CATEHISM

DESPRE SACRAMENTE

1. Ce este un sacrament sau o taină?
   Un sacrament sau o taină este un semn văzut, orânduit de Isus Cristos, prin care dobândim harul nevăzut pentru sfinţirea sufletelor noastre.
   
   
2. Care sunt cele şapte sacramente orânduite de Isus Cristos?
   Cele şapte sacramente sunt:
   
   1. Botezul;
      
   2. Mirul;
      
   3. Euharistia;
      
   4. Pocăinţa;
      
   5. Maslul;
      
   6. Preoţia;
      
   7. Căsătoria.
      
   
   

3. Ce este Botezul?
   Botezul este cel dintâi şi cel mai trebuincios sacrament prin care ni se iartă păcatul strămoşesc şi toate păcatele făcute înainte de Botez şi devenim creştini.
   
   
4. De ce Botezul este cel dintâi sacrament?
   Botezul este cel dintâi sacrament, pentru că înainte de Botez nu putem primi nici un alt sacrament.
   
   
5. Pentru ce Botezul este cel mai trebuincios sacrament?
   Botezul este cel mai trebuincios sacrament, pentru că fără Botez nimeni nu se poate mântui.
   
   
6. Ce dobândim prin sacramentul Botezului?
   a) Prin sacramentul Botezului dobândim harul sfinţitor prin care ni se iartă păcatul strămoşesc şi toate celelalte păcate.
   b) Botezul ne face fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai împărăţiei cerurilor.
   
   
7. Cine dă sacramentul Botezului?
   Preotul dă sacramentul Botezului, dar în caz de nevoie îl poate da orice om.
   
   
8. Cum se botează la nevoie?
   La nevoie se botează astfel: cel care botează toarnă apă pe capul celui care primeşte Botezul şi, în acelaşi timp, zice: "N..., eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh".
   
   

9. Ce este sfânta Euharistie?
   Sfânta Euharistie este un sacrament care cuprinde adevăratul trup şi sânge al lui Isus Cristos, sub chipul pâinii şi al vinului, pentru hrana sufletului nostru.
   
   
10. Cui i-a dat Isus Cristos puterea de a preface pâinea şi vinul în trupul şi sângele său?
    Isus a dat această putere apostolilor, când le-a zis: "Faceţi aceasta în amintirea mea!".
    
    
11. La cine a trecut această putere de la apostoli?
    Această putere a trecut de la apostoli la episcopi şi preoţi.
    
    
12. Pentru ce a rânduit Isus Cristos sfânta Euharistie?
    Isus a rânduit sfânta Euharistie:
    - spre a se jertfi pentru noi la sfânta Liturghie;
    - spre a ni se da în sfânta Împărtăşanie ca hrană pentru sufletele noastre.
    
    
13. Ce este sfânta Liturghie?
    Sfânta Liturghie este jertfa Noului Testament în care Domnul nostru Isus Cristos, sub chipul pâinii şi al vinului, se jertfeşte Tatălui său ceresc, prin mâinile preotului.
    
    
14. Ce se cere de la noi pentru a putea primi cu vrednicie sfânta Împărtăşanie?
    Pentru a primi cu vrednicie sfânta Împărtăşanie se cer patru lucruri:
    1) Să ştim şi să credem că în sfânta Împărtăşanie primim adevăratul trup şi sânge al lui Isus Cristos;
    2) Să fim fără păcat de moarte;
    3) Să nu mâncăm şi să nu bem cel puţin o oră înainte de a ne împărtăşi;
    4) Să ne rugăm înainte şi după primirea sfintei Împărtăşanii.
    
    
15. 
    Ce păcat face acela care se împărtăşeşte ştiindu-se vinovat de vreun păcat de moarte?
    Acela care se împărtăşeşte ştiindu-se vinovat de vreun păcat de moarte face un păcat mare, numit sacrilegiu.
    
    

16. Ce este Spovada sau Pocăinţa?
    Spovada sau Pocăinţa este un sacrament prin care ni se iartă păcatele.
    
    
17. Când a orânduit Isus Cristos sacramentul Pocăinţei?
    Isus a orânduit sacramentul Pocăinţei după învierea sa, când a zis apostolilor: "Primiţi pe Duhul Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute".
    
    
18. La cine a trecut de la apostoli puterea de a ierta păcatele?
    Puterea de a ierta păcatele a trecut de la apostoli la episcopi şi la preoţi.
    
    
19. Câte lucruri se cer ca să primim cu vrednicie sacramentul Pocăinţei?
    Ca să primim cu vrednicie sacramentul Pocăinţei se cer cinci lucruri:
    
    1. Cercetarea cugetului;
       
    2. Căinţa;
       
    3. Propunerea;
       
    4. Mărturisirea păcatelor;
       
    5. Îndestularea sau pocăinţa.
       
    
    
20. Cum facem cercetarea cugetului?
    Facem cercetarea cugetului, întrebându-ne cum şi de câte ori am păcătuit împotriva poruncilor lui Dumnezeu şi ale Bisericii.
    
    Cercetarea cugetului
    Când m-am spovedit ultima dată?
    Am uitat sau am ascuns vreun păcat de moarte la Spovadă?
    M-am rugat dimineaţa şi seara?
    Am spus în zadar numele lui Dumnezeu, al sfinţilor sau al lucrurilor sfinte?
    Am înjurat?
    Am lipsit din vina mea de la sfânta Liturghie în zilele de duminică sau în sărbătorile de poruncă?
    Am venit prea târziu la sfânta Liturghie?
    Am fost cuminte în biserică? Am râs? Am vorbit? Am ascultat de părinţi şi de mai-marii mei?
    Am fost obraznic şi încăpăţânat faţă de ei?
    M-am rugat pentru părinţi şi mai-marii mei?
    M-am certat cu alţii? M-am bătut?
    Am avut ură sau mânie pe cineva?
    Am dorit rău cuiva?
    Am râs de oamenii sărmani, infirmi sau bătrâni?
    M-am gândit de bunăvoie la lucruri necurate?
    Am dorit să văd sau să fac lucruri necurate?
    Am rostit lucruri necurate?
    Am ascultat cu plăcere astfel de vorbe?
    Am făcut fapte necurate?
    Am furat?
    Am dat înapoi lucrul furat?
    Am făcut pagubă cuiva? Am înşelat pe cineva? Am îndemnat sau ajutat pe alţii să fure?
    Am spus minciuni?
    Am pârât pe alţii?
    Am făcut pagubă cuiva cu vorbele mele?
    Am mâncat din vina mea carne în zilele oprite?
    M-am spovedit des?
    Am primit des sfânta Împărtăşanie?
    Am fost mândru, ambiţios?
    M-am bucurat de răul altuia?
    Am făcut mofturi la masă?
    Am fost leneş?
    Mi-am scris şi învăţat lecţiile?
    Ce alte greşeli am mai făcut?
    
    
21. Ce este căinţa?
    Căinţa este durerea sufletului şi ura împotriva păcatelor făcute, cu propunerea de a nu mai păcătui.
    
    
22. Ce este propunerea?
    Propunerea este voinţa tare de a ne îndrepta viaţa şi de a nu mai face nici un păcat.
    
    

23. Cum se face mărturisirea?
    La intrarea în confesional ne aşezăm în genunchi, facem Semnul sfintei cruci şi spunem: "Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi ţie părinte, păcatele mele. M-am spovedit... (aici spunem când ne-am spovedit ultima dată), de atunci am făcut următoarele păcate,..." mărturisim sincer păcatele şi când am terminat spunem: "Mă învinuiesc şi de păcatele de care nu-mi aduc aminte, cer iertare de la Dumnezeu, iar de la tine, părinte, pocăinţă şi dezlegare". Ascultăm pocăinţa preotului, apoi spunem Actul de căinţă.
    
    Act de căinţă
    Doamne Dumnezeul meu, mă căiesc din toată inima, de toate păcatele mele şi le urăsc mai mult decât orice lucru, pentru că prin ele am pierdut harul tău şi împărăţia cerului şi m-am făcut vrednic de pedeapsa veşnică a iadului; dar mai mult mă căiesc, pentru că, păcătuind, te-am mâniat pe tine, Părintele meu, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu, atât de mare şi atât de bun. Pentru aceasta mă hotărăsc, cu ajutorul harului tău, să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat. Amin.
    
    Preotul dă dezlegare spunând: "Iar eu te dezleg de păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh".
    Penitentul: "Amin"!
    Preotul: "Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun".
    Penitentul: "Veşnică este îndurarea lui".
    Preotul: "Domnul ţi-a iertat păcatele. Mergi în pace!"
    După ieşirea de la Spovadă urmează rugăciunea de mulţumire şi împlinirea pocăinţei date de duhovnic.