FAMILIA 

În apărarea sănătății

Inapoi la cuprins MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS

Igiena creierului

Cu greutatea sa care variază între 1.160 și 1.200 gr. la bărbat și între 1.000 și 1.100 gr. la femeie și cu suprafața sa totală de circa 2.100 cm2, creierul este un organ prodigios.

Spre deosebire de alte organe, nu-ți dai seama la prima vedere care îi este funcția. Plămânul, privindu-l, îți spune imediat că această enormă masă spongioasă e făcută pentru a respira. Inima este, evident, o pompă; stomacul, un burduf pentru digerat; intestinul, o lungă conductă de evacuare; rinichiul, un organ excretor; vezica, un rezervor pentru lichid.

Creierul, în schimb, după aspectul său, nu-ți spune că e sediul sensibilității, al funcțiilor motoare și al inteligenței, că e organul sau instrumentul gândirii.

Organul sau instrumentul gândirii? Optând pentru unul din acești termeni, optăm, de fapt, pentru una din cele două poziții ireconciliabile între ele: materialismul sau spiritualismul.

Creierul produce gândirea așa cum ficatul produce fierea? Sau nu este altceva decât instrumentul spiritului, așa cum vioara este instrumentul muzicantului?

Ținem să precizăm din capul locului că optăm pentru soluția spiritualistă. Dar lăsăm pe seama filozofiei să trateze despre existența unui principiu metafizic supra-material în serviciul căruia se află creierul.

Ne propunem doar să dăm câteva îndrumări practice despre felul cum trebuie să îngrijim creierul, fie el organ sau instrument, ca să lucreze în condiții cât mai bune și cu un randament cât mai bun. Buna funcționare nu numai a gândirii, dar a corpului uman în ansamblul său, depinde, în primul rând, de igiena creierului.

Creierul care nu muncește devine anemic

Creierul, ca orice organ în activitate, primește o cantitate mai mare de sânge în timpul muncii intelectuale. Se poate constata ușor acest lucru fie la copilul al cărui craniu nu e complet osificat, atingând cu mâna fontanela, fie la indivizii al căror encefal a fost dat la iveală datorită unui accident. Aplicând un aparat de înregistrare pe regiunea cerebrală care nu este protejată de craniu, se constată că circulația sângelui devine mai intensă în timpul unei munci intelectuale, de pildă când se face un calcul mintal. În schimb, creierul devine anemic în timpul somnului; e de ajuns un vis pentru ca circulația să se accelereze imediat.

Se poate constata că activitatea creierului este strâns legată de circulația sangvină a craniului, întinzând un om pe o scândură sprijinită dedesubt în locul unde se află jumătatea greutății corpului. Dacă individului întins i se vorbește, scândura se înclină ca o balanță în partea unde se află capul, dovadă că a avut loc un aflux de sânge la creier.

Creierul este organul cel mai vascularizat din tot corpul uman. Un milimetru cub de substanță cenușie are 1.100 mm de vase capilare, un milimetru cub de substanță albă 300 mm, în timp ce un milimetru cub de țesut muscular are numai 6 mm de vase capilare.

Creierul, prin urmare, este organul care are circulația de sânge cea mai mare. În 24 de ore trec prin creierul omului 2,160 de litri de sânge, adică de 400 de ori masa totală a sângelui.

Activitatea cerebrală e însoțită de o creștere a temperaturii. După 15 minute de muncă intelectuală, temperatura creierului crește cu 0,lo. În schimb, temperatura creierului coboară cu câteva zecimi de grad în timpul somnului.

Având în vedere că sângele transportă hrană și oxigen la celulele creierului, o alimentație insuficientă duce la o slăbire a activității psihice. Dacă proporția de glucoză scade prea mult în sânge, individul cade în comă.

Numeroase cercetări științifice dovedesc că efortul cerebral comportă un consum foarte mic de energie. Dar el duce la o slăbire a excitabilității fibrelor nervoase și, fiindcă toate glandele endocrine și exocrine depind de acestea, urmează de aici o diminuare a secrețiilor, ceea ce duce la diferite tulburări fiziologice. În felul acesta creierul este, indirect, un consumator de calorii.

Hrănește-te bine pentru a gândi bine

Rolul calciului și al fosforului în activitatea cerebrală

Metabolismul cerebral este dominat, în primul rând, de schimburile de calciu și fosfor. Activitatea creierului se reflectă, în principal, în creșterea acidului fosforic și a calciului în urină.

