FAMILIA

Sfatul medicului
Dr. Francisc Coşa

Osteoporoza

Una din bolile grave ale epocii actuale este osteoporoza. Osteoporoza are o incidenţă mare şi este în creştere datorită măririi proporţiei persoanelor ce aparţin vârstei a treia şi datorită complicaţiilor sale numeroase, unele grave atât pentru pacient cât şi pentru societate. De aceea, OMS a ajuns la concluzia că osteoporoza constituie una din principalele probleme de sănătate publică.

Osteoporoza poate fi definită ca o afecţiune scheletica sistemică, caracterizată prin reducerea masei osoase şi deteriorarea microarhitecturii ţesutului osos, având drept consecinţă creşterea fragilităţii osoase şi a susceptibilităţii la fracturi.

Osteoporoza este o afecţiune a societăţii moderne tributare unui anumit stil de viaţa, care este caracterizat printr-o dieta şi scăderea mişcării fizice.

Masa osoasa este considerată a fi determinantul major şi măsurabil al riscurilor fracturilor osteoporotice. Masa osoasa creşte în timpul copilăriei şi adolescenţei, atinge un maximum în decada a treia de viaţă şi descreşte progresiv după aceea.

O serie de boli pot favoriza reducerea masei osoase şi anume: hipertiroidismul, hipoparatiroidismul, sindromul Cushing, sindromul de malabsorbţie. Utilizarea unor medicamente precum corticosteroizii pe termen lung, anticonvulsivantele, antiacidele cu aluminiu, heparina pot de asemenea duce la scăderea masei osoase. Cele mai afectate persoane sunt cele din categoria vârstei a treia, iar femeile sunt pe departe cele mai afectate, factorii hormonali jucând un rol important.

Diagnosticarea afecţiunii se face pe baza: anamnezei: vârsta peste 40 de ani, consumul excesiv de cafea, imobilizarea şi inactivitatea, istoric familial de fracturi fără cauze evidente (aşa-zisele fracturi patologice); simptomatologiei: dureri osoase locale sau generalizate, dureri articulare, a radiografiei osoase simple; tomodensimetriei osoase care ajută şi uşurează foarte mult diagnosticul. Ar fi de menţionat că cea mai frecventă localizare a fracturii este la nivelul şoldului şi reprezintă prima cauza de mortalitate la persoanele de peste 75 ani. Adesea, recuperarea este incompletă şi necesită îngrijiri pe termen lung.

Tratamentul profilactic al osteoporozei este foarte important şi constă în: 1. identificarea adolescenţilor şi a adulţilor cu risc de osteoporoză şi începerea aplicării măsurilor ce vizează atingerea masei şi a densităţii osoase maxime la nivel vertebral, şold etc, până la vârsta de 20 de ani. 2. recomandări privind exerciţiul fizic, dietă bogată în calciu, evitarea fumatului şi a consumului excesiv de alcool; în cazul femeilor, la vârsta menopauzei, se recomandă tratament hormonal de substituţie. 3. educaţia femeilor între 20 si 39 de ani, cu scopul de câştigare de masă osoasă suplimentară în această decadă.

Tratamentul medicamentos al osteoporozei este complex, de lungă durată şi individualizat în funcţie de forma de osteoporoză a pacientului şi constă în administrarea de: estrogeni cu sau fără progesterone; calcitonina; bifosfonati; fluorura de sodium; calciu, vitamina D, Decanofort.

Mesagerul Sf. Anton, sep-oct 2004