FAMILIA 

Pregătire la Sacramentul Căsătoriei
achizitionare: 16.05.2004; sursa: Misionarii Verbiți

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

IUBIREA

Schemă:

Iubirea este descrisă în multe moduri diferite. Încerc să înțeleg ce semnificație dau eu acestei realități și o confrunt cu ceea ce mi s-a propus.

- A iubi și a învăța de a mă accepta pe mine însumi și a-l accepta pe celălalt cu propriile limite, cu propriile reputații și defecte.
- Nu este suficient a-l accepta pe celălalt așa cum este: este nevoie a depăși dificultățile care provin din diferențele naturale.
- A-l iubi pe celălalt înseamnă a ne simți responsabili de fericirea celuilalt, a-l ajuta să crească, să se realizeze.
- A iubi înseamnă a mă cunoaște, este efortul de a mă lăsa cunoscut în interior.
- A iubi nu înseamnă numai a respecta personalitatea celuilalt, dar și a-l ajuta să se realizeze pe sine.
- Iubirea mirilor creștini este una, fidelă și fecundă pentru că aceasta este iubirea lui Cristos pentru Biserică: una, fidelă, fecundă.
- Iubirea nu este numai un sentiment: este mai ales voință. Se spune așadar de a-și dori binele.
- O iubire posesivă nu este adevărată iubire: este în schimb căutare de sine, celălalt este văzut numai în funcție de propriul avantaj.
- Noi doi nu ne-am întâlnit, nu ne iubim din întâmplare: realizăm planul de iubire pe care Dumnezeu l-a gândit pentru noi doi.
- Iubirea mă face să descopăr că celălalt nu este instrumentul, dar scopul fericirii mele.
- Iubirea poate dura numai dacă crește. Poate crește numai dacă se îmbogățește. Izvorâște și crește pentru că este vie.
- A iubi înseamnă a progresa, a mă transforma pe mine pentru ca celălalt să fie mai fericit.
- A se iubi pentru toată viața înseamnă a se iubi în fiecare zi puțin mai mult în ciuda neînțelegerilor și a dificultăților.
- Cel mai mare pericol care poate amenința iubirea noastră este posibilitatea de a ne obișnui, de a ne opri.
- Iubirea este fidelă pentru că are rădăcinile sale în Dumnezeu, pentru că se inspiră din Iubirea lui Cristos.
- Diferit de celelalte realități divine, iubirea noastră nu se îndreaptă spre moarte deoarece, plecând de la iubirea lui Dumnezeu este veșnică.
- Iubirea noastră este mereu creativă pentru că, iubindu-ne, creem mereu ceva nou, ceva care înainte nu exista sau exista numai parțial.

A DEVENI
ADULȚI:
A FACE
ALEGERI

    

Este lege universală a naturii că, pentru a crește, este necesar a lăsa un anumit stadiu al vieții pentru a trece la un altul. Pentru a deveni persoane adulte, este necesar a trece prin diferite stadii ale evoluției și a le lăsa.

Aceasta nu se întâmplă în mod automat, cere un efort, cere o alegere, o detașare. Uneori este dureros. Din acest motiv se evită detașările: și se riscă de a nu mai crește.

În viața noastră, fiecare dintre voi a traversat stadii ale copilăriei, ale adolescenței, ale tinereții. Cel nou-născut se hrănește cu lapte. Acesta se dezvață pentru ca să învețe să se hrănească ca un om. Copilul trăiește aproape de mama sa. Se îndepărtează de casă pentru a merge la școală. La fel intrarea în lumea muncii... prietenii... logodna.

A deveni adulți înseamnă a îndeplini în fiecare zi puțin mai mult această evoluție.

Fiecare dintre voi este un produs al propriilor părinți. De la ei ați primit nu numai caracteristicile fizice, dar și modul de a face, de a gândi, de a acționa.

Pentru a deveni adulți, este necesar de a revedea tot ceea ce părinții și ambientul v-au transmis... Folosințe, obișnuințe, principii, judecăți... totul trebuie supus revizuirii, refuzând poate unele modificând multe.

A DEVENI
ADULȚI
CA
PERECHE

    

Viața voastră de logodnici este marcată de alegerea pe care ați făcut-o unul față de celălalt. Această alegere, făcută definitivă de căsătorie și reînnoită în fiecare zi, va marca toată viața voastră.

Însă pentru voi nu are sens a vorbi de maturitatea personală, în mod independent de maturitatea perechii.

Nu puteți deveni adulți decât ca pereche.