În cursul experiențelor făcute pe studenți, s-a constatat că procentajul de acid fosforic și calciu crește în proporții importante în timpul examenelor. Diferența este deosebit de mare la studente, care sunt, în general, mai emotive, mai agitate și mai conștiincioase la învățătură decât studenții.

Din punct de vedere clinic, lipsa de calciu provoacă crampe, nervozitate și uneori insomnie.

Există, fără îndoială, numeroase preparate farmaceutice, care sunt în stare să furnizeze creierului calciul și fosforul de care acesta are nevoie, dar, în afară de cazurile patologice, în care este necesar ca aceste două elemente să se ia în cantități masive sub formă de produse medicamentoase, e preferabil, ca regulă generală, să se asimileze calciul și fosforul din alimente vegetale și animale, în a căror protoplasmă sunt încorporate și în care se găsesc, spre a spune așa, în stare "vie".

Afară de aceasta, e necesar ca în regimul alimentar să fie un raport optim calciu-fosfor, spre a se evita, fie o decalcifiere printr-un surplus de acid fosforic, fie, invers, un surplus de calciu care ar putea să fie nefast, provocând depozitări de calciu în diferite organe.

Calciul și fosforul se găsesc aproximativ în proporțiile cerute în lapte și în derivatele acestuia, brânzeturile. Laptele și brânzeturile constituie, deci, alimentele cele mai potrivite pentru cei care prestează muncă intelectuală.

Oul - excepție făcând hepaticii care îl tolerează greu - și germenul de grâu, constituie alimente nutritive cerebrale de prim rang, datorită conținutului bogat în fosfor, calciu și magneziu. Acțiunea lor e binefăcătoare în caz de surmenaj intelectual și depresiune nervoasă.

Migdalele, alunele și nucile pot fi introduse în meniul intelectualului ca fiind alimente dintre cele mai consistente. Aceste fructe care conțin calciu și fosfor în proporție foarte mare, prin compoziția lor se apropie foarte mult de brânzeturi. Fără îndoială, ele au stat la baza alimentației oamenilor preistorici. Dar, digerându-se destul de greu, se vor consuma, de preferință, la începutul mesei și se va avea grijă să fie bine mestecate. Pot fi contraindicate pentru cei care suferă de hepatită sau de ulcer.

Să notăm în treacăt că în Evul Mediu adepții teoriei "asemănărilor" (aceștia susțineau că o plantă are puteri terapeutice asupra părții corpului uman cu care se aseamănă), asemănau coaja verde a nucii cu pielea acoperită de păr a capului, coaja tare cu cutia craniană, pielița care acoperă miezul cu meningele și miezul cu emisferele cerebrale, arhitectura lor, inclusiv circumvoluțiile, fiind efectiv asemănătoare. Datorită acestei asemănări, ei făceau din miezul de nucă leacul împotriva tuturor bolilor cerebrale și hrana ideală a lucrătorului intelectual.

Opuse meniurilor bogate în calciu amintite sunt meniurile care nu numai că nu conțin calciu, dar îl și elimină pe cel pe care îl găsesc în organism: sunt alimentele sau băuturile prea acide sau prea alcaline. Printre cele dintâi se pot semnala meniurile prea bogate în carne, mai ales în cărnuri grase, în grăsimi, în zahăr, fructele acre, diferite legume, cum ar fi: măcrișul, hrenița, vinetele care conțin mult acid.

Dintre băuturile acide amintim: vinurile acre, limonada, oțetul. Trebuie notat totuși că, așa cum arată cele mai recente constatări, fructele și legumele acide nu diminuează calciul în indivizii normali.

Mâncărurile prea alcaline împiedică, pe de altă parte, absorbirea calciului la nivelul intestinului. Este vorba de meniurile în exclusivitate vegetariene, în special cele care conțin prea mulți cartofi. Băuturile alcaline, cum ar fi apa bicarbonată, nu vor fi consumate cu regularitate decât cu prescripția medicului.

În sfârșit, sarcina, alăptarea, creșterea, starea permanentă de efort muscular (excesele sportive) sau intelectuale, șocurile morale repetate, bolile grave sau cele purtate multă vreme, provoacă decalcifierea organismului și o anumită aciditate.

