuns la această restricţie. În anul 1562, Conciliul de Trento, în sesiunea XXI, dedicată Euharistiei, afirma că Biserica a luat această hotărâre determinată de motive grave, fără a adăuga ulterioare detalii (cf. H. Denzinger, nr. 1728). Catehismul Bisericii Romano-Catolice ne spune doar atât: "Din motive pastorale, acest mod de a se împărtăşi a fost stabilit în mod legitim drept cel mai obişnuit în ritul latin" (nr. 1390). Aceste afirmaţii nu ne permit să cunoaştem cu exactitate motivele pentru care Biserica a limitat administrarea sacramentului Euharistiei sub specia vinului consacrat. Unul dintre aceste motive este faptul că împărtăşirea credincioşilor sub specia vinului euharistic aducea cu sine repetate atitudini şi comportamente de gravă ireverenţă din partea unor credincioşi faţă de Isus Cristos prezent în sacramentul Euharistiei. Alte interpretări rămân simple speculaţii, deoarece nu dispunem de documente istorice corespunzătoare care să le justifice veridicitatea.

Dacă Biserica Romano-Catolică ne învaţă că "Sfânta Împărtăşanie îşi realizează mai deplin forma de semn când se oferă sub ambele specii" (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1390) şi cu toate acestea continuă să administreze credincioşilor sacramentul Euharistiei, în mod obişnuit, doar sub specia ostiei consacrate, aceasta înseamnă că şi astăzi există motive grave. Modalitatea de administrare pe care aţi indicat-o este extrem de uşoară... Nu este posibil ca Biserica, de mai mult de 10 secole de când administrează acest sacrament sub forma ostiei de astăzi şi nu a pâinii obişnuite de la începutul său, să nu fi luat în consideraţie şi această posibilitate. Însă experienţa pluriseculară a Bisericii în administrarea sacramentului Euharistiei, respectul datorat acestuia şi problemele cu care s-a confruntat, au condus autorităţile Bisericii la stabilirea actualului mod de a administra credincioşilor sacramentul Euharistiei ca fiind modalitatea cea mai adecvată.

Ceea ce V-ar putea ajuta să acceptaţi mai uşor şi cu mai multă credinţă această dispoziţie sunt cuvintele Mântuitorului care a spus nu numai "Luaţi şi beţi din acesta toţi" şi "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică" (In 6,55), dar şi "Cine mănâncă din această pâine nu va muri în veci" (In 6,58). Cu alte cuvinte, pentru a beneficia pe deplin de roadele sacramentului Euharistiei nu este indispensabilă primirea acestuia sub ambele specii, căci sub fiecare dintre ele ni se oferă TOTUL, adică Trupul, Sufletul, Sângele şi Dumnezeirea aceluiaşi Mântuitor, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu!

Prin urmare, Dumneavoastră beneficiaţi pe deplin de aceleaşi roade mântuitoare fie că Vă împărtăşiţi cu ostia consacrată, fie că Vă împărtăşiţi cu vinul consacrat sau cu ambele specii euharistice! Realitatea care are un rol determinant în viaţa Dumneavoastră şi care necesită întotdeauna o atenţie şi o îngrijire deosebită rămâne nu posibilitatea de a Vă împărtăşi cu ambele specii euharistice, ci ansamblul de dispoziţii interioare pe care îl aveţi atunci când îl primiţi pe Isus Mântuitorul în sufletul şi viaţa Dumneavoastră. El să Vă dăruiască tot harul. Pace şi Bine!