FAMILIA

MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS

Sănătatea femeii

Este un capitol foarte vast şi extrem de important pentru viaţa femeii.

Igiena femeii asigură sănătatea aparatului genital şi a întregului organism. Dictonul latin - mulier tot în utero est - extins astăzi, ar suna - "mulier toto în ovarem est", arată importanţa enormă a bunei funcţionalităţi a aparatului genital pentru viaţa femeii. Şi este şi normal să fie aşa, pentru că de sănătatea femeii depinde viaţa pe pământ. Rolul cel mai important - vieţuirea rasei umane - îi revine femeii.

Învăţând femeia cum să se menţină într-o stare de sănătate, contribuim la lupta pentru viaţă.

Igiena corespunde unor multiple planuri - igienă fizică şi igienă psihică. Normal că importantă este igiena psihică. Şi când vorbim de igiena psihică a femeii, trebuie să stabilim, de la început, că aceasta poate fi desăvârşită numai în cadrul familiei, al unei familii sănătoase. O familie sănătoasă alătură raţiunii dragostei şi raţiunea de a străbate vremurile care o să vină, asigurând un mediu cât mai favorabil naşterii şi creşterii copiilor.

Familia întemeiată pe dragostea ambilor părinţi, îşi transmite dragostea mai departe copiilor şi contribuie la dezvoltarea armonioasă a acestora.

Rolul cel mai mare în întemeierea, păstrarea şi dezvoltarea familiei îi revine femeii, femeii echilibrate psihic, conştientă de importanţa menirii ei.

Şi pentru că această menire a ei să fie realizată, trebuie să-şi cunoască organismul, să şi-l întreţină şi să fie prima conştientă de eventualele modificări anormale, să se prezinte la medic imediat.

Femeia trebuie să ştie cum este alcătuită, trebuie să se examineze singură, să ştie funcţionalitatea ciclică a organismului ei şi trebuie să ştie că natura a creat-o pentru reproducere şi pentru aceasta i-a conferit o rezistenţă aparte.

Dar femeia trebuie să ştie că această rezistenţă aparte se iroseşte dacă nu pocreează, deci are şi o obligaţie pentru a merita acest dar al Creatorului.

Deci să începem cu noţiuni sumare care să asigure o cunoaştere a aparatului genital feminin.

Aparatul genital feminin este constituit din organele genitale externe, reprezentate de totalitatea elementelor anatomice care alcătuiesc vulva şi organele genitale şi din organele genitale interne, reprezentate de uter, trompe şi ovare.

Vulva este constituită din labiile mari şi labiile mici, două pliuri cutaneo-mucoase. Pe linia mediană, la unirea labiilor mari, se află muntele lui Venus; sub acesta se găseşte un organ erectil - clitorisul, iar sub acesta se găseşte orificiul uretrei prin care se elimină urina. Sub deschiderea uretrei se află deschiderea la exterior a vaginului.

Posterior deschiderii vaginului se află perineul şi central - anusul. Perineul, formaţiune musculo-membranoasă, constituită din mai multe straturi dispuse în aşa fel încât realizează un adevărat planşeu foarte rezistent, care susţine, atunci când este intact, organele genitale feminine, are un rol deosebit în statica pelvină.

Vaginul este un organ musculo-membranos, cu lungime de 10-12 cm care face legătura între organele genitale interne propriu-zise şi cele externe. El este căptuşit de o mucoasă care prezintă numeroase pliuri şi care are capacitatea de a se lăsa deschis în anumite situaţii.

În regiunea superioară, de jur împrejurul colului intern se găsesc fundurile de sac vaginale, cel posterior fiind cel mai mare. La acest nivel este reţinută sperma în timpul contactului sexual şi tot aici este adunată cea mai mare parte a secreţiilor vaginului colului etc.

Este important de ştiut pentru a înţelege necesitatea evacuării periodice a acestor acumulări, ce reprezintă medii foarte bune pentru microbi, paraziţi, ciuperci, virusuri etc.

La vagin deschiderea spre exterior a vaginului este acoperită de o membrană subţire, himenul, la nivelul căreia se găsesc unul sau mai multe orificii care permit eliminarea secreţiilor vaginale şi a sângelui menstrual.

