CULTURA VIEŢII

Capitolul al IV-lea
A doua parte: Bioetica şi avortul

Embrionul în lumina geneticii şi biologiei umane

Prima clarificare a geneticii este următoarea: în momentul fecundării, adică al pătrunderii spermatozoidului în ovul, cei doi gameţi ai părinţilor formează o nouă entitate biologică, zigotul, care poartă în sine un nou proiect de program individualizat , o nouă viaţă individuală.

"Este o observaţie obişnuită faptul că primul eveniment în formarea individului uman este fuziunea dintre două celule superior specializate, oocitul şi spermatozoidul, prin procesul fertilizării. Un proces deosebit de complex prin care două celule extraordinare şi cu scopuri precise, ce constituie două sisteme de sine stătătoare, dar destinate unul altuia, acţionează reciproc pentru a da viaţă unui nou sistem.

Imediat ce are loc pătrunderea spermatozoidului în ovul, se declanşează un lanţ de activităţi care indică clar că nu mai operează cele două sisteme în mod independent unul de celălalt, ci că s-a format un " nou sistem" care începe să activeze ca o "unitate" numită "zigot" sau "embrion unicelular". ⁽⁶⁾

Cele două celule gametice conţin în sine un patrimoniu bine definit, programul genetic, de circa 23 de perechi de cromozomi: fiecare dintre celulele gametice conţine jumătate din patrimonul genetic în ce priveşte celulele somatice ale organismului părinţilor, şi cu o informaţie genetică diferită din punct de vedere calitativ de celule somatice ale organismului patern şi matern. Aceşti doi gameţi diferiţi între ei, diferiţi de celulele somatice părinteşti, dar complementari între ei, în momentul unirii activează un nou proiect-program în urma căruia embrionul este determinat şi individualizat. ⁽⁷⁾

Cei 46 de cromozomi ai zigotului reprezintă o combinaţie calitativ nouă de instrucţiuni, numită genotip ; această nouă combinaţie imprimă o nouă schemă de structură şi activitate celulei pe care o posedă. Ca dovadă clinică a noutăţii este suficient exemplul rezultantei grupelor sangvine.

Ceea ce ce trebuie reţinut în mod special este faptul că acest nou program nu este inert, nici " îndeplinit" de către organe fiziologice materne care se servesc de program în maniera în care un arhitect se serveşte de proiect ca de o schemă pasivă, ci este un nou proiect care se construieşte pe sine şi este propriul actor principal. Sistemele informaţionale de origine maternă, care au dus la maturizarea ovulului, chiar dacă rămân active pentru o perioadă, totuşi chiar din primul moment al fertilizării, intră în acţiune sistemele care controlează zigotul, chiar înaintea instalării: de la formarea blastomerilor prin repetare- duplicare, până la formarea blastocistei şi a "cuibului", informaţia genetică intrinsecă noii realităţi.este pilotul sau arhitectul întregii construcţii.

Sunt astfel relevate caracterele de determinare programată, scop, continuitate fără soluţie calitativă şi se realizează autoproducerea şi autoconducerea programului în cadrul genomului şi al embrionului. Autonomia la care ne referim nu trebuie înţeleasă însă în sens absolut, pentru că nu există nici măcar după naştere: şi noi, adulţii depindem de mediul vital care ne înconjoară (atmosferă, alimente, etc.) : ajunge să ne gândim la faptul că atunci când blastocista ajunge în uter, dezvoltarea ei se opreşte dacă uterul nu a fost pregătit de extrogeni să primească sarcina. Este vorba aici oricum de o dependenţă extrinsecă asemănătoare cu cea a adultului faţă de mediu: ambientul matern oferă hrană şi oxigenare, înlătură produsele din metabolism care pot fi toxice. Calitatea, impulsul şi direcţia de dezvoltare însă, nu depind de organele conducătoare materne ci de compoziţia autogenetică a embrionului însuşi.

A spune, deci, că embrionul este o parte din mamă este o eroare sau o mistificare cu caracter anti-ştiinţific.

In acest moment, dovezile biologice ale acestui fapt sunt oferite în mod mai eclatant de experienţele de fertilizare in vitro , prin care se demonstrează că se poate realiza fertilizarea prin unirea celor doi gameţi şi că din acel moment, într-un mediu adecvat, embrionul se dezvoltă prin mecanisme autoconstructive.

O altă dovadă a fost oferită de transferarea unor blastomeri în organe ale unor bărbaţi (ficat, rinichi, splină, creier), iar aceştia s-au putut dezvolta în embrion până în faze avansate.

Acest fapt demonstrează că dezoltarea embrionului depinde de mamă doar în mod extrinsec .

In aceste faze foarte primare pot avea loc evenimente extrinsece sau patologice, în care dintr-o celulă fecundată iau naştere doi gemeni omozigoţi, sau două ovule fecundate se contopesc în una singură (hibridare) sau au loc întreruperi sau mini-avorturi, dar toate acestea nu schimbă natura şi calitatea intrinsecă a genomului şi a dinamismului său individualizat.

Note

6. A. Serra, Dalle nuove frontiere della biologia e della medicina nuovi interrogativi alla filosofia, al diritto e alla teologia, în Serra-Sgreccia-Di Pietro, Nuova genetica...pp. 69-7; A. Serra, Per uno statuto integrato dell' embrione umano. Alcuni dati della genetica e dell'embriologia. În S. Biolo (sub îngrijirea), nascita e morte dell'uomo, Genova 1993, pp. 55-105, A. Serra, Pari dignita all'embrione umano nell'Enciclica Evangelium Vitae, în Sgreccia-Sacchini, Evangelium Vitae ...pp. 147-173; A. Serra, Lo stato biologico dell'embrione umano. Quando inizia l'essere umano?, în Sgreccia-Lucas Lucas, Commentario interdisciplinare...pp. 573-597.

7. Id., Embrione umano, scienza e medicina - In margine al recente documento vaticano, "La Civilta Cattolica", 1987, II, pp. 247-261; Id.,Quando comincia un essere umano, în Sgreccia (sub îngrijirea), Il dono della vita...pp. 99-105.