Înainte de a fi logodiți, ați trecut prin anumite etape, care au marcat evoluția voastră; majoritatea, le-ați trăit în ambientul familiei.

De când v-ați ales, a început pentru voi o istorie nouă: un drum pe care vreți să-l faceți înpreună. Sunteți două persoane diferite, aveți două istorii diferite, obișnuințe, gusturi., mentalitate diferită: totuși, vreți să construiți o comunitate.

Trebuie să faceți împreună alegeri decisive. Trăiți o etapă fundamentală pentru a deveni adulți.

Revizuirea obișnuințelor și ideilor voastre, al modului vostru de a gândi și de a acționa, se face împreună.

Puteți face alegeri împreună, cu condiția ca să vă cunoașteți foarte bine. Dialogul între voi trebuie să permită celuilalt să includă adevăratul vostru mod de a gândi, a simți, a judeca.

A face împreună alegeri pentru viața voastră nu înseamnă a vedea cine are dreptate sau nu, și a încerca să impună propriile idei celuilalt. Ceea ce vă conduce nu este voința de a predomina, dar a iubi.

Faceți așadar împreună o revizuire de viață: examinați împreună ceea ce sunteți și ați vrea să fiți, cu clara voință de a îmbogăți iubirea voastră, de a face arminioasă perechea voastră.

A CREȘTE
ÎMPREUNĂ

    

Iubirea pe care o trăiți vă cheamă la o serie de depășiri: un mod nou de a trăi, de a vă comporta, de a vedea lucrurile, un mod nou de a vrea binele părinților, de a trăi prietenia, munca, timpul liber, angajările...

Acestea toate vor fi întra-devăr posibile numai atunci când vă ajutați reciproc.

Iubirea voastră va putea progresa, din etapă în etapă, dacă fiecare este atent la celălalt, la exigențele sale, la creșterea sa.

Vă veți strădui să vedeți lucrurile cu ochii celuilalt, pentru a înțelege depășirile necesare pentru a crește împreună, pentru a trăi o iubire mai adultă, o înțelegere mai profundă.

Pe moment, când se va trata de modificarea comportamentului vostru, vi s-ar putea întâmpla să nu vedeți foarte clar.

Esențialul va fi de a vedea prezent că obiectul de atins este creșterea perechii voastre și deci a vorbi împreună.

NU PĂȘIȚI
AMÂNDOI
CU ACELAȘI
PAS

    

Modul vostru de a crește nu are în mod necesar același ritm. O depășire pe care unul dintre voi o poate realiza imediat, poate fi foarte dificilă pentru celălalt. Sau, unul singur dintre voi poate fi chemat să îndeplinească o detașare. Fiecare însă, va trebuie să dea mărturie celuilalt de o mare înțelegere, multă afecțiune și răbdare.

Ar fi o greșeală foarte mare a ne arăta nerăbdători, a face presiuni asupra celuilalt pentru ca să se schimbe mai repede, cu alte cuvinte, a asuma atitudinea aceluia care pretinde ceva. O eroare și mai mare ar fi aceea de a-l face pe celălalt să se simtă aproape vinovat că este așa cum este, făcând din el o victimă, și făcând să cadă asupra lui propria suportare ca o înșelătorie.

În acest domeniu, mai mult decât altul, a vorbi mult este indispensabil. Ajutorul cel mai complet pe care vi-l puteți oferi este de a vă ajuta, a da un sens eforturilor de a le îndeplini.

Această evoluție nu este limitată la logodnă, nici la primele timpuri ale căsătoriei.

Iubirea poate dura numai dacă crește. Poate crește numai dacă se îmbogățește. Crește pentru că este vie.

A iubi înseamnă a progresa, a se transforma pe sine însuși pentru ca celălalt să fie mai fericit. Înseamnă a vrea, din moment în moment, depășirile necesare pentru a iubi mai bine.

A SE IUBI
ÎN FIECARE ZI
MAI MULT

    

A se iubi toată viața înseamnă a se iubi în fiecare zi puțin mai mult, în ciuda neînțelegerilor și ale dificultăților.

Înseamnă a se iubi în mod mereu nou, reînnoind zi de zi propria inimă, căutând de a da iubirii noi dimensiuni.

Logodnicii și mirii creștini știu că iubirea lor este în Iubirea lui Dumnezeu. El este Iubirea.

Dumnezeu este acela care vă cheamă să creșteți în iubire, să duceți în lume o iubire diferită, mai profundă.

Voi doi nu v-ați întâlnit din întâmplare.

