Manual de bioetică
Elio Sgreccia și Victor Tambone
achizitionare: 20.09.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București
Capitolul al IV-lea
A doua parte: Bioetica și avortul
Avortul eugenetic
Această expresie nu se mai utilizează din două motive: pentru că evocă ideologia rasistă cu care dorește să fie asimilată și pentru că de fapt acest tip de "indicație" privind avortul, conduce la avortul "terapeutic" deoarece prezența fătului cu malformații sau defecte ar reprezenta o amenințare pentru sănătatea psihică și echilibrul social al familiei.
De fapt, cazul rămâne cel care este: se recurge la avort, deseori prin autorizație legală, pentru a împiedica nașterea unur subiecți cu tare sau malformații, sau purtători ai unui handicap, cu scopul de a-i impiedica să o pornească pe un drum deloc uman, dar mai ales pentru a evita tributul de sacrificiu ce-l presupune pentru familii și societate. Ceea ce îl deosebește de ideologia rasistă este scopul: pentru rasism scopul era purificarea speciei, pentru cultura actuală este o motivație cu caracter social-economic și chiar hedonist.
In acest scop s-au utilizat uneori tehnici de diagnosticare prenatală și se acătuiesc politici "preventive" ale planurilor sanitare.
Din punct de vedere etic prezența unei malformații sau a unui handicap nu știrbește cu nimic realitatea ontologică a celui ce urmează să se nască; dimpotrivă, prezența într-un subiect uman a unei stări de handicap - ca și a unei boli - cere și mai mult, în numele socialității, protecție și ajutor.
Pentru că s-a vorbit deja despre această problemă la tema privind diagnosticarea prenatală, nu ne vom opri prea mult asupra ei. Trebuie să adăugăm însă că din punct de vedere etic în aceste cazuri și pe plan general, se pune problema obligației de a promova cerecetarea și sprijinirea pentru prevenirea unor astfel de malformații în cauzele lor, precum și susținerea familiilor prin mijloace adecvate acolo unde nașterea unor astfel de subiecți care presupun desigur dificultăți umane și economice uneori foarte dure. O societate se distinge prin capacitatea de a ajuta pe cei bolnavi și slabi și nu prin aroganța cu care provoacă o moarte precoce.