În schimb, viața exagerat de sedentară, pasivitatea mintală, excesul de somn, expunerea exagerată la soare, excesul de vitamină D, sunt hiperalcalinizante și uneori la fel de dăunătoare.

Funcția magneziului

Dacă fosforul și calciul au în activitatea cerebrală o funcție întrucâtva dinamogenă, magneziul exercită mai curând o activitate sedativă asupra creierului. Ajută, de asemenea, memoria. Se pare că asigură creierului tinerețea.

E lucru demonstrat că regimul nostru alimentar, impus de civilizația modernă, este deficitar în magneziu. Făina prea cernută, sarea de bucătărie rafinată, apa folosită pentru consum, conțin o cantitate insuficientă de magneziu.

Îngrășămintele chimice nu restituie solului cultivat magneziul absorbit de vegetale, făcând să se reducă, treptat, conținutul de magneziu al legumelor, al cerealelor, al nutrețurilor și, drept urmare, al ierbivorelor care servesc ca hrană oamenilor.

S-a afirmat că lipsa de magneziu ar fi, în parte, răspunzător de îmbolnăvirile de cancer.

Lipsa de magneziu în alimentația noastră obișnuită se poate suplini, într-o anumită măsură, consumând pâine integrală, sare marină nerafinată și germeni de grâu. Fructele uleioase, legumele verzi, cacaua și ciocolata conțin, de asemenea, magneziu în proporție ridicată.

Ciocolata este un tonic excelent al sistemului nervos și al inimii. Luată în doze moderate, sub acest aspect, este deosebit de folositoare celor care fac muncă intelectuală.

Cacaua este mai puțin indicată datorită diferitelor ingrediente cu care este preparată.

Aminoacidul inteligenței

Carnea și măruntaiele conțin, proporțional, mai mult fosfor decât calciu. Cu toate acestea, ele sunt alimente prețioase datorită proteinelor și acidului glutamic pe care le conțin. Echilibrul calciu - fosfor s-ar stabili dacă s-ar mânca și oasele o dată cu carnea, așa cum fac carnivorele.

Aminoacidul acestor alimente, care este unul din elementele esențiale ale unei enzime ce se găsește în creier, este numit "aminoacidul inteligenței". El asigură funcționarea normală a celulelor cerebrale, stimulează capacitatea de a învăța, limpezește gândirea și întărește memoria. Se găsește, de asemenea, în cantitate foarte mare în lapte și drojdia de bere.

Peștele, stridiile și moluștele pot înlocui perfect carnea, cu condiția să fie absolut proaspete. Datorită faptului că este ușor digerabil când nu este prea gras, peștele constituie un aliment optim pentru intelectuali.

Importanța vitaminelor în munca cerebrală

Printre vitaminele indispensabile pentru buna funcționare a creierului, vitamina B1 și vitamina complex B au un rol de prim rang.

Vitamina B1 asigură transmiterea influxului nervos. Lipsa ei totală duce la dispariția aproape completă în corpul celulelor nervoase a granulațiilor numite corpusculii lui Nissl, la degenerarea prin sclerozare a nervilor periferici, cum ar fi cordoanele posterioare ale măduvei spinării și, din punct de vedere funcțional, la crize convulsive.

Lipsa vitaminei B1 provoacă temuta boală beriberi, boală bine cunoscută în Extremul Orient, în Brazilia și în Antile cu numele de "boala dulcețurilor".

În cazurile de insuficiență a vitaminei B1, creierul produce substanțe toxice care frânează activitatea intelectuală. În schimb, prezența unei cantități suficiente de vitamine din grupul B îmbunătățește evident munca cerebrală, clarifică gândirea și face memoria mai tenace.

Pe de altă parte, o alimentație lipsită de una sau mai multe vitamine ale complexului B, poate provoca rapid tensiune nervoasă puternică și tremur al mâinilor și picioarelor greu de stăpânit.

Într-o alimentație corectă, cantitatea necesară de vitamină B se obține consumând germeni de grâu, drojdie de bere, fructe uleioase (nuci și alune), iaurt, ale cărui bacterii produc cantități apreciabile de vitamină B în tubul digestiv.

O altă vitamină care nu trebuie neglijată este vitamina D, care condiționează, în mare măsură, metabolismul calciului, element indispensabil, după cum am văzut, pentru munca cerebrală.

Din păcate, aceasta se găsește în cantitate mică în alimentele noastre obișnuite.

