FAMILIA

MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS

Noţiuni privind prevenirea şi combaterea cancerului

Obiectivele educaţiei sanitare a populaţiei sunt:

1. Cunoaşterea cauzelor posibile ale cancerului.
2. Recunoaşterea precoce a semnelor de boală.
3. Adresabilitatea la medic.

Prevenirea cancerului se poate face, deci, în două moduri:

A. Profilaxie primară: identificarea şi excluderea sau reducerea factorilor de mediu sau de organism care influenţează apariţia cancerului.

B. Profilaxie secundară: identificarea simptomelor şi semnelor care sugerează apariţia cancerului la nivelul diferitelor organe.

Denumirea de cancere (tumorile maligne) cuprinde un grup de boli caracterizate printr-o creştere anarhică şi extensie la distanţă, necontrolată, a ţesuturilor din diferite organe. Cauzele morţii sunt: infecţie, sângerare, blocarea activităţii intestinului şi rinichiului, metastaze (tumori la distanţă) în creier, ficat, plămân, oase.

În prezent, bolile cardiovasculare şi cancerul sunt principalele cauze de mortalitate. Deşi s-au produs progrese semnificative, astfel încât un bolnav din trei poate fi vindecat, cancerul rămâne ca o cauză importantă de deces.

Indicii de mortalitate prin cancer din Europa de Vest reprezintă 250-300 de decese la 100.000 de locuitori; în România fiind ceva mai redusă, datorită, în parte, proporţiei crescute de populaţie tânără şi urbanizării mai reduse, dar mortalitatea creşte progresiv, an de an, în special cancerul pulmonar, mamar, colon-rect, ovar, sistem nervos central, cu creştere accentuată în mediul rural, pentru ambele sexe, în special la grupa de vârstă 35-64 de ani; 50 % din decese afectează, deci, grupa de vârstă a vieţii active.

Incidenţa cancerului variază în funcţie de vârstă, sex, locul de origine şi factorii de mediu.

Cancerul se poate dezvolta la orice vârstă, dar riscul creşte cu vârsta; cea mai crescută valoare este la grupa de vârstă de peste 60 de ani. Incidenţa este egală la ambele sexe, deşi mortalitatea este mai mare la bărbaţi; după 60 de ani una din patru persoane decedează prin cancer.

Cancerul tractului respirator şi digestiv este mai frecvent la bărbaţi, iar cel al sânului şi organelor genitale este mai frecvent la femei.

Factorii de mediu, în asociere cu obiceiurile şi modul de viaţă şi stare socio-economică, influenţează apariţia unor forme de cancer.

Nu se cunosc cauzele precise la 80-90 % din cancere, totuşi, există multe informaţii privind rolul factorilor de mediu şi ereditari (genetici) în apariţia tumorilor maligne. Aceşti factori cancerigeni pot fi: fizici, chimici, alimentari, obiceiuri personale (fumat, alcool, viaţă sexuală), virusuri, factori profesionali şi factori genetici.

A. PREVENIRE PRIMARĂ

1. Factorii fizici

1.Radiaţiile ionizante, utilizate în industrie şi în medicină sau care sunt întâlnite în minele de uraniu, pot produce, după o perioadă de latenţă de câţiva ani, leucemii şi alte tumori pulmonare, cutanate.

Iradierea femeii însărcinate, chiar în scop diagnostic, este interzisă; la fel, iradierea copiilor şi tinerilor, se va face cu protecţia măduvei osoase şi a organelor genitale.

1.1. Elementele radioactive

Este cunoscută corelaţia substanţelor radioactive, ca de exemplu Iod 131, cu creşterea incidenţei cancerului tiroidian şi a leucemiei.

1.2. Razele ultraviolete

Se cunoaşte faptul că expunerea prelungită la soare, fără protecţie, duce la apariţia cancerelor de piele, mai ales în situaţia actuală, când stratul de ozon din atmosferă este modificat.

Protejarea zonelor de piele expusă la soare, printr-o îmbrăcăminte adecvată, creme fotoprotectoare, pălării de soare şi evitarea expunerii exagerate la soare, fac ca frecvenţa cancerelor cutanate şi a melanomului malign să scadă foarte mult.

2. Factorii chimici şi poluarea

Mortalitatea prin cancer este proporţională cu gradul de poluare.

2.1. Poluarea aerului, cu particule şi gaze industriale, în special care conţin hidrocarburi policiclice aromatice şi gudroane, poate duce la creşterea incidenţei cancerului aparatului respirator. Pulberile care conţin azbest şi nichel pot provoca cancer pulmonar şi pleural.

2.2. Poluarea apei cu nitriţi, nitraţi, ierbicide, pesticide, fungicide este incriminată în apariţia cancerelor digestive, sarcoame de părţi moi, cancere renale şi ale sistemului nervos.

3. Factorii alimentari

Factorii cancerigeni alimentari:

- Alfatoxinele produse de ciuperca Aspergillus flavus, se dezvoltă pe vegetale, boabe şi poate induce cancer hepatic.
- Nitrozaminele care iau naştere din compuşi nitrici, au efect cancerigen la nivelul tubului digestiv.
- Coloranţii azoici (galbenul de unt), sunt interzişi, producând cancer hepatic.
- Dieta bogată în grăsimi este incriminată în favorizarea apariţiei de cancere mamare, uterine şi de colon.
- Dieta săracă în fibre vegetale şi vitamine lactate.

