CULTURA VIEŢII

III. EFECTE SECUNDARE ALE PILULEI ANTI-BABY

De la începutul anilor '60, de când au fost scoşi pe piaţă "inhibitorii de ovulaţie", s-au adunat mii de publicaţii despre efectele secundare ale pilulei. Până de curând opinia publică cunoştea foarte puţin, dar in ultimul timp pătrund tot mai multe ştiri şi în mediile de informare pentru publicului larg. Până în 1970 apăruseră deja 600 de lucrări ştiinţifice despre efectele colaterale, însă studenţii de la medicină nu auzeau aproape nimic despre ele. Dar şi în prezent, studenţii medicinişti nu află mai nimic despre aceste efecte secundare.

Până în anul 1981, circa 50 de milioane de femei din lumea întreagă foloseau "inhibitorii de ovulaţie" ca mijloc de evitare a sarcinii. Cităm din C.Y. Genton [25]: "O atât de largă răspândire a anticoncepţionalelor hormonale orale pun pe medic într-o situaţie neobişnuită. Pentru prima dată sunt trataţi oameni tineri, sănătoşi, ani de-a rândul, cu medicamente cu efect puternic, fără să existe elemente care să indice acest tratament, o boală oarecare de exemplu. Intenţia de a realiza prin acest tratament medicamentos o planificare familială optimă este acceptabilă pentru medic dacă acest scop se poate atinge în condiţii de risc practic nul pentru individ. Dar este aşa in realitate?"

Nu se puteau formula mai bine, din punctul de vedere medical, exigenţele faţă de orice metodă de planificare familială.

Deja spre sfârşitul anilor '60, Barbara Seamon, din S.U.A, publica un best-seller, "The Doctors' Case Against the Pill", în care se descriu aproape toate efectele secundare mai importante pe baza unor anchete pe lângă ginecologi americani de renume. Volumul editat în 1970, în limba germană, de Ullstein Verlag, sub titlul "Ärtzte contra Pille" [113] ("Doctori contra pilulei" - în sens de acuzare în faţa justiţiei) a dispărut extrem de rapid de pe piaţa germană.

Prezentare sintetică a efectelor secundare ce însoţesc inhibitorii de ovulaţie:

1. Efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare
2. Favorizarea de infecţii
   1. Sterilitate
   2. Urmări pentru starea de sarcină şi pentru urmaşi
3. Riscul de cancer
   1. Cervix (colul uterin)
   2. Corpus (ţesutul mucoasei uterine)
   3. Ovarian
   4. Mamar
   5. Piele
   6. Ficat
4. Tumori benigne
   1. Cervix
   2. Ovar
   3. Mamar
   4. Ficat
5. Modificări stomacale şi intestinale
6. Tulburări oculare
7. Malformaţii (ale embrionului)
8. Tulburări psihice
9. Tulburări ale sexualităţii

1. Efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare
(infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale)

Royal College of General Practitioners din Anglia publica in 1977 în revista The Lancet [102] rezultatele unui studiu retrospectiv, iar în 1981 [103] ale unui studiu prospectiv efectuat asupra a circa 200.000 mii ani-femeie. Concluzia era că se constată o rată cu 40% mai ridicată de decese prin efectele secundare cardio şi cerebrovasculare, mai ales infarct cardiac şi hemoragii cerebrale, în cazul celor ce folosesc inhibitori de ovulaţie faţă de ce nu îi folosesc. Prin cel de-al doilea studiu a căzut chiar şi graniţa celor 5 ani de administrare a inhibitorilor de ovulaţie, adică aceleaşi modificări (patologice) pot să apară nu numai la administrări de lungă durată, ci şi după o administrare recentă, de scurtă durată. S-a putut constata şi un risc de mortalitate crescut printr-o îmbolnăvire a sistemului circulator cardiac la administrarea pilulei în paralel cu o creştere a numărului de naşteri.

Pilula şi fumătoarele

Studiile arată, de asemenea, că riscul administrării inhibitorilor este clar mai mare odată cu creşterea în vârstă şi la fumătoare. Sunt vizate în special femeile peste 35 de ani.

Rata de mortalitate suplimentară anuală:

• pentru femei intre 35-44 ani: 1 la 6700 la nefumătoare faţă de 1 la 1000 la fumătoare

• la femei peste 45 de ani 1 la 2500 la nefumătoare faţă de 1 la 500 la fumătoare

Hemoragii cerebrale

Alte studii confirmă aceste rezultate [86]:

Riscul unei hemoragii cerebrale este la fumătoare de 5,7 ori mai mare decât la nefumătoare; la cele ce iau pilula şi sunt nefumătoare e de 6,5 ori mai mare, iar la cele ce iau pilula şi totodată fumează, de 22 ori mai mare. Chiar şi după renunţarea la pilulă, riscul relativ de hemoragie cerebrală rămâne de 5,3, deci semnificativ, mai ridicat.

Tromboembolie

După Porter şi colab. (1982) [91] există o asociere semnificativă, reală între administrarea de inhibitori de ovulaţie şi trombo-embolia venoasă, cu o rată de risc de 8,3. Dimpotrivă, nu s-a putut stabili nici o legătură între inhibitorii de ovulaţie şi apoplexie sau infarctul miocardic acut. Aceste rezultate îmbunătăţite au un rol retroactiv corector, pentru că datele publicate anterior dădeau impresia că administrarea pilulelor se putea face cu mai multă acurateţe, excluzându-se riscurile pentru pacienţi. Se putea ajunge la subestimarea riscurilor reale ale administrării pilulei în ceea ce priveşte hemoragiile cerebrale. Un studiu suedez [52] nu a confirmat părerea că trombozele venoase profunde ar surveni doar la doze mari de estrogen; ele apar şi la doze mici.

În acest sens Schindler (1985) [108]: "Această reducere a ethinylestradiolului a promovat ideea că şi efectele secundare vor scădea remarcabil. Dar în 1980, Böttinger şi colaboratorii au stabilit că trecerea de la aşa-numitele anticoncepţionale hormonale cu doză ridicată de estrogen la aşa-numitele anticoncepţionale hormonale cu doză redusă de estrogen nu a condus la nici un fel de modificare semnificativă a efectelor secundare vasculare. Aceasta deschide problema efectelor secundare ale progestagenilor."

Progestagenii nou creaţi au dat, într-adevăr, rezultate chimice de laborator mult mai bune, dar, în practică, noi şi colegii noştri am trăit realitatea cazurilor de femei cu atac cerebral şi paralizii. Deutsche Medizinische Wochenschrift publica în 1986 [49] descrierea mai multor cazuri de închidere acută în zona circulatorie vertebrobazilară: din 6 femei 5 luaseră pe o perioadă lungă de timp anticoncepţionale orale, iar 3 din ele erau, în plus, şi fumătoare. Alte studii neagă însă o legătură între inhibitorii de ovulaţie şi vătămări ale sistemului circulator, de exemplu cele ale lui Detering şi Kallisching [17].

Micropilule: Femovan (Gynera)-Minulet

S-au anunţat de curând, între 1987 şi 1989, 13 trombo-embolii în Germania şi 8 în Anglia, fiecare cu câte un caz mortal, în situaţii de administrare a celor mai noi micropilule (Femovan în Germania şi Gynera în Elveţia). Suspiciunea cade asupra noului progestagen "Gestoden". "Serviciul federal german al sănătăţii publice consideră ca obligaţia sa să emită un avertisment scris şi să arate riscul trombozelor venoase reprezentat de micropilulă". [94] În acelaşi sens şi telegrama medicală din 1989: "Un caz de tromboembolie survine în medie la 700 ani-femeie. Pornind de la ipoteza că o femeie îşi administrează timp de 20 de ani (deci de la vârsta de 15 ani la vârsta de 35 de ani) Femovan sau Minulet, se poate calcula că fiecare a 35-a femeie poate fi atinsă de acest accident patologic. Accidentul vascular poate fi trecut neobservat, fără să se manifeste ca tulburare vitală, adică tulburare a vederii, a auzului, dureri de cap etc. Dar pot interveni şi complicaţii tromboembolice grave sub forma unor embolii pulmonare, cardiace sau vătămări ale creierului, conducând la invaliditate sau deces. Aşadar Femovan/Minulet sunt semnificativ mai greu suportate decât anticoncepţionalele cu 50 ?g sau cu mai mult conţinut în estrogeni - măsurate după datele lui Vessey şi colaboratorii din British Mededical Journal 292 (1986), 526, care se refereau la anticoncepţionalele orale de tip mai vechi şi descriu 20 cazuri la 32.000 ani-femeie de observaţii [2]. Reţeaua de informaţii actuală a înregistrat până acum 20 de anunţuri de evenimente tromboembolice după Femovan/Minulet, în majoritate la tinere femei, cu vârste între 17 şi 24 de ani." [2]

În telegrama medicală din 1990 se poate citi: "Cu toată scăderea cererii de Femovan - 670.154 cicluri de tratament, vândute în februarie 1989, faţă de 324.337, în decembrie 1989 - numărul de cazuri de tromboembolie datorat acestei combinaţii hormonale a crescut în Republica Federală de la 14 cazuri până în februarie 1989 la 119 până în decembrie 1989."

Pornind de la vânzările de Femovan, în perioada februarie 1989 - decembrie 1989, frecvenţa cazurilor de tromboembolie, calculată conform datelor Schering AG, se ridică în Republica Federală la cifra de 1 caz la 8230 de femei care utilizează Femovanul.

La alte anticoncepţionale orale comparabile nu găsim o modificare chiar atât de dramatică a raportului dintre risc şi utilitate ....

După studii comparative efectuate de terţi independenţi timp de un an, Schering nu a reuşit să infirme concluziile grupului de lucru al profesorului Kuhe (Universitatea de Ginecologie Frankfurt): după o administrare îndelungată de Femovan/Gynovin/Minulet nivelul de gestoden şi ethinylestradiol cresc cumulativ.

