FAMILIA

Siguranţa alimentelor şi sănătatea

Siguranţa alimentelor pe care le consumăm este esenţială pentru sănătatea noastră, referindu-se la întregul parcurs al acestora, de la calitatea materiilor prime care intră în procesul de producţie şi prelucrare, depozitare şi transport al alimentelor, până la modul şi condiţiile de comercializare a lor.

Legea protejează sănătatea consumatorilor prin acordarea unor drepturi cum ar fi: libertatea consumatorilor de a alege produsele, dreptul la protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs care ar putea să-i prejudicieze sănătatea, dreptul de a fi informat complet asupra caracteristicilor produselor, dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate de calitatea necorespunzătoare a unui produs alimentar.

Important este să cunoaştem legislaţia din acest domeniu şi să ştim cui ne adresăm când este cazul: Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor.

Important este să cunoaştem care sunt aspectele unui aliment necorespunzător şi care ne poate pune sănătatea în pericol. Acestea prezintă: modificări ale aspectului, culorii şi/sau consistenţei, urme de contact cu rozătoare sau semne de infestare cu paraziţi, miros şi gust străin de natura produsului, pete de mucegai, corpi străini, aditivi alimentari neavizaţi.

Aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare în scopul îmbunătăţirii calităţii acestora. Legislaţia în domeniu stabileşte care sunt aditivii admişi, precum şi cantitatea maximă permisă pentru utilizarea unui aditiv într-un anumit produs, astfel încât acesta să nu dăuneze sănătăţii.

Aditivii alimentari incluşi pe lista Uniunii Europene, preluată şi de legislaţia românească sunt codificaţi cu litera "E" de la "Europa", urmată de un număr specific fiecărei substanţe. Dăm câteva exemple: conservanţi: E210 - E213; antioxidanţi (împotriva râncezirii): E300 - E303; emulgatori (omogenizează amestecurile): E322; îndulcitori: E420; coloranţi: E162; agenţi de afânare (cresc volumul alimentelor): E500.

Eticheta de pe orice produs alimentar este un mijloc prin care consumatorul trebuie să primească o serie de informaţii strict necesare despre denumirea produsului, cantitatea, lista ingredientelor, termenul de valabilitate, condiţiile de depozitare şi folosire, denumirea şi adresa producătorului, ambalatorului şi/sau distribuitorului.

Deşi producătorii sunt obligaţi să inscripţioneze vizibil pe ambalaj compoziţia exactă, data fabricaţiei şi termenul de valabilitate, ei găsesc tot felul de subterfugii prin care cumpărătorul să fie lăsat în ignoranţă cu privire la elementele componente ale produselor. Iată câteva exemple: denumirile acestor ingrediente sunt tipărite cu litere extrem de mici, greu de citit, sau sunt specificate evaziv: afânători - în locul numărului de cod sau al denumirii lor chimice; arome identic naturale - ceea ce înseamnă, în fapt, "de sinteză chimică cu structură asemănătoare celor naturale"; conservanţi - în loc de benzoat, salicilat etc.

Toate aceste menţiuni trebuie să vie vizibile şi scrise în limba română

Este recomandabil să fim consumatori exigenţi şi avizaţi. Un astfel de consumator:

- cumpără produsele alimentare de la magazine şi nu de la vânzătorii stradali;

- cumpără numai produse ambalate şi controlează integritatea ambalajului;

- citeşte cu atenţie toate informaţiile de pe eticheta produsului înainte de a le cumpăra;

- nu se lasă manipulat de publicitate.

Atragem atenţia că, spre deosebire de statele occidentale, România nu are o legislaţie bine pusă la punct împotriva folosirii mesajelor subliminale în materialele publicitare audio şi video.

Aceste mesaje cuprind fie îndemnuri cu o intensitate sonoră redusă de a consuma un anume produs, fie imagini repetate cu acel produs, de durată foarte scurtă. Mesajele subliminale se transmit sub pragul de percepţie conştientă, sunt percepute numai de către subconştient şi influenţează capacitatea consumatorului de a alege, fără ca el să fie conştient de aceasta. Cei mai vulnerabili la aceste mesaje sunt copiii, care trebuie protejaţi de agresivitatea clipurilor publicitare.

Dr. Doina Lucia Amza

Lumina creştinului, septembrie 2003