CULTURA VIEŢII

Capitolul al VI-lea
A doua parte: Bioetica şi transplanturile de organe

Apărarea identităţii personale a primitorului şi a descendenţilor lui

Problema morală se pune pentru transplantul de organe nu executive, ci în mod structural legate de gândirea şi identitatea biologică procreativă a subiectului. Este cazul ipotezei aventuriste a transplantului de cap/trunchi sau chiar al transplantului, poate din punct de vedere tehnic mai puţin complex, de organe genitale (ovare, testicole) sau chiar de glande de mare relevanţă pentru echilibrul hormonal şi bio-psihologic al subiectului (hipofiză)

Când calitatea vieţii şi identitatea personală sunt puternic ameninţate şi compromise, când rezultatul transplantului ameninţă şi tulbură atât de profund subiectul, se pune problema liceităţii transplantului, chiar şi cu scopul de a obţine o supravieţuire pur biologică.

Ipoteza transplantului de trunchi/cap, practicată acum pe câini şi maimuţe ⁽¹³⁾ , şi prospectată pentru om, ar presupune o identitate personală legată de creier; noul individ ar putea fi recunoscut în cel ce este reprezentat de cap: pentru că creierul este partea în care se conservă "memoria personală": aceasta este raţiunea pentru care se preferă să se vorbească mai degrabă de transplant de trunchi decât de transplant de creier. Totuşi nu ni se pare suficient pentru a fi garantată o identitate globală a persoanei: este foarte greu, într-adevăr, ca trunchiul să poată fi legat pe planul sensibilităţii şi al inervării motorii astfel încât nu ar putea să fie "simţit" de către subiect nici ca organ de simţ, nici ca mijloc de exprimare şi execuţie. Dar şi mai problematic este că memoria cerebrală ar putea păstra în continuare senzaţiile şi experienţele avute cu corpul precedent. Perspectiva mecanicistă a celui ce propune aceste transplanturi este insuficientă pentru a defini corporalitatea care este parte integrantă a persoanei, întrupare a eului, al cărui identitate o constituie, prezenţa şi limbajul. Eul se construieşte din punct de vedere psihologic şi senzorial prin intermediul experienţei corporale: memoria păstrează imaginea de sine şi în corporalitate se reflectă identitatea: cum va putea să se recunoască o minte, aparţinând unui corp care nu mai există, în altă corporalitate?

De aceea îndrăznim să afirmăm că o asemenea "construcţie chirurgicală" ar avea un caracter puţin uman şi ar răscoli identitatea personală a subiectului. ⁽¹⁴⁾

În privinţa gonadelor şi a organelor legate de reproducere şi de secreţia hormonilor particulari, acestea nu sunt legate de funcţii vitale, deci transplantul terapeutic (adică îndreptat spre salvarea vieţii celui ce primeşte transplantul) nu este schimbată de o necesitate altfel normală. În general, ni se pare că această practică trebuie să fie considerată ca o ameninţare la adresa identităţii biologice şi psihologice a subiectului primitor şi a descendenţilor lui. Interzicerea este şi mai clară în special atunci când transplantul s-ar face doar pentru tratarea organului şi nu a individului şi deci doar pentru a avea ovare sau testicole normale şi nu bolnave şi a asigura astfel fertilitatea. În acest caz nu ar fi vorba de un transplant pentru a salva viaţa subiectului - cum este cazul rinichiului, inimii etc - ci doar pentru a trata infertilitatea, raţiune care nu justifică un transplant care ar comporta apoi tulburarea identităţii biologice a descendenţilor; după cum tot negativă este raţiunea fecundării eterologe. Prezenţa unei ameninţări la adresa vieţii pacientului datorită unui proces maladiv (de exemplu, o tumoare) la organele genitale poate justifica şi să implice extirparea, dar după părerea noastră nu poate pretinde substituirea cu transplant cu finalitate procreativă.

Rămâne de discutat ipoteza ca transplantul de gonade, de exemplu, de ovare, să fie mai acceptabilă dein punct de vedere etic - şi proproţional terapeutic - faţă de administrarea de hormoni în patologiile în care extirparea de ovare patologice poate determina unele complicaţii datorate lipsei hormonilor produşi (estroprogesteronici) şi care induc o stare de menopauză precoce iatrogenă şi o serie de tulburări osoase şi cardiovasculare asociate. ⁽¹⁵⁾ În cazul acesta, oricum, trebuie exclus dinainte ca transplantul de gonade să implice apoi o procreare în consecinţă.

Note

(13) R.J. White, Individualita e trapianto cerebrale, în Aa. Vv. Trapianto di cuore p. 102-131; Id. The isolation and transplantation of the brain.Autorul se arată favorabil acestui transplant.

(14) Demmer, Liceita dell'ardita sperimentazione...Autorul nu exclude justificarea morală a transplantului de cap-trunchi.

(15) În literatura ştiinţifică a fost de curând pusă la punct arta acestor intervenţii: cfr. Y. Aubard et al.,Greffes et transplantations ovariennes chez la femme: le point, "Revue Francaise de Gynecologie et d'Obstetrique 1993, 88, pp. 583-590; E.J. Barten, D.W. Newling, Transplantation of the testis: from the past to the present, International Journal of Andrology 1996, 19, pp. 205-211. O perspectivă juridică este adusă în Gennari M. , Moreschio C. , Un divieto irrazionale il trapianto delle ghiandole della sfera genitale e della procreazione "Rivista Italiana di Medicina Legale" 1992, XIV (4), pp. 805-813.