Deja prize unice de Femovan produc la femei sănătoase nivele de progestagen de 4 ori mai mari decât pentru Marvelon, deşi doza "este doar pe jumătate". În ciclurile următoare de tratament valorile cresc şi ele: "...Nivelul este atât de ridicat încât m-am speriat şi am interzis acest preparat propriei mele fiice". Nu mai încape nici o îndoială că steroizii moderni (nota red. - dintre ei fac parte şi produsele cu cortizon), care sunt "atât de eficace" pe cale orală, au efect atât de puternic numai pentru că "sunt atât de prost metabolizaţi - altminteri am putea înghiţi, totuşi, progesteron" (Kuhl - 16.02.1990, la Berlin).

Cercetările experimentale indică grave vătămări ireversibile ale hormonului de metabolizare P-450 din sistemul enzimatic al ficatului, produse de progestagenul sintetic conţinut de Femovan/Gynovin/Minulet. [3] Mai mult: "Anticoncepţionalele conţinând gestoden puse acum la dispoziţia publicului sunt supravegheate. La administrare individuală sau pe mai multe luni, ele conduc la nivele de hormoni excesiv de înalte, care nu sunt necesare pentru siguranţa anticoncepţională. De acest fenomen sunt, probabil, legate o serie de efecte dăunătoare ale pilulei, cum ar fi hipertensiune arterială şi risc de tromboembolie. Cine prescrie Femovan/Gynovin/Minulet trebuie să aibă certitudinea că tratamentul cu această "micropilulă" e de neînlocuit. Producătorii acestui preparat nu pot răspunde convingător la atât de întemeiatele dubii ştiinţifice ale momentului actual." [3]

Prof. dr. Alfred Hildebrandt, de la Serviciul german al sănătăţii publice din Berlin, spune în 1990 într-un interviu că WDR Köln a anunţat în revista T.V. "Monitor", din 05.06.1990: "De prin 1987 avem circa 320 reclamaţii din proprie iniţiativă pentru Femovan şi un număr mai redus pentru Minulet. Din aceste 320 recamaţii circa 210 le considerăm grave: periculos pentru viaţă, efecte ireversibile, urmări tardive, şi ajutor medical spitalizat sau la domiciliu." După acest anunţ T.V., medicii din serviciul federal au anunţat şi ei 6 cazuri de deces în legătură cu Femovan. La întrebarea de ce serviciul federal nu a scos de pe piaţă produsele Femovan şi Minulet, prof. dr. Alfred Hildebrandt răspunde: Nu este vorba de efecte secundare calitativ noi (!).

"Aceste efecte secundare sunt clar descrise în lista de avertismente. Şi medicul şi pacientul sunt în cunoştinţă de cauză." " Pentru a stabili dacă aceste medicamente, aşa-zis noi, deci o generaţie mai puţin periculoasă, au totuşi un potenţial de efecte secundare mai ridicat decât precedentele", Serviciul federal ar trebui "să cunoască, în primul rând, frecvenţa acestor efecte." [140] Pentru o interzicere stadiul cunoştinţelor nu este suficient, după cum spune prof. dr. A. Hildebrandt: "Nu putem hotărî interdicţia în momentul actual bazându-ne pe instrumentul reprezentat de anunţuri spontane". [140] Adică: reclamarea a 6 morţi şi a 320 relativ grav bolnavi, în legătură cu micropilulele , nu este suficient ca Serviciul federal să emită un ordin de interzicere.

Micropilula Marvelon

Şi o altă micropilulă, Marvelon-ul, a produs în Anglia, între 1982 şi 1988, 25 episoade trombo-embolice, din care 6 cu rezultat fatal, iar în Germania, din 1981 în 1988, 15 cazuri, din care 2 fatale. În Elveţia 5 cazuri, dar nici unul terminat prin deces. [94]

Interesante sunt aici încercările de apărare făcute de producătorii pilulelor, care au întreprins eforturi disperate să facă iar "curată" pilula. Măcar un lucru sigur putem totuşi spune: Serviciul federal nu a emis neîntemeiat avertismentul, după cum o demonstrează şi relatările citate din mijloacele de informare medicală. [2,3]

Avertismente împotriva pilulei în Austria

Serviciul cancelariei federale austriece (Secţiunea VI/Sănătatea publică), în septembrie 1990, prin Österreichischen Ärztzeitung, organul camerei medicilor austrieci, atrăgea în mod oficial atenţia medicilor că în străinătate se semnalează cazuri de complicaţii serioase cu "anticoncepţionalele orale cu dozaj redus".

Oberösterreichische Nachrichten din 20.9.1990 relata: "Femeile care iau această pilulă anti-baby cu extrem de puţini hormoni par să aibă un risc de tromboze sau embolii mai ridicat decât cele ce iau alte pilule. Aceste noi pilule cu puţin estrogen şi progestagen au fost considerate de mulţi medici drept un mare progres din cauza speranţei că ar prezenta un risc mai redus de tromboze şi embolii şi au fost prescrise cu zel în ultimii trei ani.

