CULTURA VIEŢII

Capitolul al V-lea
A treia parte: Bioetica şi sterilizarea

Lege şi sterilizare

Raportul dintre lege şi sterilizare este abordat astăzi în diferite ipostaze: depenalizarea sterilizării voluntare, legalizarea sterilizării voluntare, obligarea prin lege a sterilizării în anumite ipoteze.

Să începem cu ultima. A fost practicată în Germania lui Hitler cu scop eugenic, a fost condamnată de Pius al XI -lea în Casti Connubi, din 31 decembrie 1930 şi apoi în mod repetat, prin decretele Sfântului Oficiu, în 1931 şi în 1940; condamnare reluată de Pius al XII-lea în diferite discursuri (29 octombrie 1951; 7 septembrie 1953; 12 septembrie 1958) Cu scopul controlului demografic s-a emis o legislaţie în India, în 1973, a cărei consecinţă a fost un număr de 13 milioane de indieni sterilizaţi. Reacţia episcopilor indieni a fost făcută publică şi semnată de cardinalul Pichachy (19 martie 1976), a existat şi o reacţie a Comitetului permanent, în 1976, şi a fost repetată cu ocazia celei de a zecea aniversări a Humanae Vitae. Paul al VI-lea se pronunţa în acelaşi sens cu ocazia "Conferinţei Mondiale asupra Populaţiei" care a avut loc la Bucureşti. Condamnarea a fost sancţionată în documentul final al Sinodului asupra Familiei din 1980. ⁽¹¹⁸⁾

Condamnarea unei asemenea legi este de natură intuitivă şi se bazează pe motivul că aceasta ofensează două drepturi fundamentale recunoscute nu numai de morala raţională dar şi de dreptul internaţional: dreptul la integritate fizică şi dreptul la libertatea fundamentală de a avea o familie şi de a procrea în mod responsabil. Procrearea rămâne o responsabilitate a soţilor. Faţă de acest tip de sterilizare forţată există respingerea instinctivă a oamenilor şi tocmai din acest motiv se recurge la alte procedee legale pentru controlul demografic.

Dacă este respinsă totuşi ideea sterilizării forţate în scopul controlării naşterilor, nu există aceeaşi unanimitate în privinţa sterilizării forţate pentru bolnavii mintali. Dintr-un studiu comparat, condus de On. Barbara Schmidbauer din partea Parlamentului European, se evidenţiază că există - în fiecare stat- consensul de a se proceda la sterilizarea forţată a bolnavilor mintal, cu consimţământul prealabil al tutorelui ⁽¹¹⁹⁾ .

În privinţa aceasta, sunt foarte clare indicaţiile conţinute în proiectul Codului Civil al Germaniei care, în art. 1095, dă unele indicaţii asupra felului în care se poate face sterilizarea debililor mintali: asistatul trebuie să fie incapabil de voinţă durabilă; fără sterilizare trebuie să existe pericolul unei sarcini; în urma acestei sarcini trebuie să fie previzibil periclitată viaţa sau integritatea sănătăţii fizice şi psihice a gestantei; nici un alt contraceptiv să nu fie adecvat.

Depenalizarea sterilizării voluntare este deja operativă în multe ţări. În Italia, ea este operativă după căderea articolului 552 din Codul Penal, deşi din partea juriştilor serioşi este invocată validitatea încă în vigoare a art. 582-583 (leziuni personale dureroase) a Codului Penal şi art. 50 al aceluiaşi Cod, pecum şi art. 2 şi 32 din Constituţie. ⁽¹²⁰⁾

Practic însă, Tribunalele, după citata sentinţă a Curţii Supreme de Casaţie, nu mai sunt în măsură să intervină asupra sterilizării voluntare.

Depenalizarea, de altfel, este în asentimentul grupărilor şi asociaţiilor pro-sterilizare şi a propagandei lor şi pregăteşte terenul pentru legalizarea autentică.

Ea este urmărită ca formă eficientă de control al natalităţii şi sterilizarea voluntară este astăzi revendicată ca prestaţie gratuită.

Este evident că o atare lege, care legitimează de fapt o vătămare reală la adresa integrităţii persoanei umane şi a facultăţii procreative a familiei, e calificată din punct de vedere obiectiv şi moral ca inechitabilă şi menită să pervertească ordinea morală.

Cetăţenilor, credincioşi sau nu, le revine datoria de a se opune unei asemenea legi cu toate mijloacele legalmente admise, înainte ca ea să fie formulată şi aprobbată. ⁽¹²¹⁾

În ipoteza că legea riscă să obţină majoritate consensuală, va trebui invocată obiecţia de conştiinţă din partea medicilor, a personalului paramedical şi a colaboratorilor, în mod analog cu cazul avortului. Cine aplică o asemenea lege îi împărtăşeşte în conştiinţă violenţa şi inechitatea. Spitalele catolice vor fi în mod evident obligate de morala religioasă să se abţină şi să se opună acestei practici.

În eventuala şi nu imposibila aprobare a unei legi, se va declanşa din nou un moment de ciocnire între spitale şi lumea medicală.

Note

118 Cfr. Centre un projet de loi sur la sterilisation obligatoire en Inde, "La Documentation Catholique", 1976, pp. 420-421; "L'Osservatore Romano" del 30.5.1976, p. 2 e 1.3.1978; Paolo VI, Discorso ai partecipanti alla 25a Assemblea generale della Federazione Internazionale Farmaceutica ed al 34° Congresso internazionale di Scienze Farmaceutiche (7.9.74), in Insegnamenti di Paolo VI, XII, p. 800; Sinodo dei Vescovi, Messaggio alle famiglie cristiane (24.10.1980), in Enchiridion Vaticanum, 7, pp. 743-759.

119 B. Schmidbauer, Relazione della Commissione per le petizioni sui diritti dei minorati mentali. Studio comparato sulla situazione giuridica dei minorati psichici e sull'attuazione pratica delle norme giuridiche degli Stati membri (del Parlamento Europeo), Strasburgo 1992, in off-set.

120 Mantovani, La sterilizzazione consensuale..., p. 191.

121 Cfr. Caffarra, II problema della sterilizzazione..., pp. 201-206; Ciccone, Non uccidere..., pp. 352-359; Tettamanzi, La sterilizzazione anticoncezionale, pp. 106-110.