Utilizarea excesivă a alimentelor conservate şi afumate este nocivă. În România, aria consumului ridicat de afumături în Ardeal, se suprapune cu cea a frecvenţei celei mai crescute prin cancerul gastric. Prăjirea alimentelor în grăsimi supraîncălzite, dă produşi de ardere mutageni, cancerigeni; aceleaşi fenomene se observă şi la suprafaţa cărnii prăjite la flacără şi în cafeaua prăjită.

Factorii de protecţie cuprind fibrele vegetale ce conţin celuloză din varză, conopidă, leguminoase, tărâţe, conţin în plus enzime antioxidante. Precursorul vitaminei A (beta-carotenul), vitamina C, E, complexul B, au un rol important protector.

Se afirmă că alimentaţia raţională ar fi eficientă pentru prevenirea cancerelor digestive.

4. Obiceiuri personale

4.1. Fumatul. Este o corelaţie precisă între fumat şi cancerele de faringe, limbă, laringe şi plămân, dar este implicat şi în alte cancere: esofag, vezică urinară; 1 caz din 3 decese prin cancer, se datorează fumatului.

Frecvenţa cancerelor creşte cu numărul de ţigări fumate pe zi, numărul de ani de fumat şi vârsta la care a început fumatul. Extinderea obiceiului la tineri şi femei a dus la o explozie epidemică de cancer pulmonar.

În fumul de ţigară se găsesc numeroase substanţe cancerigene, benzpiren, N-nitrozopiperidină, gudroane; la fum sunt expuşi pasiv şi nefumătorii, şi copiii fumătorilor. Riscul unui nefumător care trăieşte lângă un mare fumător este de a face cancer la fel ca şi cel care fumează.

4.2. Alcoolul. Asociaţia dintre ingestie de alcool şi cancerul gurii, faringe, laringe şi esofag este bine cunoscută; asocierea cu fumatul şi o igienă bucală defectuoasă, face ca aproape orice alcoolic să facă cancer.

Consumul exagerat de bere este incriminat în apariţia cancerelor de intestin gros.

4.3. Viaţa sexuală. Corelaţia între cancerul de col uterin şi viaţa sexuală este bine cunoscută. Cancerul apare mult mai frecvent la femeile care au început viaţa sexuală la vârste prea tinere, au avut parteneri multipli, boli venerice şi o igienă deficitară atât a bărbatului, cât şi a femeii.

5. Profesia - Cancerele profesionale

Carcinogenii chimici şi radiaţiile ionizante pot produce după expuneri de lungă durată - 10-20 de ani, cancere cutanate, ale tractului respirator şi urinar.

Aminele aromatice şi coloranţii (anilina) pot produce cancer de vezică.

Gudroanele, produşii de petrol, parafine, uleiurile minerale, pot produce cancer cutanat, laringian, pulmonar, vezical.

Arsenul poate produce cancere cutanate multiple; cromul şi pulberile fine de lemn sau piele din industrie, pot duce la apariţia cancerelor la nivelul sinusurilor şi cavităţii nazale.

Clorura de vinil, din industria maselor plastice, poate induce sarcom hepatic.

Benzenul din industria de cauciuc poate determina leucemii.

6. Factorii virotici

Deşi la oameni nu există informaţii sigure, la animale de experienţă s-au produs leucemii şi limfoame (cancer ganglionar) cu oncarn, virusuri (virusuri oncogene cu ARN = retrovirusuri). Oncogenele (genele onc) virale sunt asemănătoare cu protooncogenele din celulele normale, iar activarea lor prin orice factori cancerigeni produce transferarea (comutarea) celulelor. Un virus oncogen care induce limfomul Burkitt şi cancerul de nazofaringe este virusul Epstein-Barr.

În prezent, cu precizie se cunoaşte că apariţia cancerului de col uterin la femeia tânără este legată de infecţia cu virusuri: herpes simplex tip 2 (genital) şi virusul papillom, cu transmisie prin raport sexual.

Infecţia comună cu virusul hepatitic B este incriminat în apariţia cancerului hepatic.

7. Factorii genetici

Există cancer asociat cu boli genetice; astfel, cancerul de colon apare mai frecvent la cei cu polipoză familială; cancerul de piele la cei cu xeroderma pigmentarum. Există familii în care apare mai frecvent cancer de colon, sân şi uter; este citată familia lui Napoleon Bonaparte, în care din 11 membri, 9 au murit de cancer gastric.

Copiii cu mongolism (sindrom Down) au un risc mare de a face leucemie iar cei cu testicule necoborâte în scrot (criptorhidie) pot face cancer testicular.

8. Factorul hormonal

S-a observat efectul negativ al anticoncepţionalelor şi rolul lor în cancerul hepatic. Abuzul de hormoni estrogeni este incriminat în cancerul mamar şi al corpului uterin.