Vaginul este foarte receptiv la toate modificările hormonale şi suferă modificări importante în timpul sarcinii.

Uterul este organul genital intern median, organ ce are funcţie menstruală şi funcţie gestativă. Uterul este format dintr-o porţiune mai voluminoasă, situată superior, corpul uterin şi o porţiune îngustă alungită - colul uterin, de aproximativ 2,5 cm, proeminent în vagin şi o formaţiune intermediară care face legătura între acesta şi corpul uterin, cu o înălţime de 0,5-1 cm - istmul uterin.

Uterul este alcătuit din ţesut muscular, dispus în 3 straturi, acoperit de seroasa peritoneală şi căptuşit în interior de o mucoasă numită endometru. În special mucoasa uterină suferă cele mai importante modificări în timpul ciclului menstrual.

Modificările din timpul sarcinii sunt considerabile. De la o lungime de 7-8 cm şi o greutate de 50 g el ajunge la sfârşitul sarcinii la o înălţime de 36 cm şi o greutate de 1500 g.

De remarcat că în timpul sarcinii, regiunea istmică suferă cele mai importante modificări, transformându-se în aşa-numitul segment inferior. Formarea segmentului inferior permite creşterea capacităţii uterine.

Endometrul uterin suferă ciclic modificări sub influenţa hormonilor ovarieni - estrogeni şi progesteron în succesiune dinamică.

Trompele sunt conducte cu o lungime de 10-12 cm şi un diametru de 2,6 mm, diametru care creşte progresiv de la coarnele uterine, situate de o parte şi de alta la nivelul fundului uterin, către extremitatea opusă, pavilionul tubar, la nivelul căruia se află orificiul abdominal sau ostium-ul abdominal. Prin această deschidere se realizează legătura între mediul extern cu cavitatea abdominală, recte suprafaţa ovarului.

Cele două ovare sunt situate în pelvis, de o parte şi de alta a uterului, în vecinătatea pavilioanelor tubare, având dimensiuni de aproximativ 2,5-3 cm. Ovarele au o suprafaţă neregulată prin prezenţa cicatricelor rezultate cu ocazia eliminării ovulelor în momentul ovulaţiei. Ovarele nu sunt acoperite de peritoneu şi au 2 straturi - zona corticală, în care se află foliculii ovarieni şi zona medulară, spre interior, bogată în vascularizaţie şi inervaţie.

Încă de la naştere, fiecare ovar are un număr foarte mare de foliculi, peste 250.000. Începând de la pubertate, în fiecare lună ajunge la maturitate un singur ovul, respectiv o singură celulă sexuală feminină aptă să fie fecundată.

Din multitudinea de ovule, ajung la maturitate aproximativ 400, celelalte degenerează.

O dată ovulul eliminat, el este captat de pavilioanele trompei, unde sunt condiţii necesare fecundaţiei. Dacă fecundaţia nu se produce, ovulul îşi continuă calea către cavitatea uterină, de unde este eliminat cu ocazia menstruaţiei.

La nivelul ovarului, după ovulaţie, la locul foliculului se formează aşa-numitul corp galben, care va secreta progesteron. Sub influenţa acestui hormon se influenţează mucoasa uterină, pregătind-o pentru oul uman, astfel încât acesta să se poată cuibări.

Dacă într-o lună nu a apărut menstruaţia, la o femeie tânără şi sănătoasă, aproape sigur că a rămas însărcinată.

Desigur că aproape imediat apar stări deosebite ca: vomă, greţuri, salivaţie abundentă, pofte alimentare ciudate. Toate aceste manifestări fac parte dintre modificările adaptative de sarcină. Desigur ele nu înseamnă semne de certitudine, dar orice femeie tânără trebuie să le ştie, pentru că atunci intră în obligaţia ei să se prezinte la un cadru medical de specialitate pentru stabilirea, cu certitudine, a prezenţei sarcinii.

Femeia trebuie să ştie imediat dacă este gravidă sau nu pentru că are un rol foarte important şi responsabilitate mărită în apariţia unei noi vieţi.

Pe lângă regulile obişnuite care să asigure o stare de sănătate, o igienă riguroasă, mai ales a organelor genitale, trebuie să execute o întreagă procedură care să stabilească de la început toate normele de viaţă ale noului binom mamă-făt.