Prof. univ. Herbert Fröhlich (Clinica ginecologică de land, Linz) ne spune: "Dovada hotărâtoare că un nou medicament este eficace şi cunoaşterea sigură a faptului că el are sau nu efecte secundare, ni le oferă întotdeauna abia folosirea lui la scară mare pe zeci de mii sau chiar sute de mii de oameni." (citat după "Vision 2000", 1550, nr. 6, p. 19) [134]

2. Favorizarea infecţiilor

Această problemă este şi ea controversată în literatură. Există chiar lucrări care constată un risc redus de boli inflamatorii pelviene (Pelvic Inflamatory Disease: PID) sub tratament cu pilule. [15] [105] [123] [141]

În 1987, Aral şi colab. [1] au putut stabili că probleme de fertilitate apar mai frecvent între pacientele care iau inhibitori de ovulaţie. Cele ce iau pilule şi au probleme PID, prezintă mult mai des probleme de feritilitate decât cele ce folosesc IUD şi au şi o infecţie. Aceste descoperiri au surprins, dar concordau cu ipoteza că inhibitorii de ovulaţie sunt asociaţi cu infecţii chlamydice pe suprafeţe restrânse [135], infecţii care sunt mai greu de constatat, de diagnosticat şi de tratat, decât, de exemplu, infecţiile cu gonococi. Acest fapt e confirmat şi de lucrările lui Louv şi colab. din februarie 1989 [65], care au putut arăta că rata de infecţii cu chlamyde şi gonococi la grupa inhibitori de ovulaţie e cu 70% mai mare decât la femeile care nu au luat deloc inhibitori.

Sterilitate

După Hoc (1986) [38] "salpingitis este cauza cea mai frecventă a sterilităţii provocate de infecţii la femei. După studii suedeze, un singur atac poate coborî deja cu 20% fertilitatea. În SUA, anual circa 100.000 tinere femei ajung sterile în urma unei astfel de infecţii".

Washington şi colab. [136] au stabilit în 1985 că 10% din americancele în vârstă de 15-19 ani sunt deja sterpe în urma infecţiei chlamydice. Dar ei nu spun nimic referitor la cele ce iau inhibitori de ovulaţie în acest context. Putem însă presupune că mare parte din acele tinere au înghiţit în mod regulat pilule.

Legătură fără echivoc între sarcina extrauterină pe trompele uterine şi infecţia chlamydică

Un grup francez condus de Diquelou [19] a putut dovedi de curând că există o legătură directă între graviditatea tubară şi infecţia chlamydică. În cazurile de indiciu pozitiv chlamydic în cervix erau pozitive şi trompele uterine. Acest grup de cercetători consideră deci, ca şi Louv, că infecţiile chlamydice se dezvoltă subacut şi de aceea adesea abia de pot fi diagnosticate. Din această cauză, rata de circa 70% infecţii chlamydice printre cele ce folosesc inhibitorii de ovulaţie capătă o semnificaţie imensă şi plină de consecinţe. Diquelon şi colab. consideră că spermatozoizii devin posibili purtători ai chlamydiei şi vehiculează infecţia la embrion. Ne putem chiar imagina că un spermatozoid infectat reuşeşte fecundarea şi deci embrionul va fi a priori infectat...

Rată crescută de naşteri premature

O altă urmare a infecţiilor pe traiectul genital al femeii este o neîndoielnică rată crescută de naşteri premature, condiţionată de o amnionitis. Toth M. şi colab. (1988) [130] au găsit o legătură între amnionitis şi infecţia cavităţii uterine preexistentă sarcinii, ca factor ce predispune la naştere prematură. Această constatare era în legătură cu spirala, dar şi independent de ea. În plus, nou născutul poate suferi de pneumonie gravă (mergând până la pericolul mortal) în urma contractării unei infecţii chlamydice în timpul naşterii.

Sinteză şi concluzie:

Aşa cum am văzut, la un procent foarte ridicat din femeile care iau pilula apare o astfel de infecţie şi astfel se închide acest cerc devastator.

Sigur este un lucru: Aceste infecţii sunt urmarea libertinajului sexual care, o repetăm mereu, a devenit posibil abia prin practica anticoncepţională modernă.

Înmulţirea infecţiilor legate de folosirea pilulei are ca rezultat, pe de o parte, creşterea sterilităţii, iar pe de alta, sporirea sarcinilor tubare şi cu aceasta o rată crescută de naşteri premature, împreună cu toate posibilele vătămări şi maladii, cum ar fi: tulburări respiratorii, hemoragii cerebrale, pneumonii ale nou-născutului care îi pun în primejdie viaţa.

