FAMILIA

Misiunea familiei este educaţia

Am înţeles deja că fiecare copil este un dar de la Dumnezeu. Este şi o chemare la misiune, nu doar aceea de a-l aduce pe lume, ci şi să-l facă în stare să trăiască în lume frumos, liber, pe picioarele lui, să se împlinească şi totodată să fie fiu al lui Dumnezeu şi al Bisericii, un cetăţean al cerului.

Dar încă înainte de naşterea primului copil va trebui să ne formăm convingerea că noi înşine trebuie să creştem30, să progresăm, să ne îndreptăm, să ne purificăm toată viaţa.

Fiecare nouă zi ne deschide nenumărate ocazii să îndepărtăm din felul nostru de a gândi şi de a ne comporta ceea ce este străin de chipul şi asemănare lui Dumnezeu.31 Fiecare altă clipă este ocazia unică spre o mai mare unitate în credinţă, spre desăvârşirea în Cristos.32 Nimic nu se întâmplă degeaba. Cu dragoste, Tatăl nostru Care este în ceruri ne aşază în cale persoane, îndatoriri, bucurii, schimbări, greutăţi, oboseli, ştiri, cărţi, locuri... şi de fiecare dată, alegând să le întâmpinăm după Inima lui Dumnezeu, ne unim mai mult cu El.

Dorul nostru de desăvârşirea lui Dumnezeu va da mărturie şi copiilor noştri că avem o ţintă: pe Dumnezeu, că viaţa cu El este fericirea spre care fiecare ne simţim chemaţi şi că pentru a fi fericit trebuie să progresezi. Iar mărturia de viaţă este mai puternică în educaţie decât cuvintele.

Iubirea noastră reciprocă este a doua condiţie ca să ne putem educa bine copiii33. Din ea va decurge unitatea dintre noi. Dezbinările, tensiunile, conflictele îi rănesc pe copii, chiar dacă nu ştiu să-şi spună durerea în cuvinte, ba le zdruncină şi sănătatea. Unitatea în privinţa educaţiei îl ajută pe copil să aibă încredere în noi şi în ceea ce îi cerem, să înainteze fără şovăieli, cu curaj.

Copiii dăruiţi de Dumnezeu ne sunt încredinţaţi, dar nu sunt proprietatea noastră. Instinctiv avem tendinţa să-i iubim pentru plăcerea noastră şi să ni-i subordonăm, să le conducem viaţa pentru a ne oferi nouă satisfacţii. Dar iubirea părintească adevărată îl iubeşte pe copil pentru el însuşi şi îi recunoaşte libertatea. Ţinta adevăratei iubiri părinteşti este binele copilului, independent de satisfacţia părinţilor. Sigur că ele nu pot fi separtate, dar iubirea dezinteresată trebuie să aibă întâietate34.

Urmărind binele copilului, binele său adevărat, vom şti să deosebim şi să alegem ce îl ajută să se desăvârşească faţă de ceea ce îi dăunează. De aici, chiar şi copilului mic îi va fi clar că unele lucruri trebuie să le facă, iar altele nu şi astfel, de foarte timpuriu, va fi angajat pe calea cea bună. Limitele pe care i le vom impune (şi să nu ne temem să o facem, poate din frica să nu-i încălcăm libertatea sau să nu-l facem să sufere) îi vor forma voinţa şi stăpânirea de sine, fără de care nu va putea niciodată să fie liber cu adevărat. Fără să ştie, va învăţa să păşească pe cărarea cea îngustă, dar sigură, a virtuţilor creştine. Îl vom învăţa să-şi domine tendinţele negative - urmările păcatului strămoşesc - şi să aleagă binele. Va învăţa de mic să-şi construiască fericirea, să se construiască pe sine, or, tocmai acesta este scopul educaţiei umane şi al educaţiei creştine35.

Aşadar, autoritatea cu care afirmăm binele şi stabilim limitele este neapărat necesară dezvoltării copilului. Fără acest punct de sprijin va fi dezorientat, nu va şti ce e bine şi ce e rău. Oferindu-i, cu autoritate, repere clare, îl ajutăm pentru toată viaţa. Este o formă de slujire de la care părinţii nu au voie să abdice, tocmai de dragul copiilor36.

Dacă îi dezvoltăm copilului inteligenţa pentru a analiza situaţiile, a înţelege şi a căuta adevărul, pentru a descoperi nevoile celorlalţi şi căile pentru a progresa; dacă îi vom întări voinţa pentru ca să caute iubirea spirituală, pentru a se dărui; dacă îi vom dezvolta forţa spirituală necesară în dominarea tendinţelor negative, stăpânirea asupra răului şi în voinţa de a face binele, pe scurt, dacă îi vom dărui copilului iubire, inteligenţă şi forţă, vom scoate la iveală şi vom creşte în el chipul Sfintei Treimi: chipul Tatălui-Atotoputernicul, prin dezvoltarea forţei spirituale; chipul Fiului - Înţelepciune şi Adevăr - prin dezvoltarea inteligenţei; chipul Spiritului Sfânt - Iubire - prin dezvoltarea capacităţii de a iubi37.