Credinciosul știe că Dumnezeu este prezent în viața sa. Voi realizați planul pe care Dumnezeu L-a gândit pentru voi doi.

SUNTEȚI DOUĂ
PERSOANE
DIFERITE

    

El este un bărbat, ea este o femeie. Toată persoana voastră este profund sexuată. Vă dați seama că unul reacționează diferit de celălalt...

Tu ai caracterul tău, temperamentul tău, gusturile tale, ea le are pe ale ei: uneori foarte diferite de ale tale.

Tu ai trăit într-un ambient, ea în altul. Familiile voastre v-au oferit obișnuințe, tradiții, moduri diferite de a face. Istoria voastră este o istorie diferită.

Fiecare dintre voi are propriile idei despre viață, despre politică, despre societate, despre Dumnezeu. Despre iubire, despre ban, etc. Toate acestea explică de ce nu aveți aceleași necesități, aceleași dorințe, aceleași aspirații.

De aici provin fie bogăția vieții voastre în doi, fie dificultățile de a vă înțelege.

Sunteți două persoane diferite. Aveți fiecare personalitatea voastră.

A-L RESPECTA
PE CELĂLALT
ȘI A SE AJUTA

    

Fiecare dintre voi trebuie nu numai să respecte personalitatea celuilalt, dar și să-l ajute să SE realizeze pe sine. Pentru aceasta este necesar ca să vă cunoașteți mereu mai bine.

O cunoaștere făcută numai când ieșiți împreună pentru a vă distra, riscă de a rămâne superficială și greșită. Fiți sinceri până la capăt, fiți atenți față de celălalt.

VOI
SUNTEȚI O
PERECHE

    

Acum sunteți o pereche: nu mai puteți trăi unul fără celălalt. Nu vă dați seama cât de mult v-a transfomat iubirea. Fiecare dintre voi se simte crescut, mai matur, mai adult decât era în urmă cu șase luni, un an.

Această transformare durează toată viața. Iubirea are în sine exigența de a se reînnoi, de a crește. Efortul de a se gândi la celălalt, de a vedea lucrurile cu ochii celuilalt, este acela care vă permite să depășiți toate dificultățile. Pentru că fericirea nu vine de la voi înșivă dar de la altul. Dacă sunteți atenți, veți descoperi că puțin câte puțin iubirea voastră este mai mare decât voi. Voi nu sunteți izvorul, dar iubirea este, în voi, Iubirea însăși a lui Dumnezeu.

A-L SIMȚI
PE DUMNEZEU
APROAPE

    

Acest moment al vieții voastre este un moment privilegiat pentru a-l simți pe Dumnezeu aproape. Trăiți în Iubirea lui Dumnezeu! Este ocazia bună pentru a revedea în profunzime credința voastră și modul vostru de a o trăi, în lumina Iubirii. Vă veți da seama că Dumnezeu are un plan asupra iubirii voastre, că vrea fericirea voastră, prin căi pe care ar trebui să le descoperiți și să le parcurgeți împreună.

A IUBI
ÎNSEAMNĂ A
ÎMPĂRTĂȘI

    

Cultura dominantă, mass media, vă prezintă diferite modele de pereche. Dumnezeu însă vrea ca voi să formați nu o pereche oarecare, dar perechea voastră.

Prin promisiunea făcută unul altuia, s-a născut o comunitate.

Ați deci să vă uniți viețile voastre: aveți deja același destin. Drumul lung care se deschide înaintea voastră, îl veți parcurge împreună. Comunitatea de viață care s-a stabilit între voi va găsi toată plinătatea sa prin căsătorie când în final veți trăi împreună. Va fi toată viața pentru a o dezvolta, a o îmbogăți, a o aprofunda. Dar deja acum o construiți, zi de zi. A pune în comun tot ceea ce sunteți și aveți, cere dialog, schimb, comunicare.

A IUBI
ÎNSEAMNĂ
A SE
CUNOAȘTE,
A SE LĂSA
CUNOSCUT,
A SE ACCEPTA
PE SINE ȘI
PE CELĂLALT
AȘA CUM ESTE

    

A iubi înseamnă a se cunoaște, este efortul de a se lăsa cunoscut în interior.

A iubi înseamnă a învăța să te accepți pe tine îÎnsuți și să-l accepți pe celălalt cu propriile limite, cu propriile idei și defecte. Înseamnă a ști să accepți completarea care vine de la celălalt, ajutorul său. Dacă învățați să vă acceptați, să puneți în comun planurile voastre, atunci iubirea crește.

Cine iubește cu adevărat iese din egoismul său. Știe să depășească ispita egoismului celor doi

care duce la închidere. Iubirea voastră, pentru a crește, are nevoie de a se extinde, de a depăși limitele vieții în doi, de a împărtăși propria bucurie cu ceilalți.

Iubirea vă face să vă simțiți responsabili față de celălalt, de lume. Aceasta este metoda lui Dumnezeu:

Ceea ce noi creștinii numim "Întrupare": El era ca Dumnezeu, dar nu a considerat că trebuie să păstreze în mod gelos faptul că este egal cu Dumnezeu. A renunțat la totul. A ales să fie slujitor și a devenit om între oameni... (Filip. 2.6-7).

El a împărtășit în toate, până și consecințele păcatului, situația noastră umană.... La Crăciun noi sărbătorim mai ales Iubirea lui Dumnezeu care vine să împărtășească viața noastră.

A IUBI
ÎNSEAMNĂ
A VREA
BINELE

    

Iubirea voastră s-a născut ca o atracție reciprocă, o simpatie care v-a împins unul spre celălalt. Când v-ați cunoscut mai bine, s-a născut stima. Sentimentul, în voi, a crescut încât a luat forță și a devenit dominatoare. La acest punct credeți că vă iubiți la maximum: cu toate acestea drumul este numai la început. Vai dacă vă opriți la acest punct.

Iubirea nu este numai sentiment: este mai ales voință. Se spune chiar "a-și dori" binele.

Iubirea este autentică când suntem dispuși cu cu totul pentru celălalt. Cine iubește este dispus să dea ceea ce are, chiar și pe sine, pentru binele persoanei iubite.

A iubi înseamnă a vrea binele celuilalt: este când binele tău, fericirea ta, a devenit binele și fericirea celuilalt. Singur sentimentul are prea multe suișuri și coborâșuri.

Iubirea este o alegere care vine din voință.

A-l iubi pe celălalt înseamnă a se simți responsabili de fericirea celuilalt, a-l ajuta să crească, să se realizeze. Nu este suficient al accepta așa cum este, este necesar a depăși dificultățile care provin din diferențele naturale.

Pentru ca el să fie fericit, pentru ca tu să poți găsi bucuria, este necesar ca amândoi să ieșiți din obișnuințele voastre, să lăsați ideile voastre preconcepute, să mergeți unul spre celălalt pentru a-l descoperi și a-l iubi așa cum este. Aceasta vă ajută să verificați cât ați învins din egoismul vostru.

Iubirea este contrariul egoismului. Iubirea este victoria asdupra egoismului. Egoismul ar vrea să facă din celălalt un instrument al propriei fericiri.

Iubirea descoperă că celălalt nu este instrument, dar scopul propriei fericiri.

Iubirea lui Cristos eliberează de păcat care este egoismul.

Creștinul recunoaște că, Cristos este salvatorul.

Iubirea lui Cristos ne face capabili de a iubi pe deplin.

Iubirea adevărată este aceasta: nu iubirea pe care am avut-o față de Dumnezeu, dar iubirea pe care Dumnezeu a avut-o față de noi, care l-a trimis pe Isus, fiul său, pentru a ne face să avem iertarea de păcatele noastre (1 In 4,10).

A IUBI
SE ÎNVAȚĂ

    

Există etape în iubire cum sunt etape și în viață. Descoperirea celuilalt nu este definitivă, pentru că se schimbă continuu. Iubirea voastră va crește mereu dacă vă angajați amândoi.

Pentru ca iubirea voastră să crească sunt necesare un anumit număr de dispoziții.

Realism, pentru a-l vedea pe celălalt așa cum este în realitate, și nu așa cum iubirea vă conduce să-l idealizați. Să nu se vadă în celălalt numai defectele, dar a descoperi și bogăția sa interioară.

Sinceritatea, pentru a vă comporta în mod loial unul față de celălalt. Uneori va fi necesar un efort pentru a nu-l înșela pe celălalt.

Dialog continuu și despre toate. Nu există comuniune fără dialog, fără comunicare. A învinge ispita de a ține pentru sine vreun aspect al propriei vieți.

Atenție față de celălalt și în lucrurile mici care contribuie la iubire. Trebuie să fim disponibili să ieșim din noi înșine pentru a privi afară, la persoana pe care o iubim.

Căutare continuă pentru a îmbogăți cu noi motive și conținuturi iubirea voastră. Va avea mai multă forță pentru a suporta încercările vieții.

