FAMILIA

Căsătoria noastră vine de la Dumnezeu

Cu mare bucurie şi recunoştinţă să ne amintim că iubirea conjugală şi comuniunea intimă de viaţă sunt întemeiate de Dumnezeu: pentru că ne-a iubit i-a dăruit-o pe femeie bărbatului şi pe bărbat femeii pentru ca, la rândul lor să se iubească şi să se dăruiască unul altuia până într-atât încât să nu mai fie doi, ci una (Gen. 2,24).

Creaţi de Domnul diferiţi, bărbat şi femeie, propria persoană nu ne ajunge: fiecare simţim chemarea aşezată de El în noi de a ne apropia unul de altul, de a ne completa unul pe altul, de ne împlini unul pe altul.

Inelele sunt semnul preţios al demnităţii mirilor: demnitatea de fii ai lui Dumnezeu prin Botez, de fii ai Bisericii. Totodată, cercul neîntrerupt al inelului este semn că ei se leagă să-şi fie credincioşi unul altuia până la moarte, cu toată fiinţa, trup şi suflet.

Albul vălului, al rochiei de mireasă, al florilor arată curăţia iubirii mirilor creştini, care se iubesc neîmpărţit, fără egoism, fără gânduri ascunse sau interese şi se dăruiesc unul altuia definitiv.

Învăluirea miresei ne aduce aminte că ea se păstrează numai pentru soţul ei, după cum şi el se păstrează numai pentru soţia lui.

Cununile sunt semn că mirii creştini sunt, prin Cristos Regele şi împreună cu El, şi ei regi. Aşa cum Domnul Cristos a venit să împlinească voia Tatălui şi nu voia Sa şi a venit să slujească şi nu să fie slujit, tot aşa şi soţii, la rândul lor, sunt chemaţi prin încununare să caute fiecare binele celuilalt, să se pună unul la dispoziţia celuilalt, unul în slujba celuilalt, în slujba copiilor, iar prin dăruirea de sine să se conducă unul pe altul şi pe toţi ai lor la Tatăl Ceresc. Chemarea lui Cristos la slujire nu se restrânge numai la cercul familial: El îi trimite pe soţi să slujească, după puterile şi priceperea lor în Biserică, pe cei aflaţi în nevoie, alte familii, societatea, dar mai presus de toate să-L slujească pe Dumnezeu.

Legarea mâinilor arată nu pierderea libertăţii, ci un legământ sfânt pe care l-am făcut în toată libertatea: ne-am legat să fim unul al altuia, să ne iubim până la moarte, prin iubirea lui Cristos şi după exemplul Său.

Lumânarea aprinsă este semnul lui Cristos Cel Înviat şi al focului Spiritului Sfânt revărsat asupra noastră prin Sfânta Taină a Căsătoriei pentru a ne da o inimă nouă, cu care să ne iubim aşa cum a iubit Cristos.

Cum lumânarea arde şi se consumă încet pentru a străluci şi a lumina întunericul, ea este semn al Jertfei lui Cristos care este biruitoare asupra întunericului păcatului în inimile mirilor.

De acum, nu doar fiecare, ci amândoi împreună, sunt părtaşi la mântuirea adusă de Cristos şi sunt chemaţi să ardă şi să se consume într-o jertfă de fiecare zi, pentru a-şi da unul altuia şi copiilor lor mărturia luminoasă a iubirii îndumnezeite.

Sfânta Cruce ne arată că iubirea lui Cristos este aceea care a învins moartea, păcatul, suferinţa, orgoliul, egoismul. Frângându-Şi Trupul şi vărsându-Şi Sângele pe Cruce, Cristos ne-a dat suprema dovadă a iubirii cu care îi iubeşte pe toţi oamenii, cu care Îşi iubeşte Biserica, mireasa Sa. În Cruce se înrădăcinează Sfânta Taină a Căsătoriei prin care şi noi devenim în stare să ne iubim unul pe altul până la dăruirea totală. Aşa că pentru noi, Crucea este şi un semn de speranţă şi curaj să înfruntăm şi să biruim greutăţile vieţii.

Sfânta Evanghelie ne spune că primind Cuvântul lui Dumnezeu, Îi vom descoperi planul asupra noastră ca soţi şi asupra familiei: că am fost creaţi din iubire şi am fost chemaţi la iubire pentru a fi una între noi şi una cu Dumnezeu Care este Iubire.

Dar cum purtăm în sufletul şi în trupul nostru urmele păcatului strămoşesc, îşi fac loc în viaţa noastră egoismul, dezbinarea, nepăsarea, răceala, tendinţa de dominare, violenţa, chiar infidelitatea... Cristos, cu harul Său, ne face în stare să ne iubim cu aceeaşi iubire desăvârşită cu care El ne-a iubit şi la care am fost chemaţi de la început. Aceasta este Evanghelia, adică Vestea cea Bună a lui Cristos pentru familie. Sfânta Evanghelie ne mai aduce aminte că suntem chemaţi să ne educăm credinţa pe tot parcursul vieţii, să ne-o adâncim şi să ne-o întărim.

Prin fapte şi prin cuvânt să dăm apoi mărturie de credinţă unul faţă de altul, apoi faţă de copii şi faţă de cei din afara căminului familial. Astfel ne vom uni cu misiunea lui Cristos de a vesti Evanghelia.

Cupa cu vin binecuvântată de preot din care beau mirele şi mireasa este şi ea un semn al unirii la care ne-am legat împreună: de acum înainte, toate le vom avea în comun.

Vinul aminteşte de Nunta din Cana la care Mântuitorul a făcut prima Sa minune, preschimbând apa în vinul cel mai bun: apa este tot ce au putut aduce oamenii, atunci când vinul de nuntă s-a terminat.

Tot aşa, prin Sfânta Taină a Căsătoriei, Dumnezeu preschimbă iubirea noastră omenească, istovită curând, într-o iubire îndumnezeită, mai puternică decât moartea, asemeni iubirii Sale pentru noi, oamenii, pentru Biserică, Mireasa Sa. Cupa cu vin este de asemenea semn că suntem chemaţi să participăm la viaţa Mântuitorului prin Sfintele Taine şi la slujirea cu evlavie în mica biserică a casei. Răspunzând la această chemare, ne unim cu misiunea de Preot a lui Cristos.

Mierea este semn al bunătăţii lui Dumnezeu Care ni se descoperă în bunătatea Sfintei Taine a Căsătoriei, este semn al bunătăţii Împărăţiei lui Dumnezeu a cărei unică lege este iubirea.

Tămâia aprinsă cu care preotul înmiresmează biserica, Sf. Evanghelie, pe miri, pe naşi, pe nuntaşi, arată curăţia cu care am fost cu toţii chemaţi să-L slujim pe Dumnezeu, aducându-I ca jertfă aleasă viaţa noastră de zi cu zi.

Preotuleste martorul legământului şi al consimţământului reciproc al mirilor, iar binecuvântarea sa este necesară pentru săvârşirea şi primirea Sfintei Taine a Căsătoriei. Prin Sfânta Taină a Preoţiei, el Îl reprezintă pe Însuşi Cristos.

Naşii reprezintă comunitatea creştinilor şi societatea în faţa cărora se celebrează public cununia. Prezenţa lor este necesară pentru că, deşi Căsătoria este în primul rând rodul alegerii personale libere a bărbatului şi a femeii, ea are nenumărate legături cu societatea şi cu comunitatea creştină, de la care soţii şi familia aşteaptă recunoaştere, respect şi sprijin.

Dansul în care s-au prins alături de noi şi preotul şi naşii, cântând, arată că la bucuria noastră de a ne uni pe viaţă se alătură şi Biserica şi comunitatea creştină. Mai arată şi bucuria Bunului Dumnezeu de a fi unit cu noi şi noi cu El. Prin iubirea noastră binecuvântată în Sfânta Taină a Căsătoriei va străluci iubirea Sa pentru noi şi pentru toţi oamenii: o iubire cum nu mai este alta.

• "Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa: după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie l-a creat" (Gen. 1,27).

• "Nu e bine ca omul să fie singur: îi voi face un ajutor care să-i fie asemenea" (Gen 2,18).

• "Nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie în Domnul" (1 Cor. 11,11).

• "Iată acum acest os din oasele mele şi trup din trupul meu, aceasta se va numi femeie pentru că din bărbatul său s-a luat. Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi femeii sale şi vor fi amândoi un trup" (Gen. 2, 23-24): "şi pe care Dumnezeu i-a împreunat, om să nu-i despartă" (Mt. 19, 5-7).

Dumnezeule cel veşnic, Care ai adunat într-una cele risipite şi ai pus nedezlegată legătura dragostei, întăreşte-ne în sfânta unire care vine de la Tine.