Sănătatea viitorului copil depinde de menţinerea unei stări reale de sănătate şi de respectarea unei igiene riguroase atât în timpul gravidităţii, cât şi în perioada de lehuzie.

Pentru a înţelege mai uşor, este necesară o sistematizare a tuturor acestor reguli de conduită necesare pentru prevenirea oricărei abateri de la normal.

Igiena psihică

Igiena fizică - capitol vast, car ar putea cuprinde mai multe subcapitole:

I. Igiena generală şi igiena organelor genitale externe.
II. Igiena vestimentaţiei.
III. Igiena alimentaţiei.
IV. Prevenirea sedentarismului, îndepărtarea noxelor din mediu, îndepărtarea deprinderilor vicioase.
V. Importanţa consultaţiei prenatale - de fapt, această consultaţie în grup de medici reprezintă adunarea tuturor datelor necesare pentru evoluţia normală a mamei şi fătului, pentru o naştere normală şi un nou născut sănătos.

Starea psihică în cursul sarcinii este deosebit de importantă. În cursul sarcinii există o oarecare instabilitate psihică.

Totuşi, această stare este legată de sentimentele pe care le încearcă mama faţă de copilul ce se va naşte, sentimente la care se adaugă frica de naştere, frica de necunoscut, mai ales la prima naştere.

În combaterea acestor stări, un rol important îl are îndepărtarea de viaţa agitată, de emoţii puternice şi nu în ultimul rând, echilibrul familial şi starea afectivă a soţului, care va trebui să-şi ia asupra lui mai multe îndatoriri şi să evite controversele în familie.

De asemenea, pentru femeile care sunt salariate, este deosebit de importantă scoaterea din mediul de muncă în ultimele luni de sarcină - concediu prenatal, astfel ca femeia să-şi poată concentra atenţia toată asupra viitorului copil şi asupra acestui episod atât de important care este naşterea.

Asta nu va însemna că viitoarea mamă nu va trebui să aibă o viaţă activă, aceasta fiind un deziderat important în igiena fizică.

Igiena corporală şi a organelor genitale trebuie să fie riguroasă la toate femeile, dar mai ales la gravide. Tegumentele şi mucoasele trebuie ţinute într-o stare de perfectă sănătate - băi generale sau mai indicat duşuri, nu prea fierbinţi.

Curăţenia tegumentelor asigură o bună funcţionalitate a lor în ce priveşte respiraţia, eliminarea numeroaselor toxine existente în organism o dată cu transpiraţia.

Îndepărtarea periodică a transpiraţiei de la nivelul tegumentelor împiedică reţinerea impurităţilor care se pot amesteca cu praf, constituind elemente iritative ce pot leza pielea, devenind porţi de intrare a infecţiilor.

O grijă deosebită trebuie acordată tegumentelor regiunii mamare, datorită multiplelor modificări în vederea unei viitoare lactaţii. Pentru îndepărtarea grăsimilor de la nivelul pielii, trebuie folosite săpunuri, preferabil neiritante. Contrar părerilor vehiculate de reclame şi publicitate, săpunurile aşa-zise "fine", foarte parfumate, sunt fie alergice, fie predispun la pigmentarea pielii.

De asemenea, folosirea spray-urilor este contraindicată, mai ales la viitoarele mame. Folosirea spray-urilor reduce toate mamelele la o masă amorfă, mirositoare plăcut, dar uniform. Noul născut trebuie să-şi imprime în memorie mirosul de neconfundat, unic pentru el, al mamei lui. La început el îşi cunoaşte mama după miros, după frecvenţa bătăilor inimii cu care s-a obişnuit 9 luni de viaţă intrauterină şi pe măsură ce creşte, după sunetul vocii ei şi de abia târziu, îi poate recunoaşte fizionomia. O mamă mirosind a spray parfumat amestecat cu miros de fum de tutun, miros ce tinde să devină universal pentru femeile moderne, îl face să devină confuz.

Se pare că nenumărate afecţiuni psihice ale copilului mic sunt legate de acest factor perturbator al individualităţii fiecărei mame. Asta nu înseamnă să neglijezi curăţenia.