Pilula şi SIDA

Este plină de interes teza emisă de curând în SUA că răspândirea largă a sindromului imunodeficienţei umane dobândit (SIDA) se află în legătură şi cu inhibitorii de ovulaţie, independent chiar şi de practicile sexuale. Dar întrucât la inhibitorii de ovulaţie este vorba de hormoni steroidici similari cortizonului, putem deduce că aceştia slăbesc apărarea imunitară înlesnind nu numai răspândirea infecţiilor chlamydice şi a altor infecţii, ci oferă teren favorabil şi pentru SIDA. Se va supune de asemenea cercetării şi ipoteza că mutaţii ale unor viruşi inofensivi ar putea duce la periculoase forme HIV, de exemplu în urma modificării mediului vaginal prin inhibitorii de ovulaţie. [23]

3. Riscul de cancer

Carcinomul cervixului: cancerul colului uterin

Numeroase lucrări indică o relaţie între inhibitorii de ovulaţie şi apariţia carcinomului de cervix. [29] [31] [80] [84] [95] [133]. Uşoare modificări benigne apar retroactiv după întreruperea tratamentului cu pilula, iar cele mai pronunţate evoluează spre un carcinom la 2-3 ani după administrarea pilulei. Se poate constata o legătură a fenomenului cu durata tratamentului şi tăria pilulelor. Este important de semnalat că fumatul a peste 20 de ţigări pe zi sporeşte în mod semnificativ (de 3-4 ori) riscul de carcinom de cervix. Pentru dysplasia severă este răspunzător şi alcoolul în cantităţi mari.

În prezent, ştim următoarele: Un carcinom de cervix se dezvoltă cu atât mai timpuriu cu cât a avut loc mai devreme primul contact sexual, cu cât a fost mai murdar primul partener şi cu cât are loc mai frecvent un schimb de partener.

Carcinom corporal: cancerul ţesutului mucoasei uterine

Preparatele în combinaţie cu dozaj mare oferă o protecţie împotriva carcinomului corporal. Aceasta mai ales la femeile nulipare. [40] [50] [121] Administrarea preparatelor secvenţiale şi a tuturor celorlalţi inhibitori de ovulaţie măreşte riscul de apariţie a carcinomului endometrului. [13] [34] [115] [116] [126] [139] Tocmai din cauza acestui risc de carcinom preparatul secvenţial Oracon a ajuns unicul inhibitor de ovulaţie retras din comerţ.

Întrucât în prezent preparatele cu dozaj ridicat abia de mai sunt oferite din cauza efectelor secundare cardiovasculare, efectul lor de protecţie faţă de acest tip de carcinom nu mai prezintă importanţă.

Carcinomul ovarian: cancerul ovarului

Weis şi colab. [138] au arătat în 1981 că administrarea de inhibitori de ovulaţie timp de 4 ani sau mai mult are un efect de protecţie împotriva dezvoltării carcinomului ovarian.

Rosenberg şi colab. au arătat în 1982 [101] că riscul de apariţie a cancerului ovarian scade proporţional cu durata administrării inhibitorului de ovulaţie. Acest efect de protecţie pare să se menţină circa 10 ani după încetarea tratamentului cu inhibitori de ovulaţie. Dar acest efect nu a putut fi stabilit cu o semnificaţie statistică suficientă. Un studiu al Center for Disease Control din 1983 arată că riscul de carcinom ovarian scade odată cu creşterea duratei de administrare a inhibitorului de ovulaţie şi rămâne coborât mult timp după încetarea tratamentului. Autorii apreciază că mai mult de 1700 de cazuri de carcinom ovarian au fost împiedicate anual în SUA prin administrarea de inhibitori de ovulaţie.

După T. Rabe şi B. Runnerbaum (1986) [95], efectul favorabil al pilulei combinatorii, în sensul împiedicării carcinoamelor de ovar şi endometru, se bazează pe preparatele combinatorii cu doze mari, 50 ?g şi mai mult, de ethinylestradiol avute în cazurile studiate de diverşi autori. Este foarte posibil ca în folosirea micropilulelor efectul de protecţie respectiv să scadă. Trebuie aşteptate rezultatele unor studii pe scară mai largă.

Carcinomul mamar: cancerul sânului

Şi această problemă este foarte controversată. Multe valuri au provocat lucrările lui Pike şi colab. (1981) [88] şi ale lui Pike (1983) [89], după care riscul de cancer de sân este mai mult decât dublu la folosirea pilulei înainte de prima sarcină dusă la capăt (Full-Term Pregnancy; FFTP). Riscul este sporit şi dacă s-a început tratamentul cu pilula înainte de vârsta de 23-25 ani.

Proporţional cu creşterea duratei de administrare creşte semnificativ şi riscul relativ. Există chiar o dependenţă de conţinutul de progestagen, şi anume un conţinut mai ridicat de progestagen ridică şi riscul. Însă riscul relativ scade după o sarcină purtată; dar rezultatele statistice nu sunt suficient de semnificative în acest sens. Alte studii, publicate în 1983 [128], 1985 [120] şi 1986 [114] se pronunţă împotriva unei legături între tratamentul cu inhibitori de ovulaţie şi carcinomul mamar, în timp ce, pe de altă parte, Meirik şi colab. [69] constată un risc dublu după 12 ani de administrare a pilulei.

Recent, un grup din Boston [70], Manchester [51] şi Oxford [131] a putut stabili apariţia carcinomului mamar prin inhibitorii de ovulaţie.

Joyeux, Montpellier [44], vede o legătură directă între inhibitorii de ovulaţie şi carcinomul mamar. Întrucât acest tip de carcinom poate apărea uneori abia după trecerea mai multor ani, multe dintre cercetările care neagă o astfel de legătură nu sunt semnificative şi nu sunt îndreptăţite să dea verdicte, pentru că s-au întins pe o durată de timp prea redusă. El mai spune: "În China s-a produs o revenire la metodele naturale pe de o parte pentru că sterilizarea şi pilula sunt prea scumpe şi pe de altă parte pentru că s-a constat o creştere a numărului de cancere la sân." Şi mai departe: "Cancerul de sân nu se manifestă chiar din primul an următor administrării de hormoni, ci zece sau chiar mai mulţi ani mai târziu. De aceea nu se constată apariţia sa. În perioada actuală asistăm la o creştere explozivă a cazurilor de cancer ovarian şi de sân, dar în Europa nu se vorbeşte deloc despre acest fapt, spre deosebire de SUA unde tratamentul cu pilula scade extraordinar de rapid (ca şi consumul de tutun, de altfel)."

Cancerul pielii

Beral şi colab. au constat în 1977 [7] că femeile care s-au luat timp îndelungat inhibitori de ovulaţie prezintă rate mai înalte de melanoame maligne şi alte carcinoame ale pielii, decât femeile care nu au luat niciodată pilula. Creşterea numărului de carcinoame se limitează la membrele inferioare.

Holly şi colab. au cercetat în 1983 [39] legătura între melanoame superficiale (superficial spreading melanoma; SSM) şi tratamentul cu pilula. Între 61 femei cu SSM, cele ce luau pilula de 5 sau mai mulţi ani erau mai des atinse de carcinoame decât celelalte. La o administrare a pilulei de 5-9-10 ani sau mai mult riscul relativ era de 2,4-3,6. La o administrare sub 4 ani, diferenţele practic nu mai există. Se publică în continuare lucrări cu concluzii contradictorii asupra legăturii inhibitori de ovulaţie - melanom.

Cancerul ficatului

După Forman şi colab. 1986 [21], administrarea de inhibitori de ovulaţie creează un risc relativ sporit de 3,8 ori de apariţie a carcinomului celulelor hepatice. Iar o administrare de 8 sau mai mulţi ani creşte riscul relativ la 20,1 ori.

Neuberger şi colab. au putut arăta în 1986 [75] că folosirea de scurtă durată a inhibitorilor nu e legată de un risc crescut de apariţie a tumorilor, dar la 8 şi peste 8 ani factorul de risc creşte de 4,4 ori.

Keiser şi Pfeiderer în Manualul lor de ginecologie: "Printre femeile cu carcinom al celulelor hepatice predominante sunt cele ce au luat anticoncepţionale orale." [48]

Este de remarcat faptul că de curând, o firmă producătoare de pilule a recunoscut ca singur caz de efect secundar observat un caz de deces prin carcinom hepatic celular.

4. Tumori benigne

Tumori benigne ale cervixului, ovarului, sânului şi ficatului sunt descrise frecvent. Pentru cervix este cunoscut un caz de viraj în forme maligne, cum s-a amintit mai sus. Pentru ovar s-au observat în repetate rânduri chisturi. Modificările la sâni au aspectul de mastopatii. La ficat e vorba de adenoame benigne, dar care pot fi mortale prin hemoragiile consecutive spargerii lor. Astfel, Baum şi colab. au descris în 1973 pentru prima dată [4] apariţia tumorilor benigne de ficat. Până în 1982 se înregistrau cca. 650 cazuri de tumori benigne de ficat în corelaţie cu tratamentul cu inhibitori de ovulaţie. Unul dintre autori propunea să se renunţe la inhibitorii de ovulaţie ca mijloc de planificare familială numai pe motivul acesta: hemoragiile mortale ale adenomului de ficat.

5. Modificări în aparatul digestiv

Braendli şi Filippini [9] ca şi Ritschard şi Filippini [96] descriu suferinţele stomacale şi intestinale consecutive folosirii inhibitorilor de ovulaţie. Formarea de pietre la vezica biliară este favorizată de inhibitorii de ovulaţie. Kaiser şi Pfleiderer [47]: "Riscul de litiază biliară este sporit în mod clar de 2 ori, în special de fracţiunea de estrogen din preparatele secvenţiale sau combinatorii".

Pot fi mărite transaminazele şi bilirubina, ajungându-se la necesitatea de a întrerupe administrarea inhibitorilor de ovulaţie datorită creşterii lor prea mari. "Nu trebuie să ia anticoncepţionale orale femeile care au avut icter de sarcină sau prurit de sarcină şi nici cele ce prezintă defecte enzimatice hepatice, sindrom Dubin-Johnson sau Rotor sau boli cronice ale ficatului" [47].

6. Tulburări oculare

• Neuritis nervi optici (inflamaţia nervilor optici)

• Tromboză retiniană (picături de sânge în ţesutul ocular)

7. Malformaţii

În "materialul de avort" al femeilor care au rămas însărcinate în timpul administrării pilulei sau în primele 6 luni după administrare se pot constata:

• tulburări cromozomiale (triploidie şi monosomie X) în 48% cazuri

• polipolidie (multiplicarea seriei cromozomiale peste numărul normal) în 30% din cazuri.

Aceste cifre sunt clar superioare celor de la femeile care au rămas însărcinate fără să fi luat pilula (22%) şi, respectiv, 5% [72]. Fülgraff şi Palm [24] menţionează în al lor "Manual de Farmacoterapie-Farmacologie clinică", la capitolul "Situaţii speciale în terapia medicală din perioada de sarcină şi de menopauză" anumite efecte ale administrării de anticoncepţionale: aspect anormal exterior pentru sexul respectiv, anomalii în masa corporală a membrelor, inimă, esofag, trahee şi rinichi.

După Kabarity şi Mazrooei (1984) [46], anumiţi inhibitori de ovulaţie induc aspecte inhibitoare ale diviziunii celulare, care au ca urmare profaze anormale şi un considerabil număr de micronuclee. După tipul de progestageni diferă şi exprimarea mai tare sau mai slabă a acestor modificări. Pinto [87] descria în 1986 rupturi (întreruperi) cromozomiale în limfocite corelat cu administrarea pilulei. Aceste constatări făcute in vivo (pe viu) arată o creştere semnificativă de aberaţii cromozomiale. Liu şi Ding [64] reuşeau să stabilească în 1987 prin experienţe pe animale apariţia de modificări cromozomiale la sarcinile timpurii în urma administrării de inhibitori de ovulaţie. Ei trag concluzia că la om, în urma eşecurilor pilulei, există un potenţial efect mutaţionist ca pericol pentru făt.

Dovada rupturilor cromozomiale ne face să presupunem cu îndreptăţire urmări teribile pentru generaţiile următoare.

8. Tulburări psihice

Despre efectele pilulei, Peterson (1978) [85] se pronunţă astfel: "Înspăimântătoarea înrăutăţire a afectivităţii (stare sufletească şi impulsivitate) şi a relaţiilor interumane la grupa celor ce folosesc pilula este produsă, fără îndoială, într-o bună măsură de psihosindromul endocrin (M. Bleuer) provocat de acţiunea hormonilor; dar şi motivaţia anticoncepţională ambivalentă, neclară, a multor femei le dezechilibrează foarte mult". Pornind de la propria lor experienţă, femeile spun următoarele: stare de spirit depresivă, mergând până la depresiunea propriu-zisă. De asemenea, ele remarcă prin auto-observaţie modificări de personalitate bine marcate.

9. Tulburări în sexualitate

O mare parte din femei suferă - şi aceasta mai ales sub efectul noilor inhibitori de ovulaţie - de o scădere a libidoului până la totala lui dispariţie, ceea ce, pe de o parte, este un efect al tratamentului cu hormoni, iar pe de alta, rezultatul separării sexualităţii de procreaţie, reuşită aproape perfect abia acum, prin pilulă. Se ştie că este de ajuns posibilitatea sarcinii pentru a stimula în mod remarcabil libidoul. Dar dacă se face apel la o metodă de a planifica familia, care transformă procrearea într-un proces controlat, cu timpul natura, subconştientul dacă doriţi, întoarce la un moment dat comutatorul automat, ceea ce se exprimă în scăderea libidoului. S-a constatat de altfel că până şi o pierdere totală a libidoului a fost reversibilă după un timp oarecare de la renunţarea la pilulă. (Cazuri foarte frecvent constatate în urma trecerii la reglarea sarcinii prin metode naturale.)

Contraziceri în literatura de specialitate

Din cele de mai sus reiese cât de frecvent au apărut controverse în problematica legată de efectele secundare ale inhibitorilor de ovulaţie. Este firesc ca această situaţie să creeze confuzie pentru medici.

Fiecare material publicat împinge pe medic să nu ia în serios efectele secundare descrise în alt material. Astfel, se creează mereu câmp liber pentru cei ce doresc să administreze pilula.

Exact acelaşi efect îl au acum explicaţiile şi lămuririle referitoare la SIDA. Pe de o parte, mediile de informare seamănă panica, iar pe de alta, tot prin ele, cu ştiri liniştitoare, situaţia se prezintă ca neprimejdioasă, ceea ce determină o neutralizare a comportamentului şi evaluării raţionale.

Judecând logic, trebuie să spunem cu toată siguranţa că ceva nu se potriveşte în toate acestea. Nu pot fi ambele adevărate. Deci, suntem îndreptăţiţi, din start, măcar la un dubiu... Medicul trebuie să urmeze principiul său hipocratic, "Primum nil nocere", deci prima linie de conduită este să nu aducă vreo vătămare pacientului său. El trebuie să acţioneze întotdeauna în primul rând ca medic, nu de pe şubreda poziţie de asistent social.

Aşadar, atât timp cât persistă un dubiu asupra lipsei de nocivitate a "inhibitorilor de ovulaţie", el nu trebuie să îi prescrie sau să nu îi mai prescrie.

H. Ludwig, Basel, spunea cu ocazia Congresului anual al Societăţii Elveţiene pentru Planificarea Familiei, 1985, Lucerna: "Gândiţi-vă bine că avem de-a face cu tinere femei sănătoase şi nu avem voie să le îmbolnăvim".

Aici este oportun să adăugăm şi următoarele: Dacă nu există nici o necesitate medicală, riscul legat de folosirea unui produs farmaceutic este infinit; doar necesitatea medicală micşorează considerabil riscul în sensul restabilirii unui echilibru.

Aceasta este adevărat mai ales pentru inhibitorii de ovulaţie, pentru că în cazul lor în 99% din situaţii nu există nici un fel de necesitate medicală de a fi folosiţi.

Se poate deci spune:

• Niciodată până acum nu s-a mai administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute unor oameni sănătoşi, fără ca să existe necesitate din punct de vedere patologic (medical)

• Niciodată până acum nu s-a mai permis prezenţa în comerţ a unui produs farmaceutic cu atât de multe şi grave efecte secundare cunoscute ca inhibitorii de ovulaţie

• Niciodată până acum un produs farmaceutic nu a mai adus atâţia bani industriei chimice. În SUA, pilula este desemnată drept "the biggest moneymaker of pharmaceutics".

Joyeux a descris foarte sugestiv situaţia [45]:

"Dar dacă apar una sau două publicaţii ştiinţifice care arată pericolele acestea legate de pilulă, atunci în mod sigur luna următoare se dau publicităţii luări de poziţie care susţin exact contrariul, pentru a neutraliza urmările prea periculoase pentru industria farmaceutică".

Obligaţiile de transparenţă şi obligaţiile de protecţie generală ce revin producătorilor de medicamente faţă de consumatori sunt valabile deja de la prima suspiciune asupra efectelor secundare dăunătoare ale pilulei Anti-Baby

Înalta Instanţă Penală a Tribunalului de Land Aachen a produs în instrumenarea cazului Contergan următoarea formulare (din 18.12.1970) [60]:

"Nu există nici un medicament care să nu aibă şi unele efecte secundare nedorite, lucru valabil şi pentru pilula Anti-Baby".

În perioada de incertitudine, adică între momentul anunţării unei suspiciuni şi dovedirea efectelor secundare nedorite, Instanţa Penală consideră că riscul trebuie să fie al producătorului, pentru că acesta riscă doar pierderi băneşti, pe când consumatorul vătămarea sănătăţii.

Instanţa enumeră indiciile a căror acumulare trebuie să determine producătorul să acţioneze spre protecţia consumatorului, adică momentul în care se consideră apariţia situaţiei de suspiciune: gravitatea şi frecvenţa cazurilor semnalate de vătămare a sănătăţii, rapoartele asupra stării sănătăţii şi valorii terapeutice a preparatului.

Măsurile care trebuie luate pentru protecţia consumatorului ar fi, în principal, următoarele:

1. o informare suficientă a medicilor şi consumatorilor
2. introducerea obligaţiei de a vinde numai pe bază de reţetă
3. retragerea produsului de pe piaţă

În orice caz, producătorul are datoria de a anunţa medicul şi consumatorul de existenţa unor suspiciuni asupra efectelor secundare ale preparatului, astfel ca aceştia să fie în cunoştinţă de cauză.

Dacă aplicăm principiile fundamentale stabilite de Camera Corecţională (de punere sub acuzare) Aachen (prezentate mai sus) în cazul Pilula Anti-Baby putem stabili următoarele:

1. Cu foarte rare excepţii, nu există necesitate de tratament medical (o indicaţie medicală) pentru prescrierea şi administrarea pilulei Anti-Baby; deci valoarea terapeutică a preparatului este practic nulă.
2. Pentru un preparat care, cu foarte rare excepţii, este administrat fără să existe necesitate de tratament medical, efectele secundare vătămătoare semnalate (până în prezent) sunt inadmisibil de numeroase (de exemplu: 6 cazuri de deces şi alte 320 de cazuri de îmbolnăviri, din care unele grave).
3. Întrucât între interesele producătorilor de pilule de a comercializa un preparat cu valoarea terapeutică practic nulă şi interesele de sănătate ale pacienţilor acestea din urmă sunt, din punctul de vedere juridic, de un nivel mai înalt, rezultă că pilulele Anti-Baby trebuie să fie retrase de pe piaţă.

După cum constata prof. dr. Peter S. Schönhöfer (Institutul de Farmacologie Bremen), Serviciul federal german pentru sănătatea publică din Berlin, în calitatea sa de autoritate de stat cu putere de control şi supraveghere în Germania, s-a dovedit a fi în incapacitate de a oferi protecţia consumatorilor. "Faptul că nu s-a putut opune intereselor de grup, este o expresie a slăbiciunii administrative a Serviciului". [109]