Lupta cu greutăţile materiale, pe de o parte, şi fascinaţia bogăţiei, pe de altă parte, pot înclina preocupările familiei prea mult spre dobândirea bunurilor materiale. Or, omul valorează mai mult prin ceea ce este, decât prin ceea ce are. De aceea, trebuie să veghem la formarea copiilor noştri în aşa fel încât să poată alege acele valori care sunt esenţiale pentru viaţă, liberi faţă de bunurile materiale. Acest lucru se face trăind în familie simplu, cumpătat şi cu grijă generoasă faţă de cei lipsiţi, în spiritul respectului faţă de demnitatea personală a fiecărui om şi al slujirii dezinteresate. Ca tineri şi ca adulţi, copiii vor putea apoi să trăiască activ aceste valori cu simţul răspunderii în cadrul mai larg al societăţii38.

Educarea iubirii ca dăruire de sine este temelia pe care noi, ca părinţi, suntem chemaţi să construim, în mod clar şi delicat, educaţia sexuală a copiilor. Din jur, copiii primesc, din păcate, o interpretare săracă şi deformată a sexualităţii umane, legată numai de corp şi de plăcerea egoistă. Influenţa unor educatori sau a unor formatori de opinie lipsiţi de principii morale şi străini de valorile creştine nu face decât să-i împingă pe copii şi pe tineri la experienţa foarte timpurie a plăcerii, pierzându-şi astfel nevinovăţia şi alunecând pe calea viciului39.

Numai noi ca părinţi vom putea să-i apărăm de această orientare greşită, formân- du-le o cultură sexuală din perspectiva persoanei în întregul ei: corp, sentimente, suflet. Sexualitatea exprimă persoana în dăruirea de sine inspiriată de iubire40.

În ciuda presiunilor exterioare, nu trebuie să renunţăm în nici un caz la educarea curăţiei41.

Virtutea curăţiei este semn al maturităţii adevărate, datorită căreia voinţa şi stăpânirea de sine inspirate de iubire conduc pe cineva să se dăruiască exclusiv şi definitiv perechii sale în căsătorie sau lui Dumnezeu în feciorie.

De asemenea, cunoaşterea normelor morale şi stima faţă de ele le vor asigura copiilor o creştere personală responsabilă din punct de vedere sexual.

Dacă nu ne vom îndeplini chemarea divină de a fi educatori, vom fi ca lumina care-şi iroseşte strălucirea sub obroc sau ca sarea fără putere şi fără gust.

• "Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este Capul - Cristos" (Ef.4,14-15).

• "Ori luaţi pomul de bun, atunci bune îi sunt roadele, ori luaţi pomul de rău, atunci şi roadele sunt rele, căci după roade se cunoaşte pomul" (Mt. 12,33).

• "Voi sunteţi lumina lumii. Nu puteţi ascunde o cetate aşezată pe înălţime. Nici nu pui sub obroc o candelă aprinsă, ci pe candelabru, ca să lumineze tuturor celor din casă. Tot astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor ca să vadă faptele voastre bune şi să-L preamărească pe Tatăl vostru din ceruri" (Mt. 5,14-16).

• "Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea devine searbădă, cu ce îi vei da gustul? Nu mai este bună de nimic, decât de aruncat afară, să o calce lumea în picioare" (Mt. 5,13).

• "Lăsaţi copilaşii şi nu-i împiedicaţi să vină la Mine, căci a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor" (Mt. 19,13-15).

Dumnezeule, Cel Ce prin gura lui David ne-ai chemat zicând: "Veniţi, fiilor, luminaţi-vă, ascultaţi-Mă pe Mine: frica Domnului vă voi învăţa", Cel Ce ai dat înţelepciune lui Solomon, Dumnezeul tuturor, Cuvinte atotstăpânitorule, deschide sufletul şi inima şi mintea noastră, a robilor Tăi, ca să pricepem şi să-i învăţăm pe copii şi să facem voia Ta; şi scapă-ne de toată ispita diavolească, păzindu-ne în toate zilele vieţii noastre şi făcându-ne să sporim, părinţi şi copii, întru poruncile Tale, cu rugăciunile Preacuratei Tale Mame şi a tuturor sfinţilor Tăi. Că Tu eşti Cel Ce priveghezi supra sufletelor şi trupurilor noastre, Cristoase Dumnezeul nostru şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău şi Preasfântului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.