De asemenea, igiena organelor genitale este deosebit de importantă - toaleta zilnică a organelor genitale, cu substanţe neiritante, pentru a nu produce leziuni şi mai ales cu decocturi de plante medicinale - muşeţel, gălbenele, coada şoricelului, patlagină etc.

Toaleta organelor genitale este obligatorie după fiecare scaun şi micţiune. Când există scurgeri vaginale, trebuie apelat la medic, trebuie făcute frotiuri vaginale şi se impune tratamentul medical.

Şi pentru că suntem aici, trebuie să abordăm şi un element extrem de important - viaţa sexuală. În general, datorită configuraţiei hormonale din timpul sarcinii, există, de regulă, o diminuare a libidoului şi a orgasmului. Pinard spunea că "femeia gravidă trebuie să renunţe la apropierea sexuală în timpul sarcinii".

În general, s-a renunţat la acest precept, se recomandă însă, ca raporturile sexuale să fie mai rare şi mai puţin traumatizante, impunându-se renunţarea completă în ultimele 2 luni de sarcină şi lunile de lehuzie. Desigur că această atitudine poate fi extinsă în funcţie de apariţia unor factori patologici în dezvoltarea sarcinii.

În această atitudine revenim, din nou, la contribuţia pe care trebuie să o aibă şi soţul şi care va trebui să înţeleagă că de atitudinea lui depinde menţinerea şi evoluţia unei sarcini normale.

O viaţă sexuală în afara căminului, reprezintă un risc major pentru orice femeie, prin bolile venerice pe care le poate dobândi: sifilis, blenoragie, polipoze vaginale,SIDA, boli ce din nefericire se transmit cu destulă uşurinţă şi asupra fătului sau nou-născutului.

În igiena generală trebuie avut în vedere îngrijirea părului - spălat, pieptănat şi periat cu regularitate, pentru a îndepărta murdăria şi transpiraţia, ce pot infecta foliculul pilos.

Unghiile trebuie tăiate scurt, pentru a nu reţine murdărie sub ele şi pentru a nu favoriza formarea zgârieturilor la nivelul pielii. Această igienă va deveni deosebit de riguroasă, apelându-se la periuţa de unghii şi la spălarea mâinilor cu soluţii antiseptice slabe, pentru a proteja de infecţii tegumentele extrem de sensibile ale noului născut.

2. Şi pentru că orice femeie trebuie să se îmbrace, există şi un capitol al igienei vestimentare. Din păcate suntem confruntaţi mereu de noi şi noi descoperiri, care mai de care mai ciudate, ale acestei părţi atât de particulare a societăţii moderne, uneori atotputernică şi care preocupă mult timp şi energie din partea societăţii - moda.

Femeia trebuie să ştie că tot ce este la modă - pentru nu tot ce este "la modă" este şi frumos sau sănătos, poate fi chiar nociv. De aceea, mai ales femeia gravidă trebuie să păstreze anumite norme - o vestimentaţie potrivit de călduroasă în funcţie de anotimp, pentru că majoritatea femeilor gravide au o vascularizaţie foarte crescută a tegumentelor, deci o temperatură mai mare.

În anotimpurile calde, vestimentaţia trebuie să fie uşoară şi mai ales din materiale naturale, ce nu împiedică aerisirea tegumentelor. De evitat deci, materiale plastice, din ţesături şi mai ales în contact intim cu pielea.

Croiala trebuie să fie lejeră, fără a împiedica circulaţia sângelui în diverse segmente. În general, nu trebuie să se strângă abdomenul, împiedicând dezvoltarea fătului. O sarcină nu urâţeşte o femeie, decât atunci când vrea ea.

Încălţămintea trebuie să fie comodă, cu talpa plată sau tocuri late, de preferat cu un număr mai mare, pentru că totdeauna extremităţile au tendinţa de a acumula apă şi de a se umfla, mai ales la stat mult în poziţie verticală. Trebuie să se renunţe complet la mersul pe tocuri înalte şi ascuţite, ce schimbă statica organismului şi predispun la viciaţii de bazin.

