FAMILIA

Narcomania: un produs al "lumii civilizate"?

"Există o strânsă legătură între patologia provocată de consumul de droguri şi patologia spiritului. Toxicodependentul, prin fuga de sine şi de realitate, îşi anulează sensul profund al existenţei!" (Ioan Paul al II-lea)

Consumul de droguri reprezintă una din marile provocări cu care se confruntă umanitatea. Pentru noi, fenomenul a început să devină o "problemă" abia odată cu schimbările socio-politice din '89. După adoptarea principiilor democratice şi limitarea controlului exercitat de autoritatea statală asupra libertăţilor individuale, pe fondul unui proces de tranziţie prelungit, fenomenul consumului de droguri a devenit o practică din ce în ce mai frecventă. Narcomania nu este altceva decât o stare de "sărăcie" a celor bogaţi!

Principala categorie de populaţie vulnerabilă la consumul de droguri este, fără îndoială, cea a tinerilor. Spre deosebire de populaţia matură, cei tineri sunt deschişi la nou, predispuşi la experienţe cu un factor mare de risc. Din păcate, asistăm şi la o explozie nediscriminativă a informaţiei vehiculate pe piaţa audio-vizualului, iar majoritatea cetăţenilor sunt ţinta unui bombardament mediatic masiv (filme, video-clipuri, muzică de un anumit tip etc.), în care consumul de droguri este deseori prezentat ca o alternativă (ce-i drept, indezirabilă social) de a face faţă dificultăţilor vieţii.

În opinia multor tineri, principalele cauze care determină consumul de droguri sunt: curiozitatea, presiunea grupului/anturajului, tentaţia 'fructului oprit', dorinţa de senzaţii tari, lipsa de maturitate/responsabilitate, problemele personale sau de familie, disperarea, singurătatea, lipsa prietenilor, plictiseala, absenţa unor preocupări interesante/ atractive, neintegrarea într-un grup sau colectiv, teribilismul/nevoia de a ieşi în evidenţă. Alături de aceste cauze mai intervin: disponibilitatea drogului (în anumite zone poate fi găsit cu multă uşurinţă), personalitatea şi mediul social (drogul poate reprezenta un mod de evadare dintr-o realitate dură) şi, nu în ultimul rând, mass-media (anumiţi idoli ai tinerilor, care consumă droguri, beneficiază de o largă publicitate).

Dacă ar fi să ne referim la profilul psihologic al toxicomanilor, aceştia prezintă structuri psihice fragile, lipsă de încredere în sine, accentuate note depresive, se simt în nesiguranţă, foarte puţin apăraţi, fără repere valorice certe şi cu o acută nevoie de securitate, de valorizare şi confirmare a propriei identităţi. Odată instalat, efectul drogului produce modificări structurale, de cele mai multe ori ireversibile, în sufletul şi mintea individului, dominându-l şi împingându-l la autodistrugere.

În sens restrâns, drogurile se împart în mai multe categorii: opiacee, halucinogene, stimulante şi deprimante ale SNC şi altele. În sens larg, însă, pe lângă narcoticele devenite clasice, mai sunt considerate droguri, excesul de alcool, dependenţa de tutun, de cafea, consumul ocazional al unor medicamente (în compoziţia cărora se utilizează substanţe similare sau premergătoare drogurilor).

Riscurile pentru sănătate variază în funcţie de tipul de drog, modul de administrare şi statusul afectiv, fizic şi nutriţional al consumatorului. Consumul cronic de opiacee poate produce afectare hepatică, infecţii şi afecţiuni neurologice. Dependenţa de opiacee, în special de heroină, se asociază cu mortinatalitate, retard de creştere fetală şi morbiditate neonatală. Morbiditatea şi mortalitatea asociate cocainei sunt mai crescute în cazul produsului injectabil faţă de prizare (inhalare pe căile nazale). În cazul unei supradoze, poate apărea deces prin stop cardiac sau hemoragie cerebrală. Decesul în cazul drogurilor deprimante ale SNC poate să apară în urma administrării accidentale sau voluntare (suicid) a unei supradoze. În cursul crizelor de sevraj, cu gravitate mare, pot apărea convulsii şi o stare de rău epileptic. În cazul halucinogenelor, anumiţi consumatori rămân într-o stare psihotică şi comportamentul lor nu se distinge de cel al unui schizofren cronic. Moartea poate surveni accidental sau prin suicid, atunci când narcoticele 'gândesc' în locul persoanei...

Consumul de droguri cauzează şi alte tipuri de probleme comportamentale şi sociale: suicidul, accidentele, absenteismul, delicvenţa etc. Toxicomanii cronici au tendinţa de a-şi abandona familia, şcoala şi au un cerc de prieteni unde consumul de droguri este foarte răspândit. De cele mai multe ori, părinţii lor sunt ei înşişi tributari alcoolului şi tranchilizantelor.

Există unele indicii care pot sugera consumul: schimbarea bruscă a comportamentului, treceri fără motiv de la veselie la tristeţe, uneori chiar agresivitate neobişnuită, pierderea apetitului alimentar, pierderea gradată a interesului pentru scoală, muncă, hobby-uri, sporturi, prieteni, stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice, dispariţia banilor sau a unor obiecte de valoare din casă, pete neobişnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte, schimbarea grupului de prieteni, precum şi tendinţa de tăinuire a acestor "'prieteni'"etc.

Deşi acest flagel sporeşte consecinţele nefaste la nivel individual şi social, iar societatea din care facem parte încă nu este pregătită suficient din punct de vedere teoretic, moral, şi practic pentru a face faţă acestui val ucigaş sau mai bine spus sinucigaş, consider că fiecare dintre noi trebuie să mediteze cu maximă responsabilitate asupra rolului pe care l-ar putea juca în lupta cu faţa nevăzută a 'morţii albe' şi asupra felului în care s-ar putea implica activ în acţiunile de combatere a traficului şi consumului de stupefiante. Instituţiile civile şi religioase nu vor face faţă fără împlicarea directă a fiecăruia dintre noi. Nu de alta, dar narcomania ar fi unul din modelele aşa-zisei 'lumi civilizate' pe care refuzăm categoric să îl importăm în spaţiul nostru mioritic...

Măsurile de prevenire şi combatere
- controlul asupra producerii şi distribuţiei produselor farmaceutice;
- controlul asupra producerii, comercializării sau folosirii anumitor droguri;
- pedepsele aspre pentru cei care fac comerţ ilegal cu droguri şi, mai ales, pentru cei care incită un minor să-şi procure sau să utilizeze droguri (un exemplu elocvent pentru această situaţie este cazul Chinei, unde traficanţii de stupefiante sunt condamnaţi la moarte!);
- măsurile educative în rândul copiilor şi tinerilor.

Tratamentul şi readaptarea
- dezintoxicarea: are drept scop dezobişnuirea toxicomanului;
- reinserţia socială: urmăreşte să redea individului motive de a-şi relua activitatea socială anterioară;
- post-cura: are o puternică componentă psihologică, axată pe sprijinirea individului de a-şi educa adaptabilitatea necesară pentru a nu recădea în universul drogurilor.

Alois Gherguţ

Mesagerul Sf. Anton, mai-iun 2004