Peștii de mare, untul de vară, cacaua, untul de cacao și uleiul de cacao conțin vitamina D în cantități apreciabile. Dar cele mai mari cantități le conțin uleiurile din ficat de pește. De aceea, se va putea lua, mai ales în timp de iarnă, vitamina D din uleiul ficatului de pește care se găsește sub format de capsule.

Am spus mai ales în timp de iarnă, deoarece vara o poate procura pielea sub influența directă a iradiației solare. Practica moderată și cu prescripția medicului a băilor de soare, ar putea furniza organismului cantitatea de vitamină D care îi este necesară.

Absența în alimentație a vitaminei PP duce la nebunia pelagroasă caracterizată, în special, prin fenomene convulsive, tremur, mișcări nesigure, idioțenie, melancolie. Se pare, prin urmare, că vitamina PP este indispensabilă pentru sistemul nervos. Ea se găsește în carne, lapte și drojdia de bere.

Recomandări pentru cei care lucrează mai mult cu creierul decât cu brațele

Mai mult decât lucrătorul manual, lucrătorul intelectual, al cărui aparat digestiv este, în general, mai leneș (se digeră nu numai cu stomacul, dar și cu mușchii care la intelectual sunt mai puțin dezvoltați), va trebui să mestece cu mai multă grijă alimentele, să evite discuțiile animate și să nu citească în timpul mesei, să aștepte sfârșitul digestiei spre a se dedica sporturilor intensive.

După masă, un exercițiu fizic moderat, cum ar fi plimbarea, nu poate fi decât benefic, cu condiția ca funcțiile digestive să fie mai mult sau mai puțin intacte. Altfel, se recomandă mai degrabă siesta însoțită de relaxarea musculară.

Alimentele cu digestie relativ lungă, cum ar fi leguminoasele, vor fi consumate în doze moderate. Un stomac prea plin îngreunează munca intelectuală. Plenus venter non studet libenter, spuneau latinii.

E necesară o bună echilibrare a meselor.

Micul dejun, cum se servește în general, este cu totul insuficient. El trebuie să fie destul de abundent, deoarece asigură prima încărcătură organică.

Prânzul, care ar trebui să cuprindă carne slabă la grătar sau pește proaspăt fiert, e bine să fie completat cu o linguriță de drojdie de bere sau de boabe de grâu încolțit mestecat cu grijă.

Cina va fi mai puțin abundentă și calmantă. Va include un desert zaharos, care să furnizeze sângelui glucoza indispensabilă. Se poate lua apoi, pentru a facilita somnul, o ceașcă de ceai.

La cele două mese principale se vor consuma, de asemenea, fructe și brânză.

Grăsimile de animale, care produc colesterol, salamurile, dulciurile consumate excesiv, alimentele pe bază de amidon, vor fi evitate.

Alcoolul, care este un puternic distrugător de vitamine și dezorganizator cerebral prin excelență, va fi exclus.

Băuturile preferate vor fi berea, în cantitate cuvenită, sucurile de fructe, vinul amestecat cu apă, apele minerale, ceaiul ușor. Cafea se va consuma numai ocazional, deoarece excită prea puternic fibra nervoasă. Unui creier obosit îi permite adesea să lucreze, dar nu hrănește. Mai curând sau mai târziu creierul resimte excesul de cafea.

Pentru a completa aceste noțiuni de igienă alimentară, vom adăuga că cel care face muncă intelectuală, ca regulă generală, trebuie să fie foarte cumpătat. Dacă este greu de stabilit un regim care, cantitativ, să convină tuturor, se poate spune că semnul infailibil după care se recunoaște abundența excesivă a unei mese, este senzația de greutate și somnolență care urmează. Ridicându-te de la masă, trebuie să te simți la fel de bine dispus și ușor ca în momentul în care te-ai așezat.

În ciuda severității acestei prescripții, unele excepții, cu condiția să nu fie prea frecvente, sunt permise și chiar recomandate, deoarece rup monotonia regimului alimentar, îndulcindu-i rigoarea și permițând să fie continuat mai ușor.

Oxigenați-vă creierul!

Creierul, mare consumator de oxigen

Am văzut deja că orice muncă intelectuală comportă o creștere a circulației sangvine cerebrale. Aceasta îi oferă creierului, pe lângă elementele nutritive indispensabile, un alt element necesar vieții fiecărei celule: oxigenul.