Şi normal că toate hainele, mai ales cele în contact intim cu pielea, trebuie să fie curăţite periodic şi călcate. De asemenea, femeia trebuie să aibă un pat curat, cu aşternuturi de preferat din material natural, ce poate fi şi antiseptizat, prin fierbere sau călcare. Trebuie să doarmă într-un pat larg, nu prea moale, fără perne înalte, într-o cameră perfect aerisită şi oxigenată.

3. Igiena alimentaţiei presupune mai multe deziderate:

- o alimentaţie cu aport caloric normal;
- echilibrată din punct de vedere a aportului protetic, glucidic, lipidic şi vitamine, deci nu se exclude nici carnea, nici un factor alimentar;
- împiedicarea excesului de sare şi condimente;
- evitarea totală a alcoolului;
- uz moderat de cafea, o cafea dimineaţa, mai ales la femeile tinere cu obişnuinţa de a bea cafea, pentru că numeroase femei tinere, mai ales la prima naştere, au o hipotensiune accentuată de stătut în poziţie verticală;
- se vor folosi alimente uşor digerabile, cu absorbţie rapidă, se vor folosi alimente bogate în minerale - calcar, fier, fosfor, iod.

Toate aceste deziderate vor fi împlinite şi în perioada de lehuzie, când femeia alăptează.

Totuşi, este eronat să se creadă că femeia gravidă sau lehuza trebuie să mănânce pentru doi, pentru că nu puţine sunt cazurile de obezitate cu punct de plecare sarcina şi lehuzia.

În acelaşi timp, trebuie să se renunţe la deprinderile alimentare vicioase - mâncăruri prea fierbinţi, prea condimentate, conservate prin diverse metode. Ca principiu de bază trebuie avut în vedere că aproape orice intră în organismul matern, trece şi în sângele fetal, deci poate influenţa fătul, mai ales că organismul fetal nu posedă de la început toate mecanismele de detoxifiere şi eliminare a produşilor toxici.

Şi pentru că vorbim de deprinderi vicioase, neapărat trebuie să menţionăm consumul de alcool şi fumatul, care, din păcate, devin din ce în ce mai frecvente. Nu ştim ce a câştigat femeia din lupta pentru egalitate cu bărbatul, dar ştim ce deprinderi proaste a dobândit - alcoolism şi fumat - care devin din ce în ce mai frecvente în rândul femeilor din orice categorie socială.

Alcoolul este un drog ce se fixează pe celula nervoasă şi de aici toate consecinţele - de fapt ca dorice drog nu are ca scop decât ascunderea realităţii şi înlocuirea cu o altă realitate virtuală.

Viaţa devine din ce în ce mai grea şi nu numai, devine aberantă, valorile se inversează, marea majoritate a oamenilor se simt depăşiţi şi mai ales nedreptăţiţi. Şi dacă viaţa bărbaţilor este grea, viaţa femeii este infinit mai grea. Şi chiar dacă este mult mai puternică din punct de vedere biologic, tot este depăşită de evenimente. Mai ales că a renunţat cu bună ştiinţă la acea protecţie care i-o conferă familia, maternitatea, copiii. Şi atunci apare necesitatea unui înlocuitor - drogurile.

Alcoolul e cel mai vechi şi mai uzitat. Celelalte sunt noi, puternice şi cumplite. Decăderea fizică şi psihică în cazul alcoolului este mai lentă, vindecarea este posibilă, dar la celelalte droguri toate consecinţele sunt mult mai grave şi se instalează mult mai rapid.

Nenorocirea este că la femeia gravidă suferă doi şi se nenorocesc doi, unul dintre ei total nevinovat. Se cunosc consecinţele asupra fătului, consecinţe grave, care se finalizează prin malformaţii diverse şi dependenţa totală a fătului de drogul matern. Sunt dramatice primele clipe de viaţă ale nou-născutului, care e privat de drog. Şi bietul de el, nevinovat, dar dependent. Tot organismul lui îl cere, încât neonatologii sunt obligaţi să-l drogheze în continuare pentru a supravieţui.

La fel şi fumatul, atât de obişnuit şi atât de nociv în schimb. Nenumărate femei fumează ţigară de la ţigară, surde la toate avertismentele. Normal că o gravidă îşi va intoxica copilul în cele 9 luni de viaţă intrauterină. Este ştiut că femeile fumătoare fac copii mici. De ce? Simplu, fumătoarele au o concentraţie mare de bioxid de carbon în sânge şi o oxigenare proastă. Normal că sângele fetal va fi prost oxigenat şi în consecinţă, copilul nu va creşte.

Statisticile medicale arată că 5 % dintre femei sunt alcoolice. Aceasta înseamnă dependenţă de alcool şi în această fază încep şi acţiunile negative asupra organismului femeii.

La început pot apărea amenorei datorită acţiunii asupra ovarului, cu absenţa ovulaţiei şi deci infertilitate sau cu avorturi spontane precoce.

Dacă consumul de alcool persistă şi în timpul sarcinii, se produce transferul rapid prin placentă, cu serioase consecinţe asupra fătului.

Sindromul alcoolismului fetal include un amestec de diverse stigmate: persistenţa pliului epicant la ochi, pavilioane auriculare prost conformate, schimbarea aspectului feţei şi diverse malformaţii: defecte septale inteatriale sau interventriculare, limitarea mişcărilor articulare, microcefalie cu întârziere mentală.

Nu se cunoaşte cu precizie momentul când poate acţiona asupra fătului, de aceea se recomandă abţinerea completă de la orice consum de alcool în timpul sarcinii.

Celelalte droguri - cele mai cunoscute fiind opioidele - sunt, de fapt, medicamente ce acţionează asupra percepţiei durerii, producând şi o stare de liniştire şi euforie.

De fapt aceasta ar fi o definiţie incompletă pentru că reversul folosirii lor este toleranţa, cu necesitatea măririi dozelor pentru a obţine aceleaşi efecte şi dependenţa, care transformă complet omul.

Prototipul este morfina şi codeina, extrase din sucul lactescent al macului - papaver somniferum.

Produsele semisintetice derivate din morfină sunt hidromorfon diacetil morfina sau heroina, oxycodona.

Derivaţii sintetici includ meperidina, propoxyphene, difenoxylat, methadona şi pentazocina.

Pe măsură ce ne depărtăm de substanţa naturală şi ne apropiem de substanţele sintetice, posibilităţile de a produce euforia sunt mai puternice şi de mai lungă durată, dar în acelaşi timp creşte şi dependenţa.

Alt drog natural cunoscut este cocaina extrasă din planta numită Erytroxilon coce. Cocaina este absorbită oral, intranazal, intravenos sau prin fumat. Este foarte folosită şi într-o statistică medicală americană se putea citi că aproape 22 de milioane de oameni au consumat ocazional, măcar o dată şi că 22 de milioane au consumat în repetate rânduri, măcar un an.

Produşii rezultaţi din folosirea cânepei - Canabis sativa sunt aproximativ 400 de compuşi, care au substanţa psihoactivă - delta-9 - tetrahidrocanabiol (THC).

Ţigaretele de marijuana sunt preparate din inflorescenţe, haşişul este preparat din concentrat de rădăcină, hash-oil este extras solubil în ulei din planta întreagă; cel mai uzual mod este de a fuma marijuana sau absorbţia orală de haşiş. LSD este înrudit cu alcaloizii conţinuţi de ciupercile otrăvitoare pe care indienii le numesc Teonanacatl sau carnea lui Dumnezeu.

Unul dintre cele mai redutabile droguri a fost descoperit în 1947 - LSD - amida acidului lisergic. Experienţa psihedelică sau voiajul în ţara miracolelor este acum plătită, pentru ca LSD-ul este un drog foarte puternic, ce produce rapid dezordini ireversibile atât pe plan fizic, cât şi psihic.

Phenyciclidina sau ciclohexylamina, la început de uz veterinar, a fost apoi inclusă în vastul capitol al drogurilor.

Şi ca şi cum n-ar fi fost suficient un singur drog, căderea psihică rapidă produce necesităţi din ce în ce mai mari de droguri, care costă foarte mult şi atunci apare nevoia de a face rost cu orice preţ - nimic din ceea ce oferă viaţa nu mai are valoare. Nici teama de moarte, de boli, de mizerie nu mai reprezintă nimic, eternul instinct conservator al omului dispare şi atunci distanţa până la fundul prăpastiei devine infimă.