Voința, pentru că nu există adevărată iubire fără efort, fără răbdare, fără a uita de sine.

IUBIREA
ESTE VIE
DACĂ CREȘTE

    

Iubirea este o realitate vie: dacă nu crește, însăși vitalitatea sa este în pericol.

Cel mai mare pericol care poate amenința iubirea voastră este posibilitatea de "a vă obișnui", de "a vă opri".

Multe perechi din păcate simt iubirea lor în criză. Înainte iubirea lor a încetat să crească, apoi s-a micșorat... în sfârșit s-a redus la mizerie. Ei s-au oprit în drumul iubirii. Deja trăiesc împreună din obișnuință. Poate au început să considere natural faptul de a se iubi, au pierdut gustul noutății, se simt incapabili de a reînnoi iubirea lor. Pentru ei a devenit un lucru vechi, uzat, demodat.

Două condiții favorizează în mod particular creșterea iubirii:

A AVEA
O VIAȚĂ
INTERIOARĂ

    

- a avea o viață interioară, adică a reflecta asupra vieții voastre, asupra comportamentului vostru, asupra a tot ceea ce vi se întâmplă, pentru a descoperi semnificația în lumina credinței voastre, a speranței voastre;

- să nu se creadă că sunteți de neschimbat, dar să se observe schimbările care au loc în fiecare dintre voi. A vorbi împreună pentru a conștientiza mai bine.

A ACCEPTA
AJUTORUL
CELORLALȚI

    

A accepta ajutorul celorlalți, pentru că este foarte dificil a ajunge de unii singuri la maturitate.

Ceilalți vă permit să vedeți mai clar, vă constrâng să verificați raportul vostru. Dacă vă gândiți la viața voastră, vă dați seama că în momentele de dezvoltare, stimulul v-a venit de la ceilalți, de la o întâlnire, de la un exemplu... Nu se termină niciodată a se descoperi bogățiile pe care celălalt le deține în sine și cele pe care vi le dăruiește. Iubirea vi le revelează, iubirea le dezvoltă. Nu se sfârșește niciodată de a se cunoaște, de a iubi.

O IUBIRE
CARE NU
MOARE

    

Dacă încercați să priviți în urmă, la primele timpuri ale iubirii voastre, vă dați seama imediat că astăzi vă iubiți în mod diferit, mai complet.

La început v-a atras unul spre celălalt: era încă o iubire nenăscută. Apoi v-ați simțit îndrăgostiți: era un fapt mai mult sentimental, dar numai prin faptul că stați împreună, ați început să vă cunoașteți cum sunteți în realitate. Iubirea voastră, încă de la început, a devenit mai adevărată, mai profundă.

Când v-ați ales pentru totdeauna, celălalt a devenit persoana vieții voastre. Iubirea voastră a cunoscut plinătatea unui plan pentru viitor.

Numai prin alegerea reciprocă s-a născut în voi conștiița de a fi pereche.

Astăzi perechea voastră crește: sub stimulul căsătoriei care se apropie, luați împreună primele mari decizii. Vă așteaptă viața în comun, și iubirea voastră va fi chemată la etapele succesive ale vieții de căsătorie: a casei, al primului copil, al creșterii sale...

IUBIREA
TREBUIE
SĂ CREASCĂ

    

Iubirea voastră trebuie să crească: nu trebuie să o lăsați să îmbătrânească.

Prin faptele vieții, dacă vă angajați, iubirea voastră se va transforma și se va reînnoi: va deveni mai adevărată, mai concretă, mai autentică. Nu mai veche, dar mai matură, adică mereu mai adultă.

Diferită de alte realități vii, iubirea voastră nu merge spre moarte. Când spuneți că "sufletul" vostru, adică "eu-l" vostru profund, este nemuritor, spuneți că nici iubirea nu moare. Pentru că iubirea voastră este parte a Iubirii lui Dumnezeu, care este veșnic.

Creștinii folosesc termenul "indisolubil" pentru a indica că raportul de iubire între soți este chemată să nu moară niciodată. Niciodată nu trebuie să vă gândiți la o legătură impusă iubirii voastre din afară, de lege.

Gândiți-vă însă că Dumnezeu, care v-a chemat la iubire, vă cheamă să trăiți o iubire care nu moare, pentru că mereu crește și se reînnoiește.

În mod concret, aceasta înseamnă că iubirea voastră este chemată să depășească orice dificultate, prezentă și viitoare. O iubire mai puternică decât dificultățile.