Neuronii sunt mai sensibili decât toate celelalte celule când este vorba de oxigen. Nervul unei broaște menținut viu într-un lichid corespunzător își pierde excitabilitatea între trei și cinci ore dacă lichidul este lipsit de oxigen. Dacă lichidul este aerisit, o recuperează în câteva minute. Nervii mamiferelor rezistă destul de puțin la asfixiere (doar câteva minute) și e greu să-i păstrezi vii.

Circulația sângelui în centrii nervoși superiori nu poate fi întreruptă fără a provoca imediat dezordini grave. Apăsarea cu degetele a celor două carotide provoacă rapid, la om, pierderea cunoștinței. Opririle inimii care se produc în boala lui Stokes-Adams, dacă depășesc 30 de secunde, sunt urmate de sincope. Hipotensiunea arterială, hemoragia, anemia mai accentuată, frânează funcționarea creierului.

Încetinirea sau întreruperea circulației sangvine în anumite artere cerebrale (arterioscleroză, hemoragie cerebrală), cauzează tulburări grave în zona afectată. Dacă aceasta este extinsă, omul cade în comă.

Fenomene asemănătoare se petrec atunci când cantitatea de oxigen din sânge este insuficientă. Așa este cazul de comă, care are loc la o cotă înaltă dacă nu se respiră oxigen cu ajutorul unei măști. Tulburări de acest fel, dar într-o măsură mai mică, apar și la minerii care, lipsiți de aer curat, constată că facultățile intelectuale, în special memoria, le scad considerabil la adâncimi mari. Totul revine la normal când urcă la suprafață.

În această privință s-au făcut numeroase experiențe pe animale. De pildă, se taie complet gâtul unui câine și i se lasă capul legat de restul trupului numai printr-o arteră și o venă. Acționând asupra arterei care duce sângele la creier, se poate întrerupe și restabili circulația cerebrală. Dacă întreruperea durează numai un minut și jumătate, creierul devine din nou excitabil. Dacă oprirea circulației se prelungește la două minute, excitabilitatea revine, dar reacțiile creierului sunt încetinite. O întrerupere de două minute și jumătate până la trei minute face creierul definitiv inexcitabil.

Se poate calcula volumul de oxigen pe care creierul îl utilizează într-un minut. La om, 100 gr. de creier absoarbe de la 600 la 800 cm3 de oxigen pe minut. Comparând aceste cifre cu cele furnizate de alte țesuturi, constatăm că absorbția de oxigen a țesutului nervos este cel puțin la fel de mare ca cea a mușchilor și a glandelor care sunt țesuturile cele mai active ale organismului și, ca atare, cele mai mari consumatoare de oxigen.

De aici rezultă că, pentru a asigura buna funcționare a creierului, trebuie să-i procurăm maximum de oxigen. Acest lucru se realizează prin exerciții de respirație corespunzătoare.

În mod normal, orice inspirație absoarbe și orice expirație elimină 0,5 dm3 de aer. Dar, prin inspirația forțată, capacitatea toracelui crește la maximum și, în acest caz, capacitatea de aer absorbită în plus poate ajunge la circa 1,5 dm3.

De asemenea, în expirația forțată volumul de aer expulzat depășește cu 1,5 dm3 volumul de aer eliminat în mod obișnuit.

Tehnica respirației profunde

Exercițiile de respirație profundă pot fi practicate în orice moment din zi, dar se recomandă să se facă în mod sistematic dimineața și seara - exceptându-se cazul când este ceață, de la 3 la 8 minute. Se recomandă, de asemenea, să se facă câteva respirații profunde atunci când, în urma unei munci intelectuale prelungite, ideile se încurcă și capul devine greu. Masaje ușoare cu mâna ale capului și ale gâtului vor contribui la limpezirea creierului. Se freacă partea dreaptă cu mâna dreaptă iar partea stângă cu mâna stângă. Se duce mâna la frunte și apoi, menținând mereu contactul cu pielea, se coboară spre piept, având grijă ca extremitățile degetelor să treacă succesiv peste tâmple, pe după urechi, spre a coborî, în sfârșit, de-a lungul gâtului. Când mâna a ajuns la piept, se întrerupe contactul cu corpul și se duce iarăși la poziția de plecare. Vreo 10 masaje sunt suficiente, în general, pentru a ușura creierul și a limpezi ideile.

Nu se va omite respirația profundă în cursul plimbărilor ca și în timpul exercițiilor de marș forțat sau de gimnastică.

