FAMILIA

Familia noastră este o mică Biserică

Tuturor celor care L-au primit, care au crezut în numele Lui, le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu; care s-au născut nu din sânge, nu din voinţă trupească, nici din voinţă bărbătească, ci din Dumnezeu." (In. 1,12) Creştinii sunt una într-o familie, familia lui Dumnezeu, în care sunt născuţi prin Botez.

Inima familiei creştinilor este o masă la care pâinea şi vinul sunt transformate cu puterea Spiritului Sfânt, la cuvintele lui Isus repetate de preot, în Trupul şi Sângele Lui. Unindu-se cu Cristos prin primirea Sfintei Împărtăşanii, creştinii devin mădulare ale Trupului Său şi una între ei42.

Casa noastră devine biserică prin sfinţirea ei o dată cu Sfânta Taină a Căsătoriei. Noi, soţii, am fost sfinţiţi să slujim în biserica familială şi am fost chemaţi să luăm parte la misiunea preoţească a lui Isus Cristos prin punerea cununilor. De altfel, cântările de la slujba cununiei sunt aceleaşi ca şi la hirotonirea la Preoţie şi întâlnim acelaşi dans al bucuriei la primirea ambelor Sfinte Taine.

I. Slujirea în biserica familială înseamnă să luăm parte la Sfintele Taine, să trăim posturile şi sărbătorile împreună cu Biserica şi să-i binecuvântăm pe copii şi hrana noastră (1). De asemenea, să ne împărtăşim din cuvântul lui Dumnezeu, citind regulat din Sfânta Scriptură, meditând cele citite şi trăindu-le (2). Apoi să-l facem cunoscut în primul rând copiilor noştri, dar şi altora. (3)

II. O altă misiune care ne-a fost încredinţată este aceea de a ne dărui unii altora şi a ne sluji unii pe alţii din iubire şi cu iubire, după modelul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deşi este Regele regilor, nu a venit pentru ca să fie slujit, ci El să slujească. Slujirea o vom extinde apoi şi la parohia noastră şi în Biserica mare, precum şi în societate. Dacă creştinii nu fac să pătrundă iubirea adusă de Isus în toate relaţiile umane, acestea se vor înstrăina tot mai mult de Dumnezeu şi vor fi tot mai puţin umane, lumea nu se va sfinţi. Nimeni nu poate înlocui rolul încredinţat nouă de Dumnezeu, căci fiecare om are un anumit dar pe care trebuie să-l folosească spre binele tuturor, ca în familie. Dacă ne îndeplinim această misiune, Cristos îi va aduce pe toţi la Tatăl.

Astfel, în viaţa de fiecare zi, din iubirea noastră căsătorească va străluci lumina mânturiii atât între membrii familiei, cât şi în jurul nostru. Ne vom sfinţi pe noi şi vom sfinţi comunitatea bisericească şi lumea43.

• "Toţi cei veniţi la credinţă erau în unire şi le aveau toate în comun" (F.A. 2,44).

• "Noi, cei tari, avem datoria să ducem slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu facem după placul nostru. Fiecare dintre noi să-i facă plăcere aproapelui, în vederea binelui şi a întăririi. Căci Cristos nu a făcut pe placul Său. (...) iar toate cele ce au fost scrise în trecut, au fost scrise spre învăţătura noastră, ca prin statornicie şi prin îmbărbătarea Scripturilor să păstrăm nădejdea. Dumnezeul statorniciei şi al îmbărbătării să vă dea acelaşi simţământ unora faţă de alţii, potrivit cu Cristos Isus, aşa încât cu o inimă şi un glas să-L preamăriţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos" (Rm. 15,1-6).

• "Să urmărim dar ceea ce va duce la pace şi înălţarea unuia de către altul" (Rm. 14,19).

"Unirea credinţei şi împărtăşirea Spiritului Sfânt cerând, pe noi înşine, unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm. Ţie, Doamne."