O iubire care are forța lui Dumnezeu.

UN DRUM
ÎN CREDINȚĂ

    

Când v-ați îndrăgostit, fiecare părea pentru celălalt perfect, minunat. Acum vă cunoașteți mai profund, ați descoperit în celălalt defecte, moduri de a gândi și a se comporta care nu vă plac. Aceasta uneori, este o greutate pe care o purtați în voi, fără să încetați a vă vorbi.

Apoi, vorbindu-vă, descoperiți că vă puteți ajuta. Este o revelație. Cunoașteați deja punctele voastre slabe, dar a le vedea cu ochii celuilalt, vă deschide ochii, vă face să vă gândiți. Stima, dorința celuilalt, vă ajută să vă schimbați.

Vă dați seama că la început, fiecare credea că trebuie să-l schimbe pe celălalt, pentru a-l face să devină mai asemănător propriilor "vise". Apoi v-ați spus că fiecare are propriile defecte, propriile mici manii care îngreunează asupra altora, și că este necesar a începe de la sine!

Pentru ca tu să poți începe să te schimbi cum doresc eu, trebuie ca eu să încep să fac eforturi cu mine și cu caracterul meu.

În viitor veți descoperi că nu mai este cazul de a dramatiza: ceea ce astăzi considerați poate ca "defecte", "greșeli" ale celuilalt, nu sunt în schimb decât modul său de a fi. Ceea ce contează nu este faptul ca celălalt să fie "cum vrei tu" dar să fie el însuși, "cum este mai bine pentru el".

Ceea ce este necesar, de a vă ajuta reciproc și să vă transformați unul prin celălalt.

O iubire fidelă nu este altceva decât o iubire care se maturizează prin lenta convertire a unui bărbat și a unei femei.

Mulți cred că, cuvântul "fidelitate" înseamnă a fi mereu la fel, însă o iubire care crește nu mai este aceea de ieri.

Alții cred că a fi fideli înseamnă a nu greși niciodată, însă toți pot greși. Iubirea voastră este ceva puternic și minunat, dar voi sunteți atât de fragili...

Puterea și garanția fidelității voastre sunt în Dumnezeu.

Biblia ne descoperă că fidelitatea lui Dumnezeu față de ceilalți oameni este legată de un singur cuvânt: iertare. El este Fidel, noi incapabili de o credință completă. Dumnezeu rămâne fidel față de noi, de iubirea sa pentru noi, de promisiunile sale, pentru că ne iartă continu.

Ne iertăm penrtu că nu suntem perfecți, pentru că se greșește, pentru că există defecte, pentru că suntem încă puțin egoiști. Deoarece iubirea voastră nu este încă completă, se trăiește în speranța de a crește mereu mai mult.

IUBIREA
DĂ SENS
VIEȚII

    

Este iubirea cea care dă sens vieții voastre. Prin iubire voi îl întâlniți pe Dumnezeu.

Astăzi sunteți încă absoluți în judecățile voastre: vi se pare că trebuie să fiți asemănători în toate, și în gradul de credință și în modul de a o manifesta.

Cu timpul, veți învăța că Dumnezeu vă poate conduce pe fiecare dintre voi în mod diferit. Veți descoperi în mod mai profund că a vă iubi nu înseamnă a fi egali, dar uniți.

DIVERSITATEA
ESTE BOGĂȚIE

    

Dacă vă dați seama că diferențele voastre nu sunt un obstacol, dar o bogăție, veți fi capabili de a respecta opera lui Dumnezeu în celălalt. Logodnicul ideal, mirele ideal, familia ideală, nu există.

Sunteți chemați să trăiți iubirea și s-o construiți în fiecare zi, fără vise. Și chiar în realitatea vieții zilnice îl veți întâlni pe Dumnezeu.

Credința pe care o aveți astăzi este încă foarte teoretică. Trebuie să învățați că Dumnezeu nu trebuie căutat în afara vieții, dar că este Dumnezeul Vieții.

Credința voastră va deveni matură prin concretizarea vieții voastre ca pereche.

În acest drum de credință unul este indispensabil celuilalt.

Trebuie să învăț să-l descopăr pe Dumnezeu în raportul meu cu tine. Ești tu cel care mă ajuți să înțeleg iubirea Sa gratuită, bunătatea sa de Tată, iertarea Sa.

Prin tine, El mă cheamă să depășesc limitele mele, să devin o persoană adultă.

Prin tine, El pune la încercare capacitatea mea de a iubi și de a dărui.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire