Isus se prezintă ca Mire, a cărui prezență este izvor de bucurie. O frază de acest fel pentru Evrei era un blestem, pentru că aplicată la sine (Cristos) imaginea folosită de Profeți, pentru a indica pe Dumnezeu în raporturile sale de alianță cu poporul lui Israel. Însemna a se prezenta ca revelație în forma Israelui. Voia să spună să se prezinte ca revelație în forma umană a Dumnezeului alianței.
Ioan folosește și el termenul de Mire referindu-l la Cristos (In 3,27-30): Isus este Mesia, Trimisul lui Dumnezeu, Acela care unește cu sine, cu alianța nupțială, umanitatea salvată și mântuită.
În cuvintele și în misiunea lui Cristos este Dumnezeu însuși care vine în întâmpinarea bărbaților și a femeilor, se pune alături de ei, participă la existența lor, manifestă în mod concret iubirea sa, face să se întrevadă posibilități noi de viață reconciliată și fraternă, deschide orizonturi asupra viitorului distrugând teama de moarte.
Ioan vede începutul vieții publice a lui Isus în minunea Nunții din Cana (In 2,1-11). Semnificația acestui eveniment stă în faptul că Cristos va transforma persoane, familii, grupuri sociale, într-un cuvânt: totul și toți.
Ai păstrat vinul bun până în acest moment: cu Isus a venit timpul atât de așteptat. El este acest vin care înveselește pe toți.
Răspunsul la această ofertă de eliberare și de mântuire făcută de Isus, inițiatorul unui nou mod de a trăi, nu a fost primit și acceptat. Cristos este refuzat de mulți, nu a fost înțeles nici măcar de discipolii săi, cel puțin la început, a fost considerat dușman și persecutat mereu și în sfârșit a fost pus să tacă răstignindu-l pe o cruce pentru că: era considerat periculos pentru conviețuirea civilă cum era organizată atunci și considerat un tulburător al uzanțele religioase, considerate de neatins, mesajul său despre un Dumnezeu care se interesează de oameni și care este alături de cei mai disprețuiți, neapărați și marginalizați, constrângea la a revedea imaginea convențională care se avea despre divinitate și a considera persoana umană mai importantă decât propria legislație religioasă, și despre cult afirma că toate persoanele sunt egale, toți fiii lui Dumnezeu și aceasta afecta la baza o organizație socială fondată pe divizări rigide în clase și considerată dreaptă în punctul de a fi considerată sacră, voită de Dumnezeu.
|