FAMILIA

Simptomele suferinţei aparatului digestiv

Ca pentru orice specialitate medicală, cu toate mijloacele moderne pe care tehnica le-a adus în slujba investigării pacientului, foarte important este contactul cu bolnavii. Acesta include anamneza şi examenul clinic. În cadrul anamnezei, analizarea şi evaluarea atentă a simptomelor, date de suferinţa aparatului digestiv, ajută la continuarea explorărilor paraclinice. Ele sunt abateri de la normal ale unor senzaţii şi trebuinţe fireşti (senzaţia de foame, senzaţia de scaun), manifestări anormale ale unor funcţii care, în general, nu au o expresie clinică, sau, dimpotrivă, reprezintă semnale de alarmă certă (durere abdominală, exteriorizarea unor cantităţi vizibile de sânge sub forma hematemezei sau a melenei). Aceste simptome sunt următoarele: modificările apetitului, disfagia, greaţa şi vărsăturile, durerea abdominală, modificările defecaţiei.

Modificările apetitului pot fi calitative sau cantitative. Modificările cantitative sunt anorexia şi hiperorexia. Anorexia poate fi expresia unor tulburări psiho-emoţionale, a unor boli generale (insuficienţa renală cronică, neoplasme în faza terminală) sau a unor boli organice (ulcer şi cancer gastric, anemie pernicioasă). Hiperorexia (apetit exagerat), rezultă din consumul exagerat (hipertiroidie) sau datorită pierderii anormale (diabet zaharat, sindroame de malabsorţie, paraziţi intestinali), nevoi crescute (sarcina), aconie (lipsa senzaţiei de saţietate). Modificările calitative, denumite parorexis, apar în cursul sarcinii (fiziologic), sau psihonevroza (patologic).

Disfagia este un simptom important, însemnând dificultate în deglutiţie. Este foarte important să analizăm următoarele caracteristici ale disfagiei: localizarea, durata, intermitenţa sau progresivitatea. Disfagia poate avea trei nivele de manifestare: înalt, mediu şi jos.

Greaţa şi vărsăturile. Greaţa poate fi privită ca un simptom premonitoriu al vomei. Când este persistentă şi neînsoţită de vomă, naşte suspiciunea de sarcină, azotemie, tuberculoză. Voma ca episod, poate fi datorat unei boli acute sau cronice, nu neapărat gastro-intestinale, sau alte stări funcţionale, precum migrena sau anxietatea. Acest simptom poate deveni o problema diagnostică atunci când survine zilnic sau frecvent. În aceste condiţii, trebuie considerate următoarele cauze diagnostice: cauze digestive: esofagiene, gastrice, duodenale; cauze metabolice: deficit de sodium (de exemplu, prin diaree), droguri (digitalice); cauze neuropsihice (migrene, tumori intracraniene, anorexia mentală, depresii).

Durerea abdominală. Vom menţiona că principalul element ce trebuie folosit pentru diagnostic este anamneza. Ea va răspunde la următoarele 10 întrebări: caracterele, severitatea, localizarea, iradierea, durata, frecvenţa, factorii declanşatori, factorii agravanţi, factorii ce uşurează durerea, momentele speciale de apariţie a durerii.

Modificările de defecaţie cuprind constipaţia şi diareea. Constipaţia poate fi descrisă în mai multe feluri: scaune dure, defecaţie dificilă. Diareea poate fi acută sau cronică. Are în esenţă 2 tipuri de cauze: unele legate de modificări ale mucoasei, altele produse de anomalii ale musculaturii. Etiologic, ele recunosc cauze infecţioase, alergice, ischemice, medicamentoase.

dr. Francisc Coşa

Mesagerul Sfântului Anton, iul-aug 2002