9. Factorul psiho-emoţional

S-a observat, uneori, o susceptibilitate mai crescută la cancer a persoanelor introvertite, melancolice, care trăiesc puternic agresiuni psihice stresante.

B. PROFILAXIA (PREVENIREA) SECUNDARĂ

Constă în identificarea micilor semne de debut, dar şi supravegherea grupelor cu risc crescut pentru anumite localizări şi modificarea stilului de viaţă al celor cu risc crescut şi tratamentul stărilor precanceroase.

Acţiunile de depistare în populaţie ale cadrelor sanitare trebuie sprijinite de toţi oamenii, fiind bine cunoscut faptul că a preveni un cancer este mai eficace decât a trata un cancer deja declarat.

Cele mai eficace acţiuni de depistare la persoanele care nu au încă nici un semn de boală, sunt:

- examenul citologic vaginal pentru cancerul de col uterin;
- examenul clinic efectuat de medic, autopalparea şi mamografie pentru cancerul de sân;
- examenul clinic periodic şi radiografie toracică pentru cancerul pulmonar;
- tuşeul rectal şi testul hemocult pentru cancerul colo-rectal.

Persoane cu risc pentru unele cancere:

Stări precanceroase (precursorii tumorali)

Cancerul invaziv apare după parcurgerea unor etape premergătoare, care au o durată lungă de timp (ani); în aceste etape tratamentul este foarte eficace. Leziunile precanceroase se observă la nivelul colului uterin, gastric, rectocolic, pulmonar, cutanat, mamar.

Principalele leziuni precanceroase

Obiceiuri igienice

- nefumător;
- exerciţii fizice; fără alcool;
- somn de 6-8 ore;
- greutate normală;
- masa de dimineaţă;
- nu se mănâncă între mesele planificate.

Semnale de alarmă:

1. Modificări în evacuarea intestinului sau a vezicii urinare.
2. Ulceraţii care nu se vindecă.
3. Scurgeri sau sângerări neobişnuite.
4. Crescături în sân sau în altă parte.
5. Tulburări la înghiţire.
6. Modificări ale negilor sau petelor negre.
7. Răguşeală şi tuse seacă.

ATENŢIE! Mergeţi la medic la cel mai mic semn de alarmă!

Recomandări alimentare ale Asociaţiei Americane de Cancer

1. Evitaţi obezitatea; incidenţa cancerelor de col uterin, vezică biliară, rinichi, stomac, colon şi sân este crescută la persoane obeze.
2. Diminuaţi consumul total de grăsimi; excesul de grăsimi în alimentaţie este asociat cu cancer de sân, colon sau prostată.
3. Consumaţi zilnic alimente bogate în vitaminele A şi C; vitamina A scade riscul cancerelor pulmonare, laringiene şi esofagiene; vitamina C diminuează riscul cancerului de esofag şi stomac.
4. Includeţi în alimentaţie zarzavaturi din familia cruciferelor - varză de Bruxelles, conopidă, care reduc riscul cancerelor gastro-intestinale şi ale aparatului respirator.
5. Consumaţi alcool cu moderaţie. Cei care consumă excesiv alcool, în special fumătorii, se expun la un risc crescut de apariţie a cancerelor cavităţii bucale, laringelui şi esofagului. Alcoolismul, este, de asemenea, cauza cirozei, care este un precursor al cancerului hepatic.
6. Consumaţi cu moderaţie alimente pregătite sau conservate cu fum, sare sau nitriţi. Aceste alimente sunt cunoscute ca favorizând cancerul de stomac şi esofag.

Recomandări ale Uniunii Internaţionale de luptă Împotriva Cancerului pentru prevenirea cancerului:

1. Respectarea unui regim alimentar echilibrat şi variat.
2. Evitarea regimurilor alimentare uniforme, cu repetarea aceloraşi mâncăruri. De asemenea, luarea cu prudenţă a aceloraşi medicamente, pentru lungi perioade de timp.
3. Evitarea exceselor alimentare şi în special a grăsimilor.
4. Evitarea excesului de alcool.
5. Renunţarea la fumat.
6. Asigurarea zilnică a unui aport optim de vitamine A,C,E şi includerea în alimentaţie a unor produse cu reziduuri fibroase: cereale, fructe, zarzavaturi.
7. Evitarea excesului de alimente sărate sau afumate şi renunţarea la obiceiul de a ingera lichide foarte fierbinţi.
8. Evitarea mâncărurilor arse şi excesul de alimente fripte.
9. Evitarea mâncărurilor fermentate, care nu sunt în mod intenţionat astfel preparate.
10. Evitarea expunerilor excesive la soare.
11. Evitarea surmenajului fizic şi psihic şi practicarea cu regularitate a exerciţiilor fizice şi sportului.
12. Folosirea frecventă a duşurilor şi băilor.

Desigur, respectarea acestor recomandări nu va asigura o prevenire absolută a cancerului, dar promovează un mod sănătos de viaţă, în care acţiunea celor mai frecvenţi factori cancerigeni este redusă la minimum, asigurând, în acelaşi timp, şi desfăşurarea mecanismelor naturale de protecţie.

Dr. Eduard Bild