CULTURA VIEŢII

Capitolul al V-lea
A doua parte: Bioetica şi tehnologiile de fecundare umană

Fecundarea şi gestaţia interspecifică

Se înţelege prin fecundare interspecifică sau hibridare posibilitatea de fecundare între gameţi umani şi gameţi animali. Gestaţia interspecifică, invers, este posibilitatea de implant de embrioni ai unei specii în uterul animal al unei alte specii.

Aceste tehnici, deja operate pe animale (cobai-iepure, capră-oaie etc), sunt gândite ca o ipoteză şi pentru om (de exemplu, inseminarea femelei cimpanzeu cu spermă umană), în eventualitatea, de fapt irealizabilă, chiar dacă este propusă de unii, de a putea "produce" fiinţe subumane destinate unor munci repetitive, neplăcute, sau de a fi întrebuinţate ca "rezervoare" de organe pentru transplant.

Se pare că în Anglia a fost adresată o cerere Comitetului guvernamental, pentru implantul experimental al embrionului uman într-un uter de animal cu scopul de a studia reacţiile imunologice.

Judecata etică este clar negativă, nu numai în ceea ce priveşte "viabilitatea" acestor embrioni, dar şi în legătură cu experimentarea în sine: identitatea umană, demnitatea subiectului şi a familiei ar fi contrazise în modul cel mai vădit şi monstruos. E cazul, într-adevăr, să repetăm citatul din Chesterton: "Nebunul nu este cel care şi-a pierdut raţiunea; nebunul este cel care a pierdut totul în afară de raţiune" ⁽⁹⁰⁾

Instrucţiunea "Donum Vitae" afirmă că: "... Tentativele sau proiectele de fecundare între gameţi umani şi animali şi de gestaţie de embrioni umani în utere animale, sunt contrare demnităţii fiinţei umane proprie embrionului şi, în acelaşi timp, lezează dreptul oricărei persoane de a fi concepută şi de a se naşte în cadrul căsătoriei şi din căsătorie." ⁽⁹¹⁾

Note

90 Riportata da L. Lombard! Vallauri, Bioetica: potere, diritto, "Jus", 1984, xxxi, 1-2, pp. 41-80, da T. Chesterton, Ortodossia, cap. I.

91 Congregazione per la Dottrina della Fede, Istruzione.... p. I, n. 6.