CULTURA VIEŢII

Capitolul al IV-lea
Prima parte: Bioetica, genetica şi diagnosticarea prenatală

Ingineria genetică alterativă şi amplificatoare la om

Ingineria genetică de tip terapeutic urmăreşte să restituie integritatea normală a subiectului care în acest domeniu este omul. De aceea există o foarte precisă distincţie între terapia genică şi intervenţia unei inginerii alterative ⁽¹⁹⁾ .

Putem reţine că, acolo nu este vorba de o intervenţie care să redea integritatea genetică; orice altă intervenţie nu poate fi decât alterativă sau pentru îmbunătăţire-amplificare. Conceptual, alterarea înseamnă producerea unui caracter nou, iar îmbunătăţirea sau amplificarea se referă, în schimb, la potenţarea unui caracter deja existent. Sunt citate ca exemplu îmbunătăţirea genei răspunzătoare de creşterea staturii sau prelungirea duratei de viaţă.

Pentru a găsi o linie de demarcaţie între ingineria genetică alterativă şi cea pentru ameliorare-amplificare în sensul "recombinării genetice ca terapie potenţatoare sau eugenetică" ⁽²⁰⁾, Cuyas formulează patru ipoteze de inginerie genetică. Diferitele gradaţii depind de diferitele finalităţi:

1. corectarea unei deficienţe care pune subiectul în condiţii de inferioritate faţă de media statistică;

2. ameliorarea uneia sau a mai multor calităţi ale subiectului, peste media statistică ;

3. procurarea pentru descendenţi o superioritate faţă de normă în exploatarea anumitor calităţi (înălţime, forţă, inteligenţă etc.);

4. dotarea omului cu calităţi care prin ele însele sau în nivelul lor de intensitate sunt străine speciei umane.

In mod just autorul face să coincidă primul caz cu o formă de terapie, în timp ce considerăm că nu se pot numi în mod automat " terapii potenţatoare" celelalte tipuri de intervenţie; mai curând este vorba de intervenţii de eugenetică. Cel de al doilea caz prezintă pentru autor unele dificultăţi etice datorită faptului că subiectul nu poate fi interpelat pentru consens, în timp ce supradotarea indusă ar putea condiţiona viitorul subiectului însuşi, deci autorul consideră în acest sens numai ipoteza unei experimentări care să fie posibilă la adultul care a consimţit. Nu se poate imagina o intervenţie de inginerie genetică care să influenţeze subiectul dar nu şi descendenţii amplificând anumite calităţi peste medie. Ar fi vorba de inginerie genetică de tip somatic, pentru că aceea a liniei germinale ar trece la descendenţi. Nu poate fi folosită ca exemplu nici administrarea de hormoni masculini unei atlete adolescente ca "doping" pentru a masculiniza musculatura, pentru că aici nu este vorba de inginerie genetică, ci de administrarea medicamentoasă, oricum interzisă, nu numai pentru că alterează rezultatele întrecerilor sportive, dar şi pentru că influenţează dezvoltarea psihico-sexuală a femeii atlete.

Totuşi, atunci când există o posibilitate, care să nu fie terapeutică ci de tip amplificator a unelor calităţi fizice peste media normală, în afara consensului subiectului supus acestei creşteri şi absenţei riscurilor, după mine ar trebui să ne întrebăm dacă această alegere-selecţie a calităţilor fizice sau intelective nu ofensează principiul egalităţii şi nu împinge la dominarea arbitrară a propriului corp. Autorul însuşi pune în dubiu clasificarea calităţi/defecte care deseori se conformează modelor culturale sau exaltărilor artificiale.

Raţionamentul, conform căruia oamenii, întotdeauna, prin alegerea partenerului în vederea căsătoriilor, au urmărit această îmbunătăţire-alegere a calităţilor fizice, nu este tocmai potrivit, pentru că în aceste cazuri este vorba de a pune condiţii pentru o îmbunătăţire şi nu de a determina direct un grad al calităţii fizice printr-o intervenţie pe întreg componentul biologic. Acest gen de intervenţie ipotetică ni se pare mai grea decât ceea ce se întâmplă în domeniul medicinei cosmetologice. Faptul că omul trebuie să se bucure de o anumită putere asupra propriei vieţi şi că acel concept de sănătate nu trebuie să se limiteze doar la absenţa bolii ci să urmărească "bunăstarea deplină" fizică, psihologică şi socială, admisă dar nu recunoscută, faptul că trebuie să existe această bunăstare deplină,toate acestea nu elimină problema limitei în cadrul căreia trebuie să se înscrie acest obiectiv.

In ce priveşte îmbunătăţirea descendenţilor pe care Cuyas o consideră încă permisă în anumite condiţii în sensul şi în direcţia potenţării calităţilor fizice şi intelectuale, în afara scopului terapeutic şi peste normă, îndoiala noastră este şi mai mare.

Cred că ar fi necesar să ne punem şi mai multe întrebări decât în cazul precedent asupra raportului posibil de instrumentalizare a persoanei umane începând cu genomul său; mai mult, nu înţeleg cum s-ar putea ajunge la această îmbunătăţire a calităţilor copiilor (cu excepţia cazului unei terapii în plus) la nivel genetic, fără a se interveni asupra liniei germinale şi fără să se treacă printr-o procreare "in vitro".

Conferirea unor calităţi, străine speciei umane,unui individ uman prin ingineria genetică este o ipoteză substanţial alterativă şi este respinsă de însuşi Cuyas atunci când comportă asumarea unor calităţi animale prin hibridisme, dar el nu exclude această eventualitate în cazul în care ar fi vorba de calităţi care nu contrastează cu fiinţa umană (văzul vulturului).

Noi credem că, lăsând la o parte cele afirmate mai sus cu privire la mijloacele şi metodele folosite pentru atingerea acestui obiectiv, rămân obiecţiile pe planul de principiu al egalităţii dintre oameni şi se potriveşte foarte bine în acest sens apelul făcut de Ioan Paul al II-lea, de a îndrepta intervenţia genetică " evitându-se manipulările care tind să modifice patrimoniul genetic şi să creeze grupuri de oameni diferiţi riscând să provoace în societate noi marginalizări." ⁽²¹⁾

Note

19. Relevă acest lucru şi Ioan Paul al II-lea în discursul adresat membrilor Asociaţiei Medicale Mondiale, la 29 octombrie 1983: "O intervenţie strict terapeutică ce să aibă ca obiectiv tratarea diferitelor boli, ca cele ce provin din deficienţe cromozomice, va fi considerată principial foarte de dorit cu condiţia să tindă spre promovcarea adevăratei bunăstări personale a omului fără să atenteze la integritatea sa nici să deterioreze condiţiile sale de viaţă. O astfel de intervenţie se situează în logica tradiţiei morale creştine."

20. Cuyas, Problematica etica...,pp. 487-488.

21. Ioan-Paul al II-lea, Discorso all'Associazione Medica...