BISERICA
POPORUL
LUI
DUMNEZEU

Biserica este poporul lui Dumnezeu. Este un vis antic al lui Dumnezeu acela de a face din toţi oamenii un popor care să recunoască paternitatea sa şi să-l glorifice pentru minunile create, trăind în comuniune. Acest vis al lui Isus, a devenit o realitate cu Isus. Începând opera sa de vestire a mântuirii, Isus nu s-a prezentat ca un filosof preocupat de a transmite o doctrină abstractă, dar a apărut încă de la început ca Învăţător al vieţii şi i-a invitat pe cei care îl ascultau să trăiască cu el, să împărtăşească experienţa sa, să facă prietenie profundă, să se simtă un singur lucru cu el şi cu ceilalţi.

Din Israel, turmă fără păstor, în mod politic separat şi sclav, Isus face să se nască un popor: noul popor al lui Dumnezeu, Biserica.

Acestui nou popor, Cristos a dat o nouă lege: Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi.

PRIMA
COMUNITATE
CREŞTINĂ

Faptele Apostolilor atestă că în prima comunitate creştină, creştinii trăiau în mod unanim şi în înţelegere, arătau în mod reciproc iubire şi solidaritate fără rezerve. Cine poseda ceva nu-l considera propriu, dar punea în comun. Nimeni nu era lipsit de necesarul pentru că aceia care posedau ogoare sau case le vindeau şi banii câştigaţi îi puneau la dispoziţia tuturor.

BISERICA
COMUNTATE
DE FRAŢI
ÎN DRUM

Biserica este o comunitate de fraţi pe drum cu şi pentru omul tuturor timpurilor, rechemându-l la credinţă, mărturisind caritatea faţă de toţi, dar cu particulară atenţie la situaţiile de marginalizare.

În mod juridic se intră în Biserică prin Botez, dar adevăraţii creştini sunt aceia care, răspunzând la darul baptismal, se străduiesc să trăiască o adevărată experienţă a Bisericii ca primii creştini.

BISERICA
COMUNITATE
VIE

Biserica este aşadar o comunitate vie care merge prin lume spre Tatăl şi spre Împărăţia cerurilor, aşa cum vechiul Popor al lui Dumnezeu mergea prin deşert spre pământul promis.

În antichitate Dumnezeu era prezent între poporul său şi îl însoţea de-a lungul drumului în deşert printr-un nor şi un foc (Ex 13,20-22).

CRISTOS
PREZENT
PRIN
SACRAMENTE

Astăzi Cristos se face prezent şi ne dăruieşte mântuirea sa, ajutorul său prin Sacramente. Ele marchează drumul nostru de credinţă.

Pentru a fi creştini buni nu este suficient a primi câteva Sacramente, ca Botezul, Prima Împărtăşanie, Mirul, Căsătoria, dar este necesar a-i primi şi a ne încrede şi în ceilalţi, mai ales în Sacramentul Reconcilierii, unde Domnul ne iartă şi ne restituie reînnoiţi Bisericii sale, şi în Euharistie, unde creştinii, în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi în participarea la Masa sa, găsesc ajutorul pentru a depăşi propriul egoism şi astfel îndeplinesc misiunea lor.

Comunitatea creştină s-a născut prin Învierea lui Cristos. Dacă Cristos nu ar fi înviat, Biserica nu ar mai exista.

În momentul în care Cristos murea pe cruce, din comunitatea pe care el o construise cu greutate nu mai rămânea nimic: apostolii şi discipolii se împrăştiaseră, dezorientaţi şi dezamăgiţi în faţa sfârşitului Învăţătorului lor.

Însă prin Învierea lui Cristos se reconstituie grupul apostolilor şi al discipolilor.

Pentru aceasta în fiecare duminică, Biserica este în sărbătoare şi toate comunităţile se reunesc în adunare pentru a celebra amintirea Învierii lui Cristos.

Cristos înviat le-a dat apostolilor o poruncă precisă: "Mi-a fost dată orice putere în cer şi pe pământ. Mergeţi aşadar şi învăţaţi toate naţiunile

botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, învăţându-le să respecte tot ceea ce v-am poruncit. Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii". Cuvintele lui Isus sunt clare: discipolii săi primind cu credinţă Evanghelia sa şi exprimând această credinţă în semnul sacramental al Botezului. Cu aceasta are loc începutul noii vieţi.

Botezul este aşadar actul oficial care exprimă împreună voinţa de a deveni noi, adică de a ne converti, şi actul includerii în Biserică.

