FAMILIA

 
Importanţa igienei în sănătatea familiei
Dr. Francisc Coşa

Viaţa de familie în cadrul căsătoriei este o provocare cotodiană atât în ceea ce priveşte relaţiile între soţi cât şi relaţiile părinţi-copii. Abordăm doar una dintre problemele zilnice care, deşi pare o rutină, nu trebuie totuşi neglijată sau minimalizată. Viaţa modernă, chiar în mediul urban, nu rezolvă automat problemele de igienă individuală care pot avea repercursiuni asupra sănătăţii membrilor familiei. Fiecare membru al familiei trebuie să fie conştient că este răspunzător nu numai de sănătatea proprie ci şi de sănătatea celorlalţi. Paradoxal, afecţiuni care la un moment dat păreau sub control sau chiar eradicate şi care erau apanajul unor populaţii mai puţin educate au reapărut în contextul lumii civilizate actuale (tuberculoza, scabiea, pediculoza sau sifilisul). Pe lângă acestea au apărut afecţiuni «noi»: SIDA, pneumonia atipică, etc. Toate acestea sunt motive suficiente să analizăm un organ mai aparte şi anume pielea, o barieră dar şi un intermediar în trasnmiterea unor afecţiuni care ţin de domeniul dermato-venerologiei.

Din punct de vedere anatomic, pielea este un înveliş membranos, conjunctivo-epitelial care acoperă corpul în întregime, continuându-se cu semimucuoasele şi mucoasele cavităţilor naturale. Pielea, mult timp considerată un simplu înveliş protector al organismului faţă de agresiunea externă, este în conceptul actual un organ care reglează schimburile metabolice, de eliminare a diferitelor produse de metabolism, dar şi purtătoarea unor agenţi patogeni cu transmitere orală. Corelaţiile dintre piele şi restul organelor sunt nu numai pe plan fiziologic ci şi pe plan patologic.

În afara afecţiunile strict limitate la tegumente (dermatozele), există o serie de sindroame în care procesele patologice se petrec atât la nivelul diferitelor organe şi sisteme cât şi la nivelul pielii. Enumerarea principalele semne ale bolilor de piele:

1. Leziuni prin modificări de coloraţie a pielii: petele pigmentare, congenintale sau dobândite; petele vasculosanguine: eritemul, cianoza, purpura, petele vasculare propiu-zise. 2. Leziunile cu conţinut solid: plăcile urticariene, papulele, tuberculii, nodozităţile, vegetaţiile, tumorile. 3. Leziunile elemntare cu conţinut lichid: veziculele; ficlenele; pustulele. 4. Leziunile elemntare prin soluţii de continuitate: exulceraţia sau eroziunea; ulceraţia; exfoliaţia; fisura. 5. Deşeurile cutanate: scuamele; crusta; escara. 6. Sechele cutanate: cicatricea; atrofia.

Această enumerare este doar un mic îndreptar şi un mic semnal de alarmă pentru ca cei care prezintă aceste semne să nu le neglijeze, pentru că ele pot fi semnul unor afecţiuni grave pe care numai medicul de familie, în colaborare cu dermatologul, infecţionistul, etc., le pot stabili semnificaţia.

Pe lângă această trecere în revistă, am dori să accentuăm că elementarul «spălat pe mâini» la intrarea în casă este primul gest care ar trebui făcut!

Marile aglomerări urbane asociate cu fenomenul de globalizare presupun o libertate şi o uşurinţă de mişcare a persoanelor între regiunile diverse ale globului constituind un potenţial factor de răspândire a unor afecţiuni,care de obicei erau cantonate în anumite zone: Africa, Asia. Unele dintre aceste afecţiuni pot fi transmise prin intermediul tegumentelor sau a unor mucoase, la populaţia autohtonă care nu are o rezistenţă naturală sau anticorpi la aceste boli exotice.

Am amintit mai sus şi despre o igienă a relaţiilor interumane în special cele care impun un contact intim. Este suficient să amintim că singurul tratament a unei grave maladii precum SIDA este prevenţia.