Familia nu mai reprezintă nimic, nici foamea nu mai are valoare, nici frigul, nici frica de boli sau pericole. Rămâne atotputernică doar dorinţa cumplită de a consuma drogul. Normal că organismul se distruge şi fizic, lipsa de alimentaţie, frigul, mizeria, murdăria, promiscuitatea, viaţa sexuală la întâmplare, toate concură la mizeria fizică.

De aceea, nu trebuie să ne mire diversele denumiri ale drogurilor, unele foarte sugestive - moartea roşie - pentru heroină, pentru că moartea survine rapid.

Societatea şi medicina fac eforturi uriaşe pentru a frâna întinderea acestui flagel, dar fie că contagiozitatea este mare, fie că măsurile sunt ineficiente sau nepotrivite, cert este că acest flagel începe să fie mai cumplit decât epidemiile de ciumă ale evului mediu.

Şi ceea ce este mai trist este că cei care apelează cel mai mult la droguri sunt tinerii. O dată dependenţa instalată, degradarea este inevitabilă şi destul de rapidă, cu toate eforturile medicale sau sociale.

Şi mai trist este când apare o sarcină la o femeie dependentă de droguri, pentru că aceasta este situaţia cea mai frecventă.

Nu trebuie să fii medic ca să-ţi dai seama ce dezastru înseamnă pentru produsul de concepţie - un organism matern slăbit de nemâncare şi de viaţă mizeră, de multe ori bolnav de bolile ce însoţesc ca o umbră acest gen de viaţă - tuberculoza, bolile venerice, cu cea care este cap de afiş al vremurilor moderne - SIDA şi mai ales o viitoare mamă,ce nici măcar nu este prea conştientă de noua viaţă, căreia nu-i pasă nici de propria ei viaţă.

Şi dacă totuşi, viaţa triumfă, nou-născutul poate avea toate tarele posibile, plus dependenţa de drog.

Dependenţa de drog este atât de puternică la aceşti nou-născuţi, încât medicii sunt obligaţi să-i drogheze în continuare, pentru că fenomenele fizice sunt atât de puternice, încât le pun viaţa în pericol. Şi de abia târziu începe lunga luptă pentru a înfrânge dependenţa de drog şi pentru a lupta împotriva celorlalte tare organice cu care s-au născut.

Din păcate, societatea, aşa cum este structurată acum, societatea care proclamă atotputernicia omului şi în consecinţă acceptă şi aceste drepturi ale omului - dreptul de a face ce vrea cu propria persoană -, este pusă în imposibilitatea de a lupta cu alte mijloace pentru remedierea acestui rău, care tinde să devină din ce în ce mai puternic.

Sunt lucruri ştiute şi reştiute de ani şi ani. Şi totuşi, se continuă aceeaşi atitudine fatalistă - poate mie nu mi se va întâmpla nimic! Garantat că se va întâmpla tuturor.

Dacă la celelalte capitole igiena constă în armonizarea necesităţilor organismului cu îngrijirile ce trebuie acordate acestuia, la capitolul deprinderi vicioase nu există compromis, şi de aici, necesitatea eliminării totale a oricăruia din viaţa femeii.

4. Femeia, prin însăşi rolul ei, trebuie să ducă o viaţă activă. Cu cât viaţa ei este mai activă, cu atât organismul se va căli şi va fi mai adaptat pentru menirea ei în viaţă şi societate.

Factorii naturali - aerul, apa, soarele -, intervin favorabil asupra sănătăţii femeii şi asupra femeii gravide. Şi pentru a se bucura de toate acestea, ea trebuie să evite sedentarismul, să facă plimbări pe jos, să-şi dezvolte musculatura şi să favorizeze oxigenarea sângelui.

Normal că totul trebuie să fie armonios, altfel va duce la suprasolicitarea organismului. Trebuie evitate efortul fizic violent, evitate călătoriile pentru că, în general, determină trepidaţii şi în plus, este expusă aglomeraţiilor; trebuie evitate căldura excesivă, expunerea prelungită la soare, precum şi frigul excesiv şi prelungit.

