FAMILIA

 
De la "elixirul fericirii" la iluzia de libertate
Alois Gherguţ

Realitatea socială din jurul nostru ne pune în faţa unei drame îngrijorătoare - consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum şi frecvenţă, iar vârsta de la care se începe consumul alcoolului a scăzut! Numeroase studii arată că obiceiul consumului de alcool începe, adesea, încă din adolescenţă şi la debutul vârstei adulte, dar consecinţele patologice nu apar decât în decursul mai multor ani. Adolescenţii sunt rareori consumatori cronici de alcool; mai degrabă au tendinţa de a ceda ocazional unui consum excesiv de alcool. Dependenţa de alcool se instalează după mai mulţi ani şi majoritatea persoanelor care solicită asistenţă medicală şi psihologică au peste 30 ani. De asemenea, se observă diferenţe importante între sexe şi la efectele fizice produse de alcool. În unele ţări (mai recent şi în ţara noastră) persoanele de sex feminin consumă alcool la fel de frecvent ca cele de sex masculin, dar în cantitate mai mică. Conţinutul mai redus în apă al organismului femeilor face ca acestea să fie mai vulnerabile la efectele alcoolului decât bărbaţii (rezultă că prin consumarea aceleeaşi cantităţi de alcool consecinţele asupra sănătăţii vor fi mai grave la femei). Alte diferenţe între bărbaţi si femei pot fi de ordin socio-cultural. În numeroase ţări consumul de alcool de către tineri este considerat ca o consolidare a imaginii masculine de virilitate si maturitate. Consumarea de alcool de către femei este privită diferit: femeia care bea mult este obiectul dezaprobării sociale şi, în consecinţă, ea încearcă să disimuleze dificultăţile cu care se confruntă consecutiv consumului de alcool, în loc să solicite un ajutor calificat.

Ce este alcoolismul?

Cunoscut drept "dependenţa de alcool, alcoolismul este o boală care constă într-o nevoie puternică de a bea, şi imposibilitatea încetării consumării băuturii în momentul în care apar probleme provocate de alcool. Studiile la nivel mondial indică aproximativ 62 milioane de persoane afectate de alcool. De asemenea, riscul de a deveni alcoolic este de 3 ori mai mare la bărbaţi decât la femei. Alcoolismul include patru simptome: nevoia incontrolabilă de a consuma alcool, pierderea controlului (incapacitatea de a se limita la un singur pahar de băutură), dependenţa psihică (simptome provocate de abţinerea de la alcool, ca de exemplu ameţeli, greaţă, anxietate, tremurături şi transpiraţie abundentă), toleranţa la alcool (nevoia de a creşte cantitatea alcoolului pentru a-i simţi efectele).

Considerată «a IV-a problemă de sănătate publică», după bolile cardio-vasculare, mentale şi cancer, alcoolismul afectează indirect, prin perturbarea relaţiilor sociale şi interpersonale, un număr de persoane de 6-7 ori mai mare decât numărul alcoolicilor, cu implicaţii şi consecinţe personale şi sociale incalculabile, impunându-se studiului sub aspect tridimensional: medical, psiho-logic şi sociologic. Astfel, numeroase teorii care explică eţiologia alcoolismului se polarizează în jurul factorilor fiziopatologici sau psiho-sociologici.

Gravitatea manifestărilor şi terapie

Alcoolismul acut (beţia) poate produce o afectare neuropsihică cu înlăturarea constrângerilor şi inhibiţiilor, crescând probabilitatea unui comportament cu risc (agresiunea, delicvenţa, suicidul, accidente de circulaţie etc.). Alcoolismul cronic este o toxicomanie, consecinţă a consumului excesiv şi sistematic a unor cantităţi de alcool şi care poate induce afectarea tubului digestiv: gastrită, duodenită, enterocolită, pancreatită cronică cu tulburări secundare ale digestiei şi absorţiei; hepatită cronică, ciroză hepatică, cancer hepatic; afectarea sistemului nervos; tulburări de percepţie şi memorie, euforie, depresie afectivă, susceptibilitate exagerată, scăderea voinţei, pasivitate, egocentrism, demenţă în cazurile grave (duc la afectarea mediului familial, socio-profesional); afectarea aparatului cardio-vascular, scăderea duratei de viaţă, afectarea fătului în cazul mamelor alcoolice: deficienţe fizice, mortalitate infantilă, deficiente psihice etc. Caracteristic pentru alcoolismul cronic este că pentru cei din jur comportamentul apare coordonat, deci subiectul pare că nu este beat. În cadrul acestei aparenţe subiectul suferă o tulburare de conştiinţă calitativă profundă şi în mod brusc începe să se comporte ca un «automat»" periculos. Persoana în cauză este profund dezorientată, poate avea iluzii şi halucinaţii mai ales vizuale, intră în conflict cu cei din jur, fără să fie provocat şi fără a avea vreo legătură real-inteligibilă cu anturajul, se crede ameninţat şi e violent.

În altă ordine de idei, unele studii au arătat că persoanele care consumă cantităţi ponderate de alcool (unu-două pahare pe zi) sunt mai puţin expuse pericolului de a avea boli cardiace decât cele care nu beau deloc sau în cantităţi mari. Alcoolul alimentar natural (în cantităţi moderate) protejează inima, ridicând nivelul colesterolului "bun" şi reducând riscul formării cheagurilor în artere.

Mulţi specialişti cred că influenţa psihologică în controlul consumului de alcool este chiar mai mare decât factorii fiziologici. Deşi alcoolicii consideră că negarea problemelor este o formă de a face faţă criticilor societăţii, această atitudine le poate aduce multe neplăceri.

Pentru a putea preveni alcoolismul este necesar ca primele semne ale intoxicaţiei cu alcool să fie prompt observate. Acest lucru se poate întâmpla atunci când serviciile de sănătate publică fac cunoscute publicului larg informaţii utile despre această afecţiune. Trebuie subliniată gravitatea acesteia şi felul în care afectează întreg organismul. Nu trebuie uitat că tratamentul alcoolismului este un tratament de durată, implică suportul familiei victimei alcoolului şi, neapărat, ajutorul unui terapeut profesionist.

Şansele de vindecare diferă de la un caz la altul; se poate vorbi mai degrabă de o ameliorare a stării persoanei, factorul psihologic fiind esenţial, mai ales că şansele de recidivă cresc foarte mult pe fondul unui tonus psihic scăzut sau în cazul reactualizării cauzelor care au declanşat consumul de alcool.

Cauzele alcoolismului

• O anumită predispoziţie ereditară: transmiterea genetică a unei enzime implicate în metabolismul alcoolului.

• Anumite tipuri de personalitate: hiperemotivi, persoane cu complexe de inferioritate şi cu instabilitate psihică; în aceste cazuri alcoolul facilitează debarasarea de dificultăţi de ordin caracterial, redă încrederea şi permite afişarea unei false bunăstări şi a trăirii unei senzaţii de bine însoţită de episoade euforice.

• Anumite tradiţii şi obiceiuri care pot aparţine unui context familial (sunt familii unde consumul de alcool este o obişnuinţă), unui context local (adesea, auzim spunându-se despre locuitorii din localitatea X că sunt mari consumatori de ţuică sau de vin) sau chiar unui context regional sau naţional (se spune despre ardeleni că sunt consumatori de băuturi tari sau despre ruşi că sunt mari consumatori de vodcă).

• Mediul social şi condiţiile de viaţă: se spune că «sărăcia îl împinge pe om la băutură»; din păcate aşa este, iar imposibilitatea unor oameni de a-şi rezolva problemele de zi cu zi îi face să se refugieze în starea euforică determinată de alcool, care le permite să uite de necazuri şi să devină mai puţin preocupaţi de problemele lor; din nefericire această strategie nu face altceva decât să amâne şi să agraveze în acelaşi timp problemele rămase nerezolvate.

• Presiunea grupului asupra membrilor săi: există anturaje şi grupuri cu un grad ridicat de coeziune ceea ce favorizează adoptarea necondiţionată a unor reguli printre care şi participarea la întâlniri unde se consumă alcool.

• Exemplul idolilor (în cazul tinerilor, imitarea modelelor şi a personajelor îndrăgite sau "la modă") şi dorinţa de experimentare (spre exemplu, pentru mulţi tineri alcoolul este un simbol de maturitate pe care trebuie sa-l treacă în anumite grupuri sau anturaje).

• Conflictele din familie, conflictele celor tineri cu părinţii, stările conflictuale consecutive unor eşecuri sentimentale, profesionale sau neîmplinirea unor aspiraţii.

• Teama de obligaţiile impuse de vârsta adultă (de ex. căutarea unei slujbe) sau neacceptarea unui anumit statut social (statutul de şomer, pentru unii sau cel de pensionar, pentru alţii etc).