FAMILIA

Câţi copii să avem?

Ştim că suntem colaboratori ai iubirii lui Dumnezeu Creatorul, cu misiunea de a le transmite viaţă copiilor şi de a-i creşte bine. În anumite condiţii însă (greutăţi materiale grave, suferinţe trupeşti sau sufleteşti şi altele), această misiune ni se poate părea greu de îndeplinit: cum să păstrăm deplina comuniune de viaţă, trăindu-ne cu credinţă iubirea reciprocă şi în acelaşi timp să amânăm o nouă sarcină, pentru o vreme?

Biserica ne învaţă28 că este nevoie de o judecată dreaptă pentru a ne putea îndeplini chemarea cum se cuvine. Este important să deosebim judecata dreaptă de bunul plac, de impresiile de moment, de starea de presiune care vine dinafara sau dinăuntrul nostru, de ispite. Cum să facem deosebirea?

Întâi să nu ne abatem de la principiul ascultării respectuoase faţă de Dumnezeu din care decurge deschiderea permanentă faţă de darul vieţii pe care El ni-l poate încredinţa, generozitatea şi spiritul de sacrificiu în trăirea acestei ascultări.

Apoi, astfel orientaţi, trebuie să ţinem cont de binele nostru ca soţi şi părinţi şi de binele copiilor (născuţi sau care prevedem că s-ar putea naşte), de binele familiei, al societăţii şi al Bisericii. Avem de cântărit atât aspectele materiale ale vieţii, cât şi cele spirituale: sănătatea, întreţinerea cumpătată a vieţii în prezent şi în viitor, formarea creştină şi umană, educaţia...

Conştiinţa ne va fi călăuză în judecata dreaptă pe care trebuie să o facem, iar punctul de reper al alegerii în conştiinţă este legea divină. Învăţătura Bisericii o interpretează autentic în lumina Evangheliei. Astfel, nu vom lua drept voinţă a lui Dumnezeu interpretările noastre care, datorită lipsei de informare, datorită slăbiciunilor sau păcatului, pot fi greşite.

Legea divină arată întregul sens al iubirii conjugale, o ocroteşte şi o îndreaptă spre desăvârşire. Dumnezeu ne iubeşte şi iubirea pe care ne-o poartă este exprimată în această lege. Iubirea Sa este aceea care face să nu existe nepotriviri sau contradicţii între dragostea noastră din care s-a născut legământul căsătoresc pe viaţă, pe de o parte, şi chemarea de a avea copii, pe de altă parte.

Nici noi nu trebuie să opunem iubirea conjugală, exprimată în unirea noastră trupească, cu transmiterea vieţii. Dimpotrivă, trebuie să le armonizăm.

Dacă există un motiv întemeiat de a amâna procrearea, se poate folosi reglarea naturală a concepţiei existentă în însuşi organismul femeiii: în mod natural, aceasta este fecundă doar 24 de ore în fiecare ciclu, atât cât trăieşte ovulul pe care îl produce, durată la care, dacă adăugăm încă 4-5 zile, cât pot supravieţui spermatozoizii, vedem că ea poate rămâne însărcinată doar câteva zile din fiecare ciclu. Dacă în aceste zile în mod natural fecunde nu există act conjugal, sarcina nu poate apărea.

Descoperirile din ultimele decenii au făcut să fie foarte simplu pentru cei doi soţi să identifice acele câteva zile fertile, după semnele pe care le oferă corpul femeii. Indiferent de durata ciclurilor, fiecare femeie, fiecare pereche, poate şti dacă este vorba de o perioadă fecundă sau nefecundă. Nu este nevoie de o pregătire medicală sau de cunoştinţe savante pentru ca aceste semne să fie recunoscute.

Dincolo de micul instructaj necesar, avem nevoie să stăm de vorbă pentru o cât mai bună cunoaştere reciprocă. Autocunoaşterea din partea soţiei este un prim pas, care o va umple de admiraţie şi recunoştinţă pentru felul minunat şi armonios în care Bunul Dumnezeu a alcătuit-o; al doilea pas este împărtăşirea celor aflate soţului. Cunoaşterea adevărului despre omul întreg, deci şi despre dimensiunea noastră trupească, este o condiţie pentru iubirea adevărată.29

Şi unul şi celălalt vom creşte în atenţie reciprocă şi respect, şi ele atât de necesare iubirii spirituale personale: va fi astfel întărită fidelitatea amândurora şi victoria asupra egoismului.

Dacă datorită unor motive cu adevărat grave decizia comună este de a amâna sarcina şi pentru aceasta nu vom avea relaţii conjugale în perioada fecundă de câteva zile, trebuie să ştim că este o decizie care ne cere mărinimie, voinţă, puţină disciplină, stăpânire de sine, afecţiune şi grijă reciprocă. Reiese necesitatea să cunoaştem că în comuniunea conjugală este prezent atât caracterul spiritual, cât şi cel trupesc şi nu trebuie să neglijăm nici spiritul, nici trupul.

În această atitudine şi în acest comportament conjugal, natura intimă a fiecăruia dintre noi este respectată, după cum este respectată libertatea. Iubirea conjugală nu este trădată, ci veghem asupra ei, pentru a o hrăni şi întări. Nu intervenim şi nu ne opunem cu nimic lucrării lui Dumnezeu în noi. Rămânem deplin încredinţaţi Lui, aşa încât, dacă El ne va dărui totuşi un copil, îl vom primi necondiţionat, cu liniştea şi siguranţa că Dumnezeu ne iubeşte şi ne poartă de grijă mai mult decât am putea-o noi face vreodată, cu convingerea că pentru noi doi copilul, acel copil, este cel mai bun lucru, chiar dacă vom înţelege abia mai târziu. Credem şi sperăm pentru că Îl iubim pe Dumnezeu şi ne iubim între noi.

Este o atitudine demnă de om, demnă de creştini.

• "Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte" (Lc. 9,48).

• "Nu duceţi grijă, spunând: ce vom mânca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că veţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă" (Mt. 6,31-33).

• "Daţi şi vi se va da. Măsură bună, îndesată, scuturată, plină să se reverse vi se va vărsa în pulpana hainei voastre; căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura în schimb" (Lc. 6,38).

• "Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta!" (Lc. 19,42).

• "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihna. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre, căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară" (Mt. 11,28-30).

Spirite Sfinte, aprinde-ne inima cu focul iubirii Tale ca să împlinim misiunea la care Tatăl ne-a chemat ca soţi pentru creşterea Împărăţiei cerurilor în suflete, iar în greutăţile acestei misiuni, mângâie-ne, Bunule, cu darurile Tale prin harul Sfintei Taine a Căsătoriei.