FAMILIA

MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS

Igiena pielii

La prima vedere ar părea suficientă tratarea acestui capitol în cadrul igienei fizice generale, dar pielea, acest înveliş care ne separă şi, în acelaşi timp, face legătura cu mediul înconjurător, este, de fapt, un organism atât de complex, cu funcţii atât de importante, încât există o vastă disciplină medicală ce se ocupă de piele, mucoase şi anexe - dermatologia.

De aceea, este necesar să diferenţiem într-un capitol aparte şi totalitatea măsurilor de îngrijire adecvată, pe care trebuie să le aplice omul sănătos, în vederea conservării, pentru cât mai mult timp a stării de sănătate a tegumentelor.

În epoca modernă rolul măsurilor igienice în prevenirea îmbolnăvirilor este recunoscut de toată lumea, dar nici aspectul estetic nu este neglijat.

Prima condiţie ca funcţiile pielii să se desfăşoare în mod normal este asigurarea stării de curăţenie. Pe suprafaţa pielii sunt depuse în permanenţă secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, cu rol în formarea stratului hidrolipidic al pielii; concomitent, pe aceste secreţii se acumulează celulele stratului cornos, precum şi praful sau diverse pulberi din exterior. Acest strat împiedică funcţionarea normală a pielii, precum şi favorizarea dezvoltării unei flore patogene microbiene.

De aceea este necesară îngrijirea pielii prin spălare cu apă şi săpun, de cel puţin două ori pe săptămână, cu apă caldă. Unele zone ale suprafeţei cutanate, care au o secreţie abundentă, cum ar fi faţa, picioarele, axilele, zona perineo-genitală trebuie să fie spălate zilnic.

Mâinile însă, care sunt cele mai expuse contaminării, trebuie spălate de mai multe ori pe zi şi aceasta în funcţie de activitate.

Săpunul utilizat trebuie ales în funcţie de starea fiziologică a tegumentului, cunoscut fiind că există mai multe categorii de piele: grasă, uscată, normală, cu diverse subvariante.

Pentru tenul gras este recomandat săpunul alcalin, pentru tegumentele uscate este necesar un săpun supragras, cu adaosuri de lanolină, iar săpunul neutru este util pentru tegumentele normale.

Există o serie de profesiuni în care omul este obligat să stea în medii intens poluate cu pulberi, fum, praf, care se depun pe piele şi unde baia este necesară zilnic, chiar la terminarea lucrului.

Băile de aer şi soare au, de asemenea, o acţiune favorabilă asupra pielii, desigur, totul echilibrat, fără excese.

Masajul pielii are o importantă acţiune de păstrare a tonicităţii pielii, creşte elasticitatea, activează circulaţia din plexurile sangvine subcutanat, stimulează secreţia glandelor sebacee şi sudoripare, îndepărtează stratul cornos depus pe piele, degajând porii şi favorizând funcţia de excreţie a pielii.

Faţa este o regiune aparte a corpului şi tegumentele feţei necesită îngrijiri speciale. Tipurile de ten diferă după conţinutul în grăsimi în apă, fiecare formă de ten necesitând îngrijiri speciale.

Tegumentele sunt fie glabre, fie acoperite cu păr. Zonele piloase necesită şi ele îngrijire.

Periatul părului este obligatoriu de 2 ori pe zi, debarasând astfel părul de praf şi impurităţi, se exercită un masaj asupra tegumentelor de la baza părului, cu activarea circulaţiei şi a hrănirii bulbului pilos. Periile de cap trebuie făcute din păr natural, nu prea aspre; în general, periile de plastic nu sunt igienice, întrucât produc electrizarea firelor de păr şi ruperea lor.

Spălatul părului este obligatoriu o dată pe săptămână, cu variaţii, în funcţie de tipul de păr, de lungimea firului.

Apa utilizată - idealul este apa de ploaie, moale, dedurizată - şi săpunurile utilizate trebuie alese în funcţie de calitatea părului. O igienă corectă a regiunii piloase împiedică apariţia seboreii, mătreţii.

Alte regiuni care trebuie tratate diferenţiat, sunt:

- mâinile sunt partea cea mai expusă factorilor iritanţi. De aceea, se impun factori de protecţie - mănuşi, creme protectoare - spălarea repetată a mâinilor, folosirea, fie a substanţelor degresante atunci când se folosesc substanţe grase, sau substanţe grase atunci când s-a produs degresarea exagerată a tegumentelor mâinilor.

Unghiile trebuie şi ele îngrijite, tăiate periodic, deoarece sub marginea liberă se acumulează imediat substanţe infectante ce pot fi diseminate pe restul corpului; de asemenea este necesară spălarea frecventă şi curăţarea cu perii speciale;

- picioarele au alt specific, întrucât secreţia sudoripară este foarte abundentă şi ea poate determina maceraţia locală, miros dezagreabil şi poate favoriza apariţia unor infecţii locale, uneori destul de grave.

Spălatul cu apă şi săpun trebuie făcut zilnic sau de mai multe ori pe zi. Trebuie avut în vedere încălţămintea, ciorapii, schimbaţi zilnic.

- marile pliuri - zonele axilare, submamare, ombilicale, anogenitale, au ca specific secreţia abundentă a glandelor sudoripare, cu producerea abundentă a descuamaţiei, maceraţiei şi în consecinţă cu dezvoltarea unei flore microbiene, ce poate deveni patogenă, producând iritaţii locale şi infecţii. De aceea, este necesară spălarea zilnică şi de două ori pe zi în sezonul cald.

Şi pentru că mai tot timpul suprafeţe întinse vin în contact strâns cu îmbrăcămintea, şi aceasta trebuie schimbată periodic, spălată şi călcată.

De multe ori o îmbrăcăminte inadecvată contribuie la apariţia unei îmbolnăviri, mai ales în ultimul timp când cerinţele modei devin ciudate şi numai rareori poţi îmbina utilul cu plăcutul.

Alt capitol care trebuie tratat deosebit este igiena copilului, întrucât copilul nu este un adult în miniatură. Pielea copiilor se deosebeşte prin bogăţia în apă, prin transpiraţia mai redusă, prin rezistenţa mai scăzută la factorii fizici şi mecanici, printr-o capacitate mai redusă de apărare la umiditate şi la uscăciune. În felul acesta, pielea copiilor este mai uşor expusă infecţiilor, necesitând îngrijiri speciale care vor fi detaliate în capitolul închinat igienei copilului.

Ana Dodun-Des-Perrières, dr. primar obstetrică ginecologie