FAMILIA

II. CĂSĂTORIA E SACRAMENT

Isus Cristos a ridicat căsătoria naturală la demnitatea de sacrament.

Veacuri de-a rândul Biserica a recunoscut, a apărat şi a binecuvântat căsătoria naturală care se încheia conform legilor statului. Cu toate acestea, căsătoria creştinilor nu era în mai mică măsură ceea ce mai târziu avea să se numească un sacrament. Numai că pentru moment nu-l numeau astfel. Abia mai târziu, în Evul Mediu, teologia scolastică avea să inventarieze, să claseze şi să eticheteze sacramentele. Însă viaţa creştină nu aşteaptă să se pună etichete pentru a face să răsară şi să crească plantele pe care Domnul le-a sădit în grădina Bisericii.

În primele veacuri ale creştinismului, sfinţii Părinţi greci vorbeau astfel despre căsătorie: "Cristos, la Cana, a binecuvântat viaţa conjugală şi a introdus-o în ordinea răscumpărării".

În occident, Tertulian, un scriitor al Bisericii, spunea: "Cristos, prin prezenţa sa, realizează legătura conjugală între doi botezaţi". Iar Origene: "Cristos le dăruieşte soţilor în căsătorie harul unei uniri armonioase, unire care are drept model unirea dintre Cristos şi Biserica sa".

Două secole au fost necesare (XII-XIII) pentru a se maturiza conştiinţa că de fapt căsătoria creştinilor este un sacrament; începând cu această perioadă a devenit tot mai clară conştiinţa că în realitate căsătoria nu înseamnă numai acel "da" de la început prin care soţii îşi exprimă consimţământul, ci că sacramentul căsătoriei simbolizează şi conferă iubirea care îl uneşte pe Cristos cu Biserica sa.

Deoarece Luther, şi în general protestanţii, deşi recunosc caracterul religios al căsătoriei, îi tăgăduiesc caracterul sacramental, Biserica a fost nevoită să reamintească în mod autoritar, la Conciliul din Trento, doctrina tradiţională conform căreia căsătoria, pe lângă faptul că a fost orânduită la început de Dumnezeu, a fost înălţată de Cristos la rangul de sacrament: "Căsătoria este cu adevărat şi în înţelesul deplin al cuvântului unul dintre cele şapte sacramente ale legii evanghelice, orânduit de Isus Cristos".

Acelaşi lucru este insistent reamintit în ultimele documente ale Bisericii. Astfel, Catehismul Papei Pius al X-lea notează: "Căsătoria este sacramentul care uneşte pe bărbat şi femeie astfel încât nu se mai pot despărţi, după cum sunt uniţi Isus Cristos şi Biserica, Mireasa sa, şi le dă harul de a trăi împreună în sfinţenie şi de a-şi educa creştineşte copiii".

"Căsătoria - notează Pius al XI-lea - nu a fost instituită şi nici restabilită de oameni, ci de Dumnezeu; nu de oameni, ci de Dumnezeu, autorul naturii, iar Isus Cristos, Răscumpărătorul aceleiaşi naturi, a înzestrat-o cu legi, a întărit-o şi a înnobilat-o; ca atare, aceste legi nu pot fi supuse vreunei judecăţi omeneşti sau vreunei învoieli contrare; chiar dacă e vorba de soţii înşişi" (Enciclica Casti connubii).

Nu e lipsit de interes să notăm şi învăţătura Conciliului al II-lea dinVatican în această privinţă: "Comunitatea profundă de viaţă şi de iubire pe care o formează cuplul a fost întemeiată şi înzestrată cu legi proprii de către Creator; ea este stabilită pe legământul personal irevocabil. Este un aşezământ pe care legea divină îl confirmă şi care astfel se naşte, chiar în ochii societăţii, din actul uman prin care soţii se dăruiesc şi se acceptă reciproc. În vederea binelui soţilor, al copiilor şi al societăţii, această legătură sfântă nu ţine de domeniul fanteziei omului".

Iată şi un cuvânt al papei Paul al VI-lea: "Căsătoria... este un înţelept aşezământ al Creatorului prin care vrea să realizeze în omenire planul său de iubire" (Enciclica Humanae vitae).

"Întreaga viaţă creştină poartă amprenta iubirii de logodnă dintre Cristos şi Biserică. Deja Botezul, care introduce în Poporul lui Dumnezeu, este un mister nupţial: este - ca să spunem aşa - baia nunţii care precedă ospăţul de nuntă, Euharistia. Căsătoria creştină devine la rândul ei semn eficient, sacrament al legământului dintre Cristos şi Biserică. Deoarece semnifică şi împărtăşeşte harul acestui legământ, căsătoria dintre creştini este un adevărat sacrament al Noului Legământ" (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1617).