FAMILIA

Tradiţii de familie

Mai mult decât o casă, decât o bucată de pământ sau alte bunuri materiale, primim de la părinţi o moştenire cu adevărat preţioasă: primim învăţăturile, obiceiurile şi istoria familiei care ajung la noi de foarte departe. Aşa cum Biserica mare ne transmite prin preoţii săi Sfânta Tradiţie, ca pe o comoară nepreţuită, şi noi, la rândul nostru, ca părinţi şi slujitori în mica biserică familială suntem chemaţi să împărtăşim copiilor tradiţia propriei noastre familii.

Copiii sunt curioşi şi bucuroşi să audă despre strămoşi, despre rudele noastre, despre cum ne-au crescut bunicii lor, despre cum ne-am cunoscut şi câte altele. Îşi vor da seama că fac parte dintr-o comunitate cu rădăcini adânci, legată cu o ţesătură întreagă de fire, încercată, trecută prin momente grele, dar şi prin clipe frumoase, prin întâmplări interesante sau vesele..., că nu sunt singuri. E bine să ne gândim că avem ce să le punem copiilor şi să ne rezervăm un timp de "pregătire", chiar însemnând pe hârtie ce dorim să le povestim şi cu ce învăţături am vrea să rămână.

Când le vom înfăţişa aceste întâmplări trecute, să le povestim cu preţuire: momentele frumoase, ca şi cele dureroase sau grave, îşi au fiecare lecţia lor de viaţă. Toate au sens şi, în timp, acesta reiese tot mai bine: avem o vedere mai clară şi putem desluşi printre evenimente şi persoane binele pe care ni l-a vrut Dumnezeu şi planul Lui pentru familia noastră.

Când le vom istorisi lucruri mai puţin plăcute, poate despre greşeli ale părinţilor noştri faţă de noi, să le povestim cu iertare şi cu înţelegere, cu pace sufletească. Copiii vor înţelege astfel că toţi putem pricinui dureri celor din jur, slăbiţi fiind de păcat, dar şi că putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-i iertăm pe cei ce ne greşesc şi să le dorim binele.

Astfel li se va forma convingerea că Dumnezeu a lucrat şi lucrează în familia noastră pentru a creşte în iubire şi a ne desăvârşi, că aşa cum de-a lungul timpului ne-a pregătit pentru timpul prezent, tot aşa, şi acum ne pregăteşte pentru ceva44.

Adunând într-un caiet, poate chiar în Albumul de familie, din spusele copiilor noştri, din întâmplările lor minunate, momentele memorabile din viaţa lor de copii, vor avea mai târziu un fir frumos de împletit în povestirea tradiţiei familiei noastre, pe care alte urechi micuţe le vor sorbi cu drag.

Dacă părinţii noştri trăiesc, copiii vor putea să înveţe să preţuiască darul prezenţei lor şi al comorii tradiţiilor pe care aceştia le păstrează, mai ales dacă vor vedea la noi dragoste, atenţie, respect şi preţuire, fără de care istorisirile noastre, oricât de frumoase, vor fi vorbe goale... Dragostea, atenţia, respectul, grija pentru părinţii vârstnici intră în conflict cu tendinţa tot mai puternică astăzi de a-i înlătura din calea generaţiei tinere. "Fiecare pentru sine" şi "legea celui mai tare" după care se conduce lumea, îi dau la o parte pe cei care nu le servesc interesele, care nu mai "produc", care au devenit nefolositori... Lumea devine de aceea un loc tot mai sălbatic şi mai rece, cu tot mai puţine legături între oameni. Iată de ce este mare nevoie ca din familia creştină să se răspândească în jur căldura solidarităţii între generaţii.

Societatea are multe de învăţat de la familie: împărţirea rolurilor după darurile fiecăruia spre binele comun, exercitarea autorităţii în spirit de servire, punerea în comun a bunurilor, grija tuturor pentru cel mai slab, căutarea păcii... Înainte să propovăduim aceste valori, trebuie să ne străduim ca ele să fie trăite în familia noastră zi de zi. Copiii le vor învăţa din ceea ce vor trăi în casă şi vor porni cu ele la construirea propriilor relaţii şi aşa, din flacăra căminului familial, se va răspândi focul dragostei, care să încălzească tot mai multe inimi.

• "Noi ştim că în toate Dumnezeu lucrează spre binele celor care Îl iubesc şi care sunt chemaţi potrivit planului Său, pe care dinainte i-a ştiut, dinainte i-a hotărât să fie asemenea cu icoana Fiului Său" (Rm. 8,28-29).

• "Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială. Căci eu vă dau învăţătură bună: nu părăsiţi povaţa mea. Căci şi eu am fost fecior la tatăl meu, singur şi cu duioşie iubit la mama mea şi el mă învăţa şi zicea: «Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzeşte poruncile mele şi vei fi viu. Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere!»" (Pilde 4,1-5a).

Adu-Ţi aminte, Doamne, de părinţii care ne-au născut şi ne-au crescut şi care ne-au învăţat căile Tale şi s-au rugat pentru noi, căci rugăciunile părinţilor întăresc temeliile caselor.

Mlădiţe fă să fim din viţa lui Cristos, Fiul Tău, ca să aducem roadă, împreună cu toţi ai noştri, după voia Ta cea sfântă.