CULTURA VIEŢII

Capitolul al V-lea
Prima parte: Bioetică, sexualitate şi procreare umană

Etica procreării responsabile şi a contracepţiei

În primul rând, trebuie evocat un principiu general referitor la dimensiunea morală a oricărei alegeri umane: pentru ca o acţiune să fie dreaptă trebuie ca scopul ei să fie drept, adică în conformitate cu binele total al persoanei umane şi, în egală măsură trebuie să fie drepte mijloacele, adică şi acestea să fie conforme cu binele total al persoanelor şi să fie coerente cu scopul. Aşadar, în actul procreeării umane se aplică acelaşi principiu.

Procrearea umană este actul cel mai înalt investit cu sens etic: este una dintre alegerile cele mai importante ale cuplului, este unul dintre scopurile principale ale căsătoriei, având ca rezultat naşterea unei noi persoane umane.

Procrearea, deci, care este înscrisă în finalitatea sexualităţii şi în complementaritatea sexelor, este implicită vie?ii conjugale, deci cine a ales viaţa conjugală, nu poate exclude procrearea. A exclude în mod voluntar fecunditatea unei uniuni orientate spre acestă dimensiune înseamnă a contrazice finalitatea actului conjugal. Totuşi nu se poate vorbi totuşi de "dreptul la copil": dreptul emanat de căsătorie este acela de a realiza acte fecunde în sine; fecunditatea efectivă poate depinde de alte cauze. În rest, dreptul la copil este o expresie improprie, pentru că nimeni nu are "dreptul" de "a avea" o persoană ca şi cum ar fi un lucru.

Pentru credincios, actul procreator asumă o semnificaţie şi mai mare, prin faptul că antrenează o intervenţie specială a lui Dumnezeu creatorul: "La originea oricărei persoane umane se află un act creator al lui Dumnezeu: nici un om nu apare pe lume din întâmplare, ci este întotdeauna termenul iubirii creatoare a lui Dumnezeu. Din acest adevăr fundamental de credinţă şi de raţiune rezultă că această capacitate creatoare, înscrisă în sexualitatea umană, este - în adevărul său cel mai profund - o cooperare cu puterea creatoare a lui Dumnezeu. De aici mai decurge şi faptul că bărbatul şi femeia nu sunt arbitrii acestei capacităţi, nu sunt stăpânii ei, ci prin ea şi cu ea, sunt chemaţi să fie părtaşii voinţei creatoare a lui Dumnezeu." ⁽²⁴⁾ "Afirmând că soţii, ca părinţi, sunt colaboratorii lui Dumnezeu - creatorul la conceperea şi generarea unei noi fiinţe umane nu ne referim doar la legile biologiei; înţelegem să subliniem mai degrabă că în paternitatea şi maternitatea umană Dumnezeu însuşi este prezent într-un mod diferit de orice altă generare "pe pământ". Într-adevăr, numai de la Dumnezeu pot proveni "chipul şi asemănarea", proprii fiinţei umane conform celor petrecute în creaţie. Generarea este continuarea creaţiei". ⁽²⁵⁾

Etica procreării, deci, va trebui să se inspire în următoarele principii:

a) Principiul responsabilităţii

Conform acestui principiu, se cuvine ca perechea conjugală bărbat-femeie, legitim constituită în cadrul căsătoriei şi al întemeierii familiei, să ia decizia de a procrea sau nu cu privire la numărul copiilor: această decizie nu poate fi întreruptă de Stat, fiind un drept "personal" al cuplului.

Orice legislaţie care stabileşte un maxim sau un minim de fii, sau care, mai rău, impune sterilizarea sau aplică restricţii aplică sancţiuni sau penalizări asupra numărului copiilor este o legislaţie ilicită. Statul poate clarifica sau încuraja cu motive valabile legate de binele comun, dar nu poate impune măsuri prestabilite, directe sau indirecte.

Prima responsabilitate este dată de cunoaştere şi deci, de tensiunea către adevărul actului procreator.

