CULTURA VIEŢII

Capitolul al VI-lea
Prima parte: Bioetica şi experimentul asupra omului
Experimentul clinic cu medicamente

Prelevarea ţesuturilor fetale cu scopul transplantării

O asemenea prelevare poate fi urmată - după cum s-a şi realizat ⁽⁶⁴⁾ - cu scopul transplantului asupra unei persoane afectate de boli intratabile astfel: poate fi vorba despre transplant de măduvă osoasă (pentru tratamentul leucemiei), de celule nervoase sau de ţesuturi hepatice sau pancreatice. Avantajul ţesuturilor în fază de rapidă dezvoltare celulară, ar fi un mai mare succes terapeutic, şi chiar ar fi mai puţin susceptibile reacţiilor imunitare de incompatibilitate-respingere.

Apar şi aici ipotezele precedente: dacă este vorba de prelevări din fetuşi vii, şi cu riscul unei grave dăunări sau al morţii fetusului, este evident un caz ilicit. Dacă este vorba despre fetuşi morţi (prin avort spontan sau prin întrerupere voluntară de sarcină), ţesuturile în mod normal nu ar fi apte pentru transplant, decât dacă prelevarea s-ar produce imediat, în primele momente.

În orice caz, sunt valide observaţiile şi condiţiile propuse în paragraful precedent. Dar riscul este să se caute pe cât posibil nealterate, capabile să se regenereze şi deci să se caute un fetus vital prin intermediul unor femei predispuse la avort şi cu clinici în care se practică avortul voluntar. O încercare de acest gen a fost denunţată sub titlul "trafic de fetuşi umani". ⁽⁶⁵⁾

De fiecare dată când în laboratoare sau în spitale funcţionează practici de acest gen în condiţii inadmisibile din punct de vedere etic, există obligaţia obiecţiei de conştiinţă din partea celui ce le percepe iliceitatea.

Întrebuinţarea fetuşilor vii, dar "neviabili", pentru a preleva, din ţesuturile lor în perioada care precede avortului sau care urmează imediat trebuie să fie moralmente exclusă, pentru că previziunea morţii nu schimbă liceitatea actului care lezează, exercitat asupra fetuşilor vii şi care este cauza directă a morţii lor.

Protecţia embrionilor trebuie să fie susţinută chiar şi de normative şi de legi; este curios că nu există legi în acest sens, atâta vreme cât există pentru apărarea animalelor împotriva experimentului şi pentru executarea autopsiilor asupra cadavrelor. Este de dorit ca şi într-un for internaţional să fie formulată o cartă a drepturilor embrionului, analogă celei formulate pentru copii şi în armonie cu drepturile familiei, pe tema protecţiei şi apărării vieţii pe cale de a se naşte şi a copilului nenăscut, după cum se afirmă în Carta Drepturilor Familiei, publicată de Biserica Catolică. ⁽⁶⁶⁾

Chiar de curând, Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a emis Recomandarea nr. 1046/1986 asupra întrebuinţării embrionilor şi fetuşilor umani în scopuri de diagnoză, terapeutice, ştiinţifice şi industriale.

Este semnificativ că şi în atare document, provenit de la un Organism "laic" se afirmă existenţa unei vieţi umane chiar din momentul fertilizării, astfel încât embrionii şi fetuşii umani trebuie să fie trataţi în toate împrejurările cu respectul datorat demnităţii umane (m. 10). În consecinţă, orice intervenţie asupra fetuşilor vii, chiar dacă nu sunt vitali, trebuie să fie interzisă. Va trebui ca legislaţiile naţionale să recepţioneze aceste indicaţii.

Ulterior, însuşi Consiliul Europei a subliniat această linie cu privire la folosirea embrionilor cu scopul cercetării prin Recomandarea nr. 1100/1989 ⁽⁶⁷⁾. În schimb, Convenţia europeană asupra drepturilor omului şi asupra biomedicinei care are o greutate importantă din punct de vedere juridic, a diminuat această apărare prin citatul articol 18.

Note

64 Perlow, Brain...; Mahowald, Transplantation; Pezzoli, Human...

65 Jacquinot-Delaye, Les trafiquants p. I, n. 4.

66 Pontificio Consiglio per la Famiglia, Carta dei Diritti della Famiglia, Citta del Vaticano 1983.

67 Conseil de l'Europe, Recommandation 1100/1989 sur I'utilisation des embryons et foetus humains dans la recherche scientifique, 2.2 1989, pubblicata su "Medicina e Morale", 1989, 2, pp. 397-411.