FAMILIA

Bolile vasculare ale creierului

Aceste boli vasculare cunosc o incidenţă tot mai crescută în ultimele decenii. Trebuie menţionat că circulaţia cerebrală este asigurată de arterele carotide şi cele vertebrale. Creierul şi vasele cerebrale sunt situate în cutia craniană, un mediu închis şi inextensibil, motiv pentru care orice variaţie de volum a vaselor intracraniene, inclusiv a debitului sanguin cerebral, se repercutează asupra substanţei cerebrale. În contrast cu alte circulaţii regionale, circulaţia cerebrală dispune de un sistem propriu de reglare. Viteza de curgere a sângelui în circulaţia cerebrală este foarte mare. Leziunile arterelor carotide şi vertebrale, indiferent de aspectul lor obstructiv sau neobstructiv (tumoral sau traumatic) interesează prin efectul lor ischenian circulaţia cerebrală, ischemia putând să apară direct (prin obstrucţie) sau indirect. Morbiditatea şi mortalitatea datorată acestor boli vasculare sunt în creştere în ultimul timp.

Se remarcă o corelaţie a incidenţei bolilor vasculare cerebrale cu factorii meteorologici (sezonul rece, fronturile de aer, scăderea presiunii atmosferice, creşterea temperaturii aerului). Dintre factorii de risc mai importanţi amintim: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, obezitatea, hiperlipemia, fumatul, afecţiunile endocrine şi chiar unele medicamente. Dintre factorii determinanţi menţionăm: obstrucţia prin arteroscleroză, anomaliile arterelor carotide, compresia carotido-vertebrală, traumatismele cervicale, embolia cerebrală. Consecinţa morfo-funcţională a tulburărilor circulaţiei carotodo-vertebrală este ischemia cerebrală. Clinica bolilor ischemice este foarte complexă datorită topografiei lezionale foarte variate. Ca semne premonitorii pot fi enumerate: cefaleea, tulburările psihice, manifestările lipotimice. Ca şi simptome amintim: hemiplegia, tulburările de sensibilitate, crizele comiţiale, paraliziile oculo-motorii, tulburările vegetative, simptomele retiniene. Factorii ce pot influenţa caracterul leziunilor şi simptomatologia lor sunt: gradul, întinderea şi topografia leziunilor arteriale, bogăţia şi eficienţa anastomozelor şi a circulaţiei colaterale.

Exploatarea clinică va include palparea axului carotidian, ascultaţia arterelor. Exploatarea paraclinică cuprinde metode invazive şi neinvazive. Enumerăm câteva dintre ele: radiografia cardio-pulmonară, elecrocardiograma, tensiunea arterială, ecografia cardiacă, Doppler vascular, scintigrafia, tomografia computerizată, probe de coagulare etc. Dintre metodele invazive amintim pe cea mai importantă şi anume: arteriografia, care este proba decisivă pentru diagnosticul corect al leziunilor arteriale, fiind obligatorie pentru realizarea corecţiei chirurgicale. Ca forme clinice enumerăm: forme asimptomatice şi monosimptomatice. În funcţie de modul de instalare se descriu: forme acute (accidentul ischemic tranzitoriu şi accidentul ischemic complet) şi forme conice de ischemie cerebrală.

Diagnosticul pozitiv se bazează pe anamneză, examenul clinic şi examenele paraclinice. Diagnosticul diferenţiat va exclude crizele de comiţialitate, tumorile cerebrale, migrenele, tulburările nevrotice. Evoluţia bolilor vasculare cerebrale este foarte diferită; se poate repeta un fenomen ischemic cerebral, se poate remite sau complica. Prognosticul devine nefavorabil prin repetarea fenomenelor ischemice.

Tratamentul este complex medico-chirurgical şi de recuperare. Ca măsuri profilactice enumerăm: tratamentul hipertensiunii arteriale, tratamentul afecţiunilor cardiace emoligene, tratamentul diabetului zaharat. Tratamentul medical de urgenţă cuprinde: controlul tensiunii arteriale, anticoagulante, antiagregante, combaterea tensiunii intracraniene, medicaţie activatoare a metabolismului cerebral. Tratamentul chirurgical constă în restabilirea fluxului arterial cerebral şi apelează la cardiologia intervenţională şi la chirurgia vasculară.

dr. Francisc Coşa

Mesagerul Sfântului Anton, sep-oct 2002