Care este adevărul actului procreator? Cum am spus deja, adevărul total al acestui act este că el trebuie să exprime întreaga sa realitate obiectivă, psihologică, corporală şi procreatoare, nemaivorbind de faptul că procrearea se realizează în orice gest de iubire sponsală: "În momentul actului conjugal, bărbatul şi femeia sunt chemaţi să confirme în mod responsabil darul reciproc de sine pe care l-au făcut în pactul matrimonial. Acum, logica dăruirii de sine celuilalt în totalitate comportă deschiderea potenţială către procreare: viaţa de căsătorie este astfel chemată să se realizeze şi mai deplin ca familie. Desigur, dăruirea reciprocă a bărbatului şi a femeii nu are drept scop doar naşterea copiilor, dar este, în sine, o comuniune reciprocă de iubire şi de viaţă" ⁽²⁶⁾ .

Există o atitudine responsabilă dacă se respectă integritatea actului conjugal, chiar în condiţiile în care intervin previziuni, în momente în care soţii consimt o naştere efectivă sau consimt să o distanţeze. Invers, nu este responsabilă atitudinea de manipulare a actului conjugal în obiectivitatea sa totală şi personală, printr-o atitudine care exprimă doar dimensiunea psiho - afectivă şi nu pe aceea procreatoare, sau exprimă doar un fapt biologic, nu şi unirea de natură afectivă şi spirituală.

Responsabilitatea faţă de sine şi faţă de soţ sau soţie comportă recunoaşterea reciprocă a propriei fiinţei personale, exigenţa ca aceasta să fie respectată şi nu exploatată: de exemplu bărbatul, care lasă pe seama femeii asumarea programării naşterilor, impunându-i acesteia opţiuni contraceptive sau chiar avortive nu îi recunoaşte deplina demnitate.

Ambii soţi au o responsabilitate în privinţa actului sexual ca atare şi a propriei fertilităţi în general.

Pe lângă dreptul de a procrea se recunoaşte, deci, dreptul de "non procreare" în sensul că soţii, în anumite condiţii, au dreptul de a îndeplini acte a căror non fertilitate se poate prevedea , sau să se abţină de la acte fertile şi pot în anumite cazuri chiar să şi excludă fecunditatea pentru motive independente de voinţa lor (risc de viaţă sau de sănătate).

În aceste cazuri un asemenea drept va trebui să fie exprimat în sensul că va obliga la "nerecurgerea la acte fertile", prin metode legitime: nu ar fi justificat de exemplu, avortul în numele dreptului de a nu procrea ⁽²⁷⁾ .

Trebuie notat că înclinaţia subiectivă a cuplului către fertilitate este de fapt influenţată de dragostea de viaţă şi de încrederea în societate; cine nu îşi iubeşte propria viaţă şi cine se teme de viaţă îşi exprimă această teamă şi prin limitarea naşterilor; acesta este încă un semn al nevoii de armonie şi de ataşament faţă de valorile morale şi este important ca o societate care doreşte să încurajeze viaţa să ştie să creeze o "cultură" favorabilă vieţii şi răspândirii ei.

b) Principiul adevărului iubirii

Acest principiu priveşte conţinutul iubirii umane şi în felul acesta, metoda de a-l urma. Fecunditatea sau procrearea se va regăsi ca expresie a unei iubiri adevărate dintre cele două persoane, iubire obiectiv adevărată şi realizabil adevărată ⁽²⁸⁾ .

Cum am spus deja, stă în libertatea soţilor efectuarea sau neefectuarea actului conjugal, precum şi responsabilizarea lor în legătură cu previziunea sau timpul pe care îl consimt oportun pentru o eventuală naştere; dar nu ţine de posibilitatea morală a soţilor manipularea actului în obiectivitatea sa totală şi personală, pentru a exprima doar dimensiunea psihologic-afectivă şi nu şi pe aceea procreatoare, sau doar un fapt biologic determinat şi nu şi unirea afectivă şi spirituală, de ordin superior.

Se înţelege astfel de ce sunt considerate ca respectând integralitatea şi particularitatea actului conjugal "metode de reglementare naturală a fertilităţii", în timp ce "contraceptivele" sunt de fapt reductive ale acestei integralităţi şi particularităţi; de aceea, trebuie considerate ilicite şi nu deplin umane în sensul total al cuvântului, iar aceasta fără a ţine cont de pericolul sanitar şi psihologic pe care contraceptivele îl prezintă.

Efectul contraceptiv se poate explica în două feluri: 1. Prin blocarea eliberării celulei ou de către ovar (pilula estroprogestinică); 2. Prin împiedicarea întâlnirii celulei ou şi a spermatozoidului în timpul actului sexual (condom sau, profilactic, diafragma, spermicide). Printre contraceptive se numără practica coitus interruptus, care constă în întreruperea raportului sexual chiar înainte de ejaculare pentru a nu se depune în vagin spermatozoizii.

În mod eronat este inclusă între tehnicile contraceptive sterilizarea; dar trebuie precizat - şi de aceea am tratat problema într-un capitol separat - că pe când prin tehnicile contraceptive devine steril doar actul sexual respectiv, prin sterilizare - chiar dacă este posibilă o anumită reversibilitate - se alterează definitiv integritatea corpului bărbatului sau al femeii.

Dintre contraceptive trebuie să distingem interceptivele şi contragestativele, care acţionează primele împiedicând implantarea embrionului în primele stadii de dezvoltare (spirală sau IUD= Intra-Uterine Device; "pilula de a doua zi", progestinicii administraţi intramuscular sau prin implant subcutanat) şi secundar, provocând dezlipirea embrionului deja nidat în uter (RU486, prostaglandine, vaccin anti-gonadotropină corionică) ⁽²⁹⁾ .

1. Contraceptivele de barieră. Printre contraceptivele de barieră avem deci, "condomul" sau profilacticul şi diafragma.

   Condomul cu Indicele Pearl ⁽³⁰⁾ de 7-10%

   Diafragma cu Indicele Pearl de 14-15%

    

2. Contraceptivele hormonale: pilula estroprogestinică. Pilula estroprogestinică este alcătuită - cum spune chiar numele său- din asocierea dintre doi hormoni sintetici, un estrogen şi un progestinic, iar acţiunea sa "contraceptivă" se explică astfel: 1) inhibând sistemul hipotalamic-hipofizar şi în consecinţă emiterea celulei ou şi a hormonilor; 2) alterând succesiunea normală a modificărilor endometrului uterin prin care - atunci când se produce ovulaţia embrionul nu are posibilitatea să se implanteze în uter; 3)modificând motilitatea trompelor lui Falloppio şi împiedicând trecerea spermatozoizilor care trebuie să întâlnească celula ou şi, după eventuala concepere, coborârea embrionului spre uter; 4) alterând compoziţia mucusului cervical, care devine inospitalierr pentru spermatozoizi şi le împiedică înaintarea spre canalul cervical. Efectele 2) şi 3) datorită faptului că se manifestă după ce s-a petrecut conceperea - trebuie considerate avortive şi nu contraceptive, În lumina studiilor recente în materie se deduce că posibilitatea de a avea loc un avort în timpul efectului pilulei estroprogenistică, lipsind celelalte efecte contraceptive, ar fi similară unui avort cu fiecare 10 ani de folosire ⁽³¹⁾ .

   Indicele Pearl este pentru pilula estroprogestinică sub 1.

    

3. Spermicidele, bureţii şi spălăturile vaginale.

   Spermicidele sunt folosite de obicei asociate cu alte metode de barieră.

   Bureţii au o scăzută eficienţă contraceptivă

   Spălăturile vaginale sunt o practică total ineficientă din punct de vedere contraceptiv.

    

4. Interceptivele. Printre interceptive le distingem pe cele hormonale (minipilula, "pilula de a doua zi"; progestinicii cu administrare "depot" sau ca implant subcutanat) de cele mecanice (spirala sau IUD).

   Minipilula conţine doar progestinici în cantitate minimă şi se administrează zilnic. Mecanismul de acţiune al minipilulei este multiplu: 1) blochează în 30-40% din cazuri ovulaţia; 2) face ca mucusul cervical să fie impenetrabil spermatozoizilor; 3) alterează structura endometrului uterin făcându-l inospitalier pentru nidarea embrionului eventual conceput. S-a calculat că o femeie care foloseşte minipilula poate fi expusă unui avort la fiecare 5 ani de întrebuinţare. Minipilula este rareori cauza unor efecte colaterale cunoscute ca foarte neplăcute, precum pierderi hematice neregulate şi, în cazul conceperii, incidenţa sporită a sarcinilor extrauterine. Minipilula are un indice Pearl de aproximativ 1-6%.

   Administrările" depozit" de estroprogestinici sunt efectuate pe căi alternative celei orale, adică sub forma de preparate "depozit" injectate intramuscular sau conţinute în capsule, care sunt implantate subcutanat şi care desfac treptat, de la o zi la alta, principiile active. Cantitatea de progestinic administrată zilnic fiind foarte redusă, nu se realizează blocarea totală a ovulaţiei şi deci intră în acţiune celelalte mecanisme "de apărare", adică alterarea permeabilităţii mucoasei cervicale pentru spermatozoizi (mecanism contraceptiv) şi a mucoasei endometriale care devine neospitalieră pentru embrionul eventual conceput (mecanism avortiv). Principalul dezavantaj al acestor preparate este prezenţa unor repetate pierderi hematice intermenstruale provocate de continua atacare a ciclului sanguin cu mici cantităţi de progrestinic; în rest, contraindicaţiile şi riscurile sunt similare celor descrise în cazul pilulei estroprogestinică. Indicele Pearl este cuprins între 0 şi 2%.

   Pilula de a doua zi este o adevărată tehnică avortivă care, prin mecanismul de acţiune, nu are cu nimic de a face cu pilula estroprogestinică contraceptivă: să nu ne amăgească, deci, denumirea de "pilulă" sau compoziţia chimică (estrogeni şi /sau progestinici) similare pilulei contraceptive. Pilula de a doua zi nu există ca atare în comerţ: se indică în general sub acest nume o creştere masivă de estrogeni sau de estroprogestinici la 72 de ore de la un raport sexual care este considerat că ar putea fi responsabil de o concepere; această creştere este repetată după 12 ore. Celelalte doze crescute de hormoni, administrate pe cale orală, când au atins circuitul sanguin, provoacă o puternică tulburare a echilibrului hormonal, predispus de obicei predispus să pregătească mucoasa uterină pentru a primi embrionul eventual conceput. Astfel, se întâmplă ca, dacă a avut loc conceperea, embrionul să nu reuşească să se implanteze în endometrul substanţial modificat de produsul farmaceutic.

   Spirala sau dispozitivul intrauterin (IUD) este alcătuită dintr-un dispozitiv din material plastic sau din alt material (de exemplu, argint), de forme diferite (spirale sau dispozitive intrauterine) care este inserată netraumatic, prin colul uterin, în cavitatea uterină.

   Mecanismul prin care acţionează spirala se explică în diferite moduri: inducerea unei reacţii împotriva corpului străin, care provoacă o inflamare cronică a mucoasei endometriale, făcând-o neospitalieră pentru un eventual embrion gata să se implanteze (datorită faptului că spirala nu interferează cu ovulaţia, este mereu posibil să aibă loc o concepere urmată de acţiunea avortivă); alterarea compoziţiei mucoasei cervicale care împiedică înaintarea spermatozoizilor către canalul cervical şi cavitatea uterină (acest efect este prezent în cazul în care spirala este tratată cu cupru sau cu un progestinic). Acestor efecte li se pot adăuga cele specifice progesteronului atunci când spirala este însoţită de tratament cu acest hormon.

   Riscurile şi consecinţele legate de folosirea dispozitivelor intrauterine sunt multiple: reacţii sincopale sau perforări ale uterului în timpul manevrelor de inserare; risc sporit de a contracta o Maladie Inflamatorie Pelviană, incidenţa mai înaltă a sarcinilor extrauterine atât în timpul cât şi după perioada de folosire a spiralei. Indicele Pearl este de 1-3%.

    

5. Contragestativii. RU486, definită şi pilula de după o lună, este alcătuită dintr-o substanţă, mifepriston, care dezvoltă activitatăţi antiprogestinice.

   Vaccinul anti-hCG este alcătuit din fracţiunea catenei beta a gonadotropinei corionice, vehiculat de un carrier: administrarea lui induce formarea de anticorpi contra subunităţii hormonului. Prin interferenţa acţiunii gonadotropinei corionice şi căderea nivelurilor de progesteron, sunt compromise posibilităţile de nidare şi dezvoltare a embrionului. Într-adevăr, corpul galben tinde să regreseze antrenând descompunerea endometrului şi eliminarea embrionului.

Note

24. Ioan Paul al II-lea, Discursul către preoţii participanţi la un seminar de studiu despre Procrearea responsabilă, (17.9.1983), în Insegnamenti di Giovanni Paolo II, VI, 2, pp. 561-564.

25. Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea către familii...n.9

26. Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea către familii,... 12.

27. Desore conceptul de procreare responsabilă şi pe criteriile de referinţă conforme unei atari răspunderi v. Paolo VI, Enciclica "Humanae Vitae"nn. 10 li 13.

28. Cafarra, La trasmissione della vita...J.M. Finnis, Personal integrity, sexual morality and responsabile parenthood, "Antropos", 1985, I, pp. 43-5; G. Grisez, Contraception and the Natural Law, Milkawe 1964; E.Lio, "Humanae Vitae" e coscienza în Aa.Vv, L'insegnamento di K. Wojtyla, teologo e papa, Roma, 1980; cfr. Atti del II Congresso Internazionale per la Famiglia d'Africa e d'Europa su "Procreazione responsabile": quale realta per la famiglia oggi?, Roma, 12.-15. 3 1988 îngrijit de Centro Studi e Ricerche sulla regolazione Naturale della Ferilita, Facolta di Medicina e Chirurgia della Universita Cattolica del S. Cuore, Roma 1989.

29. E. Diczfalusy- M. Bygdeman (eds.) Fertility regulation today and tomorrow. Serono Symposia Publications, New York 1987; G. Pescetto- L. De Cecco-D. Pecorari-A. Ragni, Manuale di Ginecologia e Ostetrica, I, Roma 1989; J.G. Raymond-R. Klein-L. Dumble, Ru486. Misconceptions, myths and morals, Cambridge, 1991; D.T.Baird-AF Glasier, Hormonal Contraception, "NEJM", 1993, 328, pp. 1543; R. Peyron- E. Aubeny et al., Early termination of pregnancy with mifepristone (RU a486) and the orally active prostaglandin misoprostal, "NEJM", 1993, 21, pp. 1509-1513; M.L. Di Pietro - R. Minacori, Sull'abortivita della pillola estroprogestinica e di altri "contracettivi", "Medicina e Morale", 1996, 5, pp. 863-900; Id. Universita Cattolica del Sacro Cuore, docum. Sulla cosidetta contraccezione d'emergenza"

30. Indicele lui Pearl este formula care se utilizează pentru a evalua "eficienţa" unui contraceptiv şi este bazat pe numărul de sarcini apărute la 100 de femei care au întrebuinţat o tehnică anticonceptivă timp de un an (12 luni) conform formulei:

Indic. Pearl =(N. de sarcini - 12 luni de folosire) / (N. de luni de folosire a contraceptivului)

31. M.L. Di Pietro- R. Minacori, Sull'abortivita della pillola estroprogestinica: B. Bayle, L'activité antinidatoire des contraceptifs oraux, "Contracept. Fertil. Steril", 1994, 22(6), pp. 391-395; W. Rella , Die Wirkunsweise oraler Kontrazeptiv und die Bedeutung ihres noidationshemmenden Effekts, Wien 1994.