Gimnastica trebuie făcută raţional, cu avizul medicului, iar exerciţiile fizice trebuie adaptate special în raport cu posibilităţile reale ale fiecărei femei. Exerciţiile fizice trebuie să urmărească îndepărtarea efectelor nefavorabile ale sedentarismului, solicitând toate grupele musculare şi articulaţiile şi asigurând o circulaţie sangvină cât mai activă.

Exerciţiile trebuie să fie lente, simple, pentru tonifierea musculaturii, în special abdominale şi perineale.

Deseori se prescriu exerciţii fizice speciale cu scop în pregătirea gravidei în vederea unei naşteri lipsite de riscuri.

5. Am lăsat la urmă capitolul supravegherii medicale, pentru că de fapt, este un capitol de concluzii.

Desigur că toate femeile trebuie să ştie de la început noţiuni despre organism, stare de sănătate, întreţinerea acesteia ş.a.m.d., dar sunt nenumărate situaţii când se impune sfatul, şi de ce nu, chiar o decizie adjuvantă şi acest rol îi revine medicului şi cadrului mediu sanitar de specialitate.

Femeia ştie de la început că atunci când întemeiază o familie, va avea şi copii. De aceea, trebuie să ştie de la început condiţiile corecte, condiţii care trebuie întrunite de ambii membri ai familiei. Fiecare membru al familiei trebuie supus unui examen medical complex, din multiple puncte de vedere:

- neuropsihiatric;
- endocrinologic;
- ginecologic;
- sfat genetic;
- examen clinic general;
- examen serologic.

Toate acestea trebuie efectuate înainte de conceperea unui copil. Este bine de ştiut înainte la ce anomalii se pot aştepta, nu trebuie să se ajungă la situaţia dramatică a unui aşa-zis "avort terapeutic".

Sursa tuturor păcatelor stă în necunoaştere şi inconştienţă. De aceea, România are o aşa tristă faimă în existenţa "handicapaţilor".

Şi după ce familia s-a asigurat de întrunirea tuturor acestor condiţii medicale, poate aştepta un viitor copil.

Controalele medicale ulterioare vor urmări dezvoltarea normală a sarcinii şi în egală măsură răsunetul pe care îl produce această stare fiziologică în organismul femeii, pentru ca eventualele manifestări patologice care ar putea surveni, să fie prevenite şi tratate.

Iată de ce este foarte important ca diagnosticul pozitiv de sarcină să fie precoce pus. La prima consultaţie, femeia va fi luată în evidenţă, i se va face din nou un bilanţ al stării de sănătate atât cu mijloace clinice, cât şi paraclinice, pentru depistarea tuturor elementelor patologice.

Se va recurge şi la consulturi combinate cu alţi specialişti - internişti, hematologi, infecţionişti, nefrologi. Se va stabili ritmul de prezentare la examenele medicale ulterioare. În general, acestea, la gravidele cu evoluţie normală, vor fi lunare în primele 3 luni, de două ori pe lună în trimestrul II de sarcină şi săptămânal, în ultimul trimestru.

Principalii parametri urmăriţi, vor fi:

- urmărirea în dinamică a greutăţii gravidei, în mod normal în cursul celor 9 luni de sarcină femeia va câştiga în greutate 10-12 kg. Se consideră anormale şi creşterea în exces, peste această greutate şi faptul că gravida nu ia în greutate;
- controlul tensiunii arteriale şi a pulsului, depistând precoce creşteri tensionale peste 140 şi respectiv 100 mm Hg;
- examenul obstetrical pentru a aprecia dezvoltarea uterului gravid şi implicit dezvoltarea fătului.

De asemenea, trebuie stabilite dimensiunile şi poziţia fătului în uter, mişcările fetale şi frecvenţa bătăilor cordului fetal, fie prin examen clinic, fie instrumental.

Controalele prenatale au ca scop să descopere boli necunoscute, să prevină îmbolnăviri atât ale mamei, cât şi ale fătului, să menţină în echilibru constantele organismului profund modificate de prezenţa sarcinii şi, în ultimă instanţă, de a pregăti femeia pentru una dintre cele mai importante momente ale vieţii - naşterea.

O dată cu naşterea unei noi vieţi se încheie un capitol întreg de pregătire şi începe alt capitol - o altă viaţă.

Ana Dodun-Des-Perrières, dr. primar obstetrică ginecologie