A fi botezaţi înseamnă aşadar a adera cu credinţă la Cristos, a intra în mod oficial în Biserica sa şi a ne angaja pentru a schimba viaţa.

BISERICA
ÎNCEPE
MISIUNEA SA
LA RUSALII

Biserica a început misiunea sa în ziua Rusaliilor. Sub acţiunea Duhului Sfânt, apostolii sunt transformaţi şi conştientizează misiunea lor. Ei menţionează că este Isus Cristos care îi uneşte cu Comunitatea care ia naştere, pe cei botezaţi şi că Duhul Sfânt îl face pe Isus prezent în mod mai incisiv şi pătrunzător de cum era în mod fizic între ei.

Biserica face parte din drumul omului şi îl invită să se includă într-o comunitate în care Cristos comunică viaţa sa.

BISERICA
DARUL LUI
DUMNEZEU

Biserica este darul lui Dumnezeu pentru noi, pentru a garanta şi în mod vizibil, sub formă de semne şi persoane prezenţa sa, pentru a ne da mereu cuvântul său, harul său prin Sacramente, apropierea persoanelor care ne ajută să înţelegem şi să-l urmăm pe Domnul.

BISERICA
LOCUL DE
ÎNTÂLNIRE
CU FRAŢII
ŞI CU LUMEA

Comunitatea eclezială este un loc în care persoanele se întâlnesc, se roagă, activează, pentru a face vizibilă experienţa creştină.

Se iubesc şi trăiesc toate exigenţele vieţii comunitare. Dar se trăieşte şi în deplină comuniune cu lumea, văzută ca un loc unde Dumnezeu îşi construieşte casa sa.

BISERICA
ESTE FĂCUTĂ
DIN PERSOANE

Biserica, iubită de Cristos până la dăruirea vieţii sale pe cruce, este în lume, cu toate imperfecţiunile şi contradicţiile istoriei sale, mireasa pe care Cristos o va uni cu sine în mod definitiv la sfârşitul timpurilor.

ESTE
MIREASA
LUI CRISTOS

Nu se poate spune: cred în Dumnezeu şi nu în Biserică, pentru că fără Biserică nu se poate crede în Isus Cristos, care este legată de el ca mireasa de mire, şi fără Cristos nu se poate crede în Dumnezeu, care s-a revelat în El.

BISERICA
REALITATE ÎN
CONSTRUCŢIE

Să ţinem cont de faptul că Biserica este o realitate divină şi umană pentru că aşa a vrut-o Cristos, o realitate în construcţie şi care ia cu uşurinţă o imagine pe care i-o dăm.

O realitate în acelaşi timp sfântă şi păcătoasă, care ascunde misterul măreţiei sale într-o existenţă umană limitată.

Isus, alegându-i pe cei Doisprezece şi încredinţând răspândirea Evangheliei sale oamenilor, s-a legat de noi în lucrul care îi este mai aproape de inimă: realizarea Împărăţiei sale: răspândirea darului noii vieţi.

Isus riscă nu numai de a fi judecat pentru ceea ce a spus şi a făcut, dar de a fi judecat sau refuzat şi pe baza alegerilor şi cuvintelor discipolilor săi.

Ca şi creştini, suntem chemaţi să iubim Biserica ca pe noi înşine pentru că noi suntem cei care formăm această Biserică.

A PUNE
SĂ RODEASCĂ
PROPRIILE
DARURI

Dumnezeu, a oferit fiecăruia calităţi, carisme, daruri şi vrea ca în Biserică toate acestea să fie folosite pentru binele tuturor. Nu se poate trăi în Biserică în mod pasiv. Suntem membre vii şi ca atare avem obligaţia de a acţiona.

BISERICA
DOMESTICĂ

Prin căsătoria creştină familia devine Biserica domestică, pentru că şi-a găsit locuinţă în Dumnezeu. Dincolo de toate, mirii creştini sunt chemaţi să trăiască vocaţia lor.

BISERICA
TRUPUL LUI
CRISTOS

Pentru a ajunge la oameni, Isus s-a Întrupat, s-a făcut om, dar pentru a continua de a rămâne în lume în mod vizibil până la sfârşitul timpurilor a fondat comunitatea umană, Biserica, care este trupul însuşi al lui Cristos existent ca şi comunitate.

NOI FORMĂM
ACEST TRUP

Fiecare dintre noi este membru al acestui trup. Cristos trăieşte astăzi între oameni prin noi: el continuă să vorbească, să binecuvânteze şi să indice drumul de eliberare al oamenilor prin credincioşi.

În Biserică, Isus însuşi repetă gesturile sale de milostivire şi de iubire şi intră în comuniune cu fiecare om.