CULTURA VIEŢII

Capitolul al V-lea
Prima parte: Bioetică, sexualitate şi procreare umană

Sexul corpului şi sexul psihologic

Sexul face parte din corp, dar cu corpul şi în corp marchează întreaga fiinţă personală, care totuşi rămâne transcendentă prin spiritualitate. Am amintit deja că psihicul, conform concepţiei personaliste, nu aparţine în întregime nici organismului corporal, chiar dacă din profunzimile acestuia îşi trage rădăcinile senzoriale, nervoase şi emoţionale, nici total spiritului, care exercită asupra acestui complex psihism o conştiinţă trează şi de la care primeşte stimulii şi condiţionările. Concepţia despre psihic este deci înţeleasă în sens "ilemorfic", ca rezultantă a celor două co-principii umane, cel fizic şi cel spiritual sau metapsihic, după cum se exprimă unii psihologi. Nici nu putem reduce de aceea spiritul la psihism, nici nu putem considera omul ca rezultantă a trei co-principii ontologice: din punct de vedere ontologic omul este spirit unit cu corp; şi în interiorul acestei unităţi vitale care se dezvoltă şi se înscrie, în întreaga personalitate organică şi conştientă, se află psihismul. ⁽¹⁹⁾

Dacă viziunea psihologic totalizantă este excesivă, nu putem totuşi nega faptul că vitalitatea psihică îmbogăţeşte, condiţionează şi dramatizează şi viaţa sexuală. Conflicte şi tensiuni, pasiuni şi eros se întâlnesc în viaţa psihologică a persoanelor şi, dacă nu constituie, desigur, întreaga viaţă psihică, o interesează în mod profund. Şi în psihism după cum şi în corporal este vie complementaritatea sexelor şi atracţia lor reciprocă.

Nu este datoria noastră să ne referim la etapele dezvoltării psihosexuale a persoanei umane dar este clar că diferenţele de ordin psihologic nu pot fi anulate sau atribuite doar influenţelor socio-culturale. Nu doar cultura alcătuieşte psihologia bărbatului şi a femeii: psihicul îşi are rădăcinile atât în somatic cât şi în spiritual care îl pătrunde cu vitalitatea sa ⁽²⁰⁾.

Trebuiau amintite aceste noţiuni elementare şi pentru a nota posibilitatea apariţiei unor conflicte şi dificultăţi de armonizare între sexualitatea corporală şi cea psihologică şi pentru că asupra celei din urmă apasă influenţa mediului cultural. Astfel se pot constata nu numai anumite dificultăţi de dezvoltare, dar şi anomalii adevărate şi profunde ale psihicului datorită cărora sexul fizic nu este bine acceptat şi se face apel la sexualitatea psihică pentru schimbarea celei fizice ⁽²¹⁾

În interiorul acestui complex dinamism fizico-psihic şi cultural şi deasupra lui se află spiritualitatea omului, libertatea şi responsabilitatea sa.

Întreaga viaţă sexuală deci va trebui să fie însoţită de responsabilitate, cu atât mai mult atunci când sexualitatea este impregnează iubirea conjugală şi procrearea altor persoane. Responsabilitatea înseamnă şi acceptarea sexualităţii pentru ceea ce este aceasta de fapt şi pentru ceea ce comportă prin semnificaţiile şi prin consecinţele ei.

Am dorit să apelăm la fundamentele personaliste ale sexualităţii, fără de care nu este posibil să înţelegem ulterioarele capitole referitoare la sensul unirii conjugale şi la procreaţie.

Note

19. G. Cesari- M.L. Di Pietro, L'educazione della sessualita, Brescia 1996, pp. 17-38.

20. Gevaert, Il problema dell'uomo, pp. 80-85.

21. F. Castagnet, Sexe de l'ame et sexe du corps, Paris 1981.