CULTURA VIEŢII

Capitolul al IV-lea
A doua parte: Bioetica şi avortul

Formele "ascunse" de avort

Pe plan ştiinţific şi social se conturează un fenomen care este destul de neliniştitor şi care se bazează pe folosirea unei terminologii confuze şi înşelătoare. Este vorba de tendinţa de a masca termenul de avort folosind alte denumiri, cu scopul de a nu bate la ochi.

"Pentru a facilita răspândirea avortului - scrie Ioan Paul al II-lea la nr. 13 din Enciclica Evangelium Vitae - s-au investit şi se investesc sume uriaşe cu scopul realizării unor preparate farmaceutice, care fac posibilă uciderea fătului în uterul matern, fără să mai fie necesară recurgerea la ajutorul medicului. Cercetarea ştiinţifică în această privinţă pare să fie preocupată în mod exclusiv de obţinerea unor produse cât mai simple şi eficiente împotriva vieţii şi în acelaşi timp să sustragă avortul oricărei forme de control şi responsabilitate socială."

Trebuie să avem curajul - scrie Ioan Paul al II-lea - de a privi adevărul în faţă şi de a spune lucrurilor pe nume, fără să cedăm unor compromisuri care ne convin sau tentaţiei de a ne autoînşela." ⁽⁷⁸⁾

Acest fapt se constată mai ales în manualele de popularizare destinate unui public foarte larg care doresc să influenţeze opinia publică ⁽⁷⁹⁾ , dar aceeaşi tendinţă se regăseşte şi în revistele ştiinţifice. ⁽⁸⁰⁾

Practic, ne referim la unele tehnici de control al naşterilor, impropriu denumite contraceptive, care nu împiedică întâlnirea gameţilor, deci fecundarea, după cum ar lăsa să se înţeleagă termenul de contraceptiv sau antifertilizant. Mecanismul lor în realitate este de a împiedica celulei ovul fecundate de a se instala în uter. Cine face propagandă acestor tehnici este atent să nu le numească provocatoare de avort (pentru mulţi avortul înseamnă ceva dramatic); ele sunt însă definite interceptice dacă interceptează zigotul pe care nu-l lasă să se instaleze, sau contragestative de la (contragestion în analogie cu contraception ) dacă împiedică continuarea sarcinii după instalarea embrionului în uter. ⁽⁸¹⁾

Avortul procurat nu este însă unica manifestare de negare a vieţii: şi răspândirea şi înrădăcinarea mentalităţii contraceptive, care îi împinge pe cei care le experimentează să caute tehnici tot "mai sigure" pentru a evita o concepere, pot fi considerate ameninţări la adresa vieţii.

Şi dacă nu se poate nega că din punct de vedere moral contracepţia este echivalentă cu avortul ⁽⁸²⁾ , nu se poate ignora că avortul, pe de o parte, şi contracepţia pe de alta, sunt amândouă fructele aceleiaşi plante, plantă care îşi adânceşte "rădăcinile într-o mentalitate hedonistă şi care conduce la o lipsă de responsabilizare în faţa sexualităţii oferind un concept egoist de libertate care vede în procreere un obstacol în manifestarea propriei personalităţi. Viaţa care ar putea să se nască dintr-o întâlnire sexuală devine astfel un duşman ce trebuie evitat cu orice preţ şi avortul este singurul răspuns hotărât în faţa unei contracepţii nereuşite" ⁽⁸³⁾ . Pe de altă parte printre manifestările raportului strâns între avort şi contracepţie se numără constatarea că cea mai bună cunoaştere a contraceptivelor nu previne totuşi avortul. Există unele femei sau cupluri care recurg la folosirea contraceptivelor şi în intenţia de a evita apoi tentaţia avortului, dar este tot atât de adevărat că falsele valori inerente mentalităţii contraceptive sunt de aşa natură încât măresc tocmai această tentaţie, în faţa unei vieţi oricum nedorită.

"Cultura favorabilă avortului s-a dezvoltat în medii care resping învăţătura Bisericii privind contracepţia" ⁽⁸⁴⁾, iar promovarea legalizării avortului a avut şi are ca protagonişti acele persoane care de mult sunt angajate în răspândirea contracepţiei.

Note

78. Ioan Paul al II-lea, Evangelium Vitae, n. 58

79. A se vedea A-G. Spagnolo, Aborto e nuova sessualita. Situazione oggi sul piano sociale e politico, "Anime e Corpi", 1987, pp. 33-48. Într-un mic volum divulgativ al lui E. Lauricella, la riproduzione della specie umana, Roma 1986, (în care) de exemplu, sexualitatea, controlul naşterilor şi fecundarea artificială sunt explicate publicului în mod foarte simplist, deseori inexact (sunt ignorate complet studiile ştiinţifice asupra metodei Billings şi datele statistice pozitive ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii), dar mai ales falsificând termenii cu mare confuzie pentru cititorul neavizat.

80. E.E. Baulieu, Contragestation by antiprogestin: a new approach to human fertility control, în Abortion: medical progress and social implications, Ciba Foundation Symposium 115, London 1985, pp. 192-210.

81. Interceptivele şi contragestativele sau abortivele cele mai răspândire astăzi sunt: pilula de bază cu conţinut de progesteron (minipilula); injecţiile trimestriale şi implanturile subcutanate pe bază de progestinici sau estro-progestinici; spiralele sau IUD (intrauterine device); vaccinul anti -Gonadotropina Corionica umana (hCG); pilula de a doua zi; prostaglandinele şi medicamentele luteolitici (printre care RU486). Folosirea acestor medote nu cere în marea majoritate a cazurilor spitalizarea femeii. Trimitem pentru o tratare sistematică a subiectului la capitolul precedent. Cfr. şi M.L.Di Pietro-R. Minacori, Sull'abortivita della pillola estroprogestinica e degli contraccettivi, "Medicina e Morale", 1996, 5, pp. 863-900.

82. "Desigur, contracepţia şi avortul, din punct de vedere moral, sunt rele specific diferite: unul contrazice adevărul integral al actului sexual ca expresie proprie iubirii conjugale, celălalt distruge viaţa unei fiinţe umane; primul se opune virtuţii castităţii matrimoniale, cel de al doilea se opune virtuţii dreptăţii şi violează direct porunca divină "să nu ucizi". (Ioan Paul al II-lea, Evangelium Vitae, n. 13)

83. Ibidem

84. Ibidem