Exercițiile de respirație vor fi deosebit de eficace dacă în cursul zilei se vor face în apropierea copacilor sau a plantelor verzi. Datorită clorofilei, aceste vegetale însănătoșează atmosfera, îmbogățind-o cu oxigen.

În schimb, e bine să se îndepărteze din locul unde se doarme plantele și florile care, cu respirația lor, contribuie la vicierea aerului pe care îl respiră omul. Unele flori sunt chiar foarte periculoase din cauza parfumurilor violente și a emanațiilor toxice pe care le elimină. Printre acestea din urmă se numără oleandrul înflorit, crinul, ba chiar și plăpânda violetă.

Exercițiile de respirație profundă sunt dintre cele mai simple și, în general, folosesc la toată lumea. Trebuie evitate numai în caz de tuberculoză pulmonară, deoarece ele ar putea să agraveze boala sau, cel puțin, să-i întârzie vindecarea.

Oriunde s-ar face aceste exerciții, în aer liber sau într-o cameră, e necesar ca ele să fie precedate de o scurtă ședință de gimnastică. Exercițiul fizic face să crească oxidațiile și provoacă o mai mare cerință de oxigen.

Respirați!

- Poziția de pornire trebuie să fie aceea de "fiți gata!", adică: brațele să cadă natural de-a lungul trupului, călcâiele lipite, capul drept, umerii dați îndărăt. Fereastra, bineînțeles, trebuie să fie larg deschisă.
- Inspirația începe prin a umple partea inferioară a plămânilor. Pentru a realiza acest lucru, ne imaginăm că aerul pătrunde în abdomen și merge mai departe.
- Apoi, fără nici o clipă de oprire, umplem partea de sus a plămânilor, scoțând pieptul în față.
- Când plămânii s-au umplut cu aer, lăsăm încetișor să revină la loc coastele inferioare și superioare, iar abdomenul să-și reia poziția normală. Când expirația s-a încheiat, continuăm să facem să reintre abdomenul, contractând voluntar mușchii abdominali și coborând coastele inferioare.
- După această expirație forțată, inspirăm din nou, și așa mai departe.

Inspirația se face numai pe nas iar expirația și pe nas și pe gură. Durata totală a exercițiilor va fi, cum am spus, între 3 și 8 minute. Nici într-un caz nu trebuie să simțim că ne bate inima în mod anormal sau că avem senzația de amețeală.

În timpul marșului sau în cursul mișcărilor de gimnastică vom adapta ritmul respirației la cadența exercițiilor fizice. Astfel, vom putea face să corespundă o inspirație sau o expirație la 4 sau 5 pași.

Mens sana în corpore sano

Din punct de vedere fiziologic, avantajele respirației profunde nu se limitează doar la o mai bună oxigenare a creierului. Ea are o influență binefăcătoare și asupra activității cardiace, stimulează, de asemenea, organele aparatului digestiv.

Lucru interesant: respirația profundă schimbă înălțimea și timbrul vocii care devine mai puțin stridentă, mai sonoră.

Din punct de vedere psihologic, respirația profundă ameliorează memoria, mărește puterea de atenție, de concentrare, ca și rezistența fizică, combate cu succes nesiguranța, timiditatea, stările de anxietate, frica.

Aceste stări emotive sunt întotdeauna însoțite de tulburări respiratorii, constând, în principal, într-o respirație scurtă și neregulată. Respirația profundă, făcând să înceteze tulburarea fizică, atenuează sau face să dispară complet emoția care este strâns legată de manifestările sale fiziologice.

Insomnia poate fi, de asemenea, îndepărtată parțial prin respirația profundă care, practicată înainte de culcare, calmează sistemul nervos, izgonește gândurile obsedante și favorizează somnul.

Pe lângă igiena alimentară și exercițiile fizice moderate, constând în mișcări de gimnastică practicate dimineața și seara, plimbări, munci de grădinărit, pe lângă respirația profundă, există și alte prescripții de igienă generală, cum ar fi: hidroterapia, helioterapia sub control medical, odihna și relaxarea corespunzătoare, care contribuie substanțial la o bună funcționare a creierului și, în consecință, la o spornică activitate intelectuală. Așa se realizează ceea ce exprimau vechii romani prin dictonul: mens sana în corpore sano (o minte sănătoasă într-un trup sănătos).

Pr. Claudiu Dumea
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire