DIVERTISMENT 

Pilde și glume

XIV. PĂRINTELE ȘI ENORIAȘII

1. Într-o casă de rugăciune dintr-un sat scoțian, noul pastor face o colectă dându-și pălăria să circule din mână în mână printre enoriași. Pălăria se întoarce goală. Atunci pastorul ridicându-și ochii către cer zise:
- Mulțumescu-ți, Doamne, că mi-ai restituit pălăria.

2. La bucătărie, văzând că bucătăresei îi curg lacrimile în timp ce tăia o ceapă, părintele o întreabă:
- Soră, astăzi gătești ceva trist?

3. Un preot întâlnește un copil care plângea.
- De ce plângi băiețaș?, îl întrebă părintele.
- Mi-a dat mămica o monedă de o mie de lei și am pierdut-o.
Părintele îi dă o mie de lei, dar băiețelul plânge și mai tare.
- Ei, acum de ce mai plângi?
- Dacă nu pierdeam moneda aceea aveam acum două mii de lei.

4. La oficierea religioasă a căsătoriei, un preot își continua predica dând sfaturile de rigoare tinerilor căsătoriți:
- ... iar soția are datoria de a-și urma în viață soțul...
- Aoleu, părinte, ce mă fac!, exclamă tânăra soție. Soțul meu este factor poștal.

5. Într-o zi părintele a întâlnit un copil cu buzunarele pline de cireșe.
- De unde ai furat cireșele?, întreabă părintele pe un ton serios.
- Nu le-am furat, mi le-a dat un om, răspunse copilul bâlbâit.
- Să-ți fie rușine, zice părintele enervat, după ce că furi mai ai curajul și să minți. Eu la vârsta ta n-am mințit niciodată.
- Dar cât de mare erați când ați început să mințiți?, întreabă copilul.

6. Deoarece își uitase ochelarii, un preot îi ceru chelnerului să-i citească lista cu meniuri. Acesta îi răspunse prompt:
- Nu pot domnule! Nici eu nu știu să citesc, sunt analfabet ca și dumneavoastră.

7. - Nu ști că e păcat să pescuiești duminica?
- Nu pescuiam. O învățam pe râma asta să înoate.

8. Un preot urcă în tren. După ce luă loc, scoase breviarul și se cufundă în rugăciune. Nu peste mult timp vine controlorul. Preotul, fără să-și întrerupă rugăciunea, îi întinse ceva, ceea ce credea că este abonamentul de călătorie.
- Scuzați-mă, părinte, spuse controlorul, eu cred bucuros ceea ce scrie aici, dar va trebui să vedem ce facem cu controlarea biletului.
Ceea ce îi arătase preotul era o iconiță cu imaginea lui Isus pe care scria: "Isus, Mântuitorul nostru, a plătit pentru toți".

9. Venind într-o zi la paroh doi tineri spre a se logodi, părintele îi întreabă ca de obicei dacă nu cumva sunt rude.
- Nici un pic, părinte, nu suntem rude!, a fost răspunsul celor doi.
- De loc, de loc?, insistă preotul.
- De loc, de loc.
- Nici de mai departe?
- Nu, de loc.
- Nici de pe Adam?
- Sigur că nu, părinte, deloc nu suntem rude.

10. O bătrânică, ori de câte ori venea la biserică și-l vedea pe bătrânul preot predicând, plângea în hohote.
- De ce plângeți ori de câte ori veniți la biserică?, a fost întrebată bătrânica.
- Ori de câte ori mă uit la preot și-i văd bărbița, îmi aduc aminte de țapul meu ce avea o bărbiță la fel și care anul trecut a murit de râie.

11. - Spune-mi, moșule, la ce-ți trebuie aceste lumânări?
- Ia, oleacă de masă aș face și eu, părinte!
- Masă!? Pentru ce?
- Cum am apucat și noi, pentru cei răposați.
- Dar, bine, moșule, morților le trebuie mâncare?
- Păi, cum nu! Noi mâncăm aici și ei primesc dincolo!
- Dacă le trebuie mâncare, moșule, ia spune-mi: De câte ori pe an faci praznic ca să mănânce morții?
- Batâr, cât de cât, părinte, măcar în săptămâna morților.
- Ascultă acu, moșule! Dacă le trebuie mâncare și așteaptă de la noi, apoi îi saturi mata cu un praznic pe an? Ori nu le trebuie deloc, ori dacă da, atunci trebuie să le faci măcar la trei zile o dată! Dar asta nu-ți convine.
- Așa-i părinte. Dar morții se mulțumesc cu atâta, că știu că nu-i mai mult. Încolo ei rabdă.
- Adevărat că rabdă morții... și rabdă mult, că praznicele nu le folosesc, iar altceva pentru dânșii nu se face. Nu pomană, nu rugăciuni, nu post, despre care e scris: "Bună e rugăciunea unită cu postul și pomana e care scapă de moarte; ea este cea care curăță păcatele și dobândește milă petru cei morți mai ales".

12. Preotul: Moș Tudorache, ascultă-mă, lasă-te de băuturică, căci acesta este dușmanul dumitale cel mai mare.
Moș Tudorache: Bine, părinte, dar nu predici și dumneata că trebuie să ne iubim dușmanii?
Preotul: Să-i iubim, moșule, însă legea nu ne poruncește să-i înghițim.
13. Într-un sat, la fișierul de la biserică, părintele a pus un anunț important: "Începând cu luna viitoare se vor mări taxele de înmormântare. Cei care nu pot face față scumpirilor să se grăbească".

14. Un preot a fost întrebat de o domnișoară flecăitoare, dacă e așa de mare păcat când dansează în Postul Mare.
- O, nu!, răspunse numaidecât preotul. La urma urmei e tot una dacă nebunii aleargă drept înainte sau se învârt în loc...!

15. Un puști întâlnește un preot căruia i se adresează rugându-se:
- Părinte, nu mi-ați putea da 5.000 de lei ca să merg la familia mea?
- Ține 5.000 de lei, fiule, dar unde-ți este familia?
- La cinematograf.

16. Un paroh din Franța anunță într-o duminică de pe amvon că cineva i-a luat umbrela din biserică:
- Eu știu cine-i hoțul și-l voi striga în biserică duminica viitoare, dacă nu va veni chiar în seara aceasta să mi-o arunce peste gard în grădină.
A doua zi dimineața mergând în grădină, parohul găsi aruncate 14 umbrele.

17. Parohul intră la un pantofar tocmai în momentul când acesta aruncase cu calupul după femeia sa. Indignat, preotul luă cuvântul:
- Dar, mă rog, de ce vă certați?
Pantofarul răspunse:
- Nicidecum, la noi e totdeauna bucurie.
- Cum așa?
- Dacă o lovesc cu calupul pe soție mă bucur eu, iar dacă n-o lovesc se bucură ea... și așa la noi este permanentă bucurie.

18. Un preot a întâlnit într-o zi un "credincios" al parohiei sale. Cunoscându-l, l-a îndemnat să vină la biserică, să se spovedească și să fie un creștin adevărat. Omul însă susținea că face acestea de când se știe.
- Îți amintești când te-ai spovedit ultima dată?, îl întreabă părintele.
- Sigur că da, părinte, acum două săptămâni la părintele X.
- Părintele X este mort de cinci ani!
- Vai, părinte, ce repede trece timpul! Nici nu mi-am dat seama.

19. Într-o zi, un bărbat s-a prezentat la biroul parohial pentru a anunța înmormântarea unei rude. Părintele l-a întrebat:
- Sunteți catolic sau ortodox?
Omul după ce a făcut ochii mari a găsit în sfârșit un răspuns:
- A, nu, eu sunt șofer.

20. Într-un oraș, părintele a ajuns la o familie care se numea catolică. A sunat. De după ușă o persoană s-a uitat pe vizor și a văzut cine suna. S-a auzit o voce:
- Nu-i nimeni acasă!

21. Părintele a intrat într-o casă cu ocazia binecuvântării familiilor. I-a găsit pe toți și s-a rugat împreună cu ei. Cunoștea deja familia respectivă. Nu prea venea la biserică, de aceea a dorit să-i facă atenți asupra acestei lipse, îndemnându-i cu blândețe la întoarcere și la apropiere de biserică. Un pic revoltat, capul familiei a luat cuvântul:
- Părinte, ce-i drept nu prea venim la biserică, nu avem timp asta e, dar vreau să spun un lucru: păcate mari nu prea avem, iar păcate strămoșești nu avem deloc.

22. Un om s-a gândit după ani de zile c-ar fi bine să se întoarcă la Dumnezeu. A căutat un preot și i-a zis:
- Părinte, aș dori să mă spovedesc!
- Foarte bine..., zise preotul, poți începe.
- Nu m-am spovedit de 24 de ani...
- Ce păcat, spuse preotul, dacă ai mai fi așteptat un an ai fi sărbătorit un frumos jubileu.

23. Într-o parohie de oraș intrase un obicei urât. Femeile veneau la biserică fardate, machiate și rujate. Unele se apropiau așa și de sfânta Împărtășanie. Parohul s-a gândit că trebuie să i-a măsuri. Nu știa cum să procedeze. A început prin a atrage atenția indirect la predică, apoi prin a le spune mai direct că la biserică trebuie să avem o ținută demnă de casa lui Dumnezeu. Totul în zadar.
Într-o duminică, pe când distribuia sfânta Împărtășanie a zărit în rând o femeie rujată. Când a ajuns să o împărtășească, părintele în loc de "Trupul lui Cristos" a spus: "Atenție Isuse! Proaspăt vopsit."

24. Un paroh anunță: "Duminica viitoare vom face o procesiune la grota Maicii Domnului. Dacă plouă dimineața, o vom face după-amiaza; dacă plouă după-amiaza o vom face dimineața".

25. - Părinte, zise o dată un bogat zgârcit către un preot, ceea ce mă va întrista mai mult când voi muri va fi că nu voi putea lua cu mine atâtea cecuri, acte de credit, titluri de proprietate de care mă bucur acum.
- Eu cred că e mai bine așa, că de le-ai putea lua, ar lua foc numaidecât și ar fi păcat de ele.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire