CATEHISM

PARTEA A PATRA : RUGĂCIUNEA CREşTINĂ

SECŢIUNEA ÎNTÂI : RUGĂCIUNEA ÎN VIAŢA CREşTINĂ

534. Ce este rugăciunea?
     

     Rugăciunea este înălţarea sufletului către Dumnezeu sau cererea de la Dumnezeu a bunurilor conforme voinţei sale. Ea este întotdeauna un dar al lui Dumnezeu care vine să-l întâlnească pe om. Rugăciunea creştină este relaţie personală şi vie a fiilor lui Dumnezeu cu Tatăl lor infinit de bun, cu Fiul său, Isus Cristos, şi cu Duhul Sfânt care locuieşte în inima lor.

CAPITOLUL ÎNTÂI
REVELAREA RUGĂCIUNII

535. De ce există o chemare universală la rugăciune?
     

     Pentru că Dumnezeu, cel dintâi, prin creaţie, cheamă fiecare fiinţă din nimic şi, chiar după cădere, omul continuă să fie capabil să-l recunoască pe Creatorul său păstrând dorinţa după cel care l-a chemat la existenţă. Toate religiile, şi în mod deosebit toată istoria mântuirii, dau mărturie despre această dorinţă după Dumnezeu din partea omului, însă Dumnezeu este primul care atrage neîncetat fiecare persoană în întâlnirea tainică a rugăciunii.

REVELAREA RUGĂCIUNII ÎN VECHIUL TESTAMENT

536. În ce anume Abraham este un model de rugăciune?
     

     Abraham este un model de rugăciune deoarece umblă în prezenţa lui Dumnezeu, îl ascultă şi i se supune. Rugăciunea sa este o luptă a credinţei deoarece el continuă să creadă în fidelitatea lui Dumnezeu chiar şi în momentele de încercare. În afară de aceasta, după ce a primit în cortul său vizita Domnului care îi destăinuie planul său, Abraham îndrăzneşte să mijlocească pentru păcătoşi cu încredere curajoasă.

537. Cum se ruga Moise?
     

     Rugăciunea lui Moise este tipică pentru rugăciunea contemplativă: Dumnezeu, care îl cheamă pe Moise din tufişul care arde, se întreţine adesea îndelung cu el "faţă în faţă, ca un om cu prietenul său" (Ex 33,11). Din această intimitate cu Dumnezeu Moise ia putere pentru a mijloci cu stăruinţă în favoarea poporului: rugăciunea sa prefigurează astfel mijlocirea unicului mijlocitor, Cristos Isus.

538. Ce raporturi au, în Vechiul Testament, templul şi regele cu rugăciunea?
     

     La umbra locuinţei lui Dumnezeu - arca alianţei, apoi templul - se dezvoltă rugăciunea poporului lui Dumnezeu sub conducerea păstorilor săi. Între ei, David este regele "după inima lui Dumnezeu", păstorul care se roagă pentru poporul său. Rugăciunea sa este un model pentru rugăciunea poporului, deoarece este adeziune la promisiunea divină şi încredere, plină de iubire, în cel care este singurul Rege şi Domn.

539. Care este rolul rugăciunii în misiunea profeţilor?
     

     Profeţii scot din rugăciune lumină şi forţă pentru a îndemna poporul la credinţă şi la convertirea inimii. Intră într-o mare intimitate cu Dumnezeu şi mijlocesc pentru fraţi, cărora le vestesc ceea ce au văzut şi auzit de la Domnul. Ilie este părintele profeţilor, adică al celor care caută faţa lui Dumnezeu. Pe muntele Carmel el obţine întoarcerea poporului la credinţă graţie intervenţiei lui Dumnezeu, implorat de el astfel: "Răspunde-mi, Doamne, răspunde-mi!" (1Rg 18,37).

540. Care este importanţa Psalmilor în rugăciune?
     

     Psalmii sunt cea mai înaltă formă de rugăciune în Vechiul Testament: cuvântul lui Dumnezeu devine rugăciunea omului. Personală şi comunitară în mod inseparabil, această rugăciune, inspirată de Duhul Sfânt, cântă minunăţiile lui Dumnezeu în creaţie şi în istoria mântuirii. Cristos s-a rugat Psalmii şi i-a dus la împlinire. Pentru aceasta, ei rămân un element esenţial şi permanent al rugăciunii Bisericii, potriviţi pentru oamenii de orice condiţie şi din orice timp.

RUGĂCIUNEA ESTE PE DEPLIN REVELATĂ şI REALIZATĂ ÎN ISUS

541. De la cine a învăţat Isus să se roage?
     

     Conform inimii sale de om, Isus a învăţat să se roage de la mama sa şi de la tradiţia ebraică. Însă rugăciunea sa provine dintr-un izvor tainic, deoarece este Fiul veşnic al lui Dumnezeu care, în omenitatea sa sfântă, adresează Tatălui său rugăciunea filială desăvârşită.

542. Când se ruga Isus?
     

     Evanghelia îl arată adesea pe Isus în rugăciune. Îl vedem retrăgându-se în singurătate, chiar şi noaptea. Se roagă înainte de momentele decisive ale misiunii sale sau a apostolilor. De fapt, toată viaţa sa este rugăciune, deoarece este în comuniune constantă de iubire cu Tatăl.

543. Cum s-a rugat Isus în timpul pătimirii sale?
     

     Rugăciunea lui Isus în timpul agoniei sale în Grădina Ghetsemani şi ultimele sale cuvinte pe cruce revelează profunzimea rugăciunii sale filiale: Isus duce la împlinire planul de iubire al Tatălui şi ia asupra sa toate neliniştile omenirii, toate cererile şi mijlocirile din istoria mântuirii. El le prezintă Tatălui care le primeşte şi le ascultă, dincolo de orice speranţă, înviindu-l din morţi.

544. Cum ne învaţă Isus să ne rugăm?
     

     Isus ne învaţă să ne rugăm nu numai cu rugăciunea Tatăl nostru, dar şi atunci când se roagă. În felul acesta, în afară de conţinut, ne arată dispoziţiile cerute pentru o rugăciune adevărată: curăţia inimii, care caută împărăţia şi iartă duşmanii; încrederea plină de curaj şi filială, care merge dincolo de ceea ce simţim sau înţelegem; vigilenţa, care îl ocroteşte pe discipol de ispită.

545. De ce este eficace rugăciunea noastră?
     

     Rugăciunea noastră este eficace pentru că este unită în credinţă cu rugăciunea lui Isus. În el rugăciunea creştină devine comuniune de iubire cu Tatăl. În cazul acesta putem să-i prezentăm rugăciunile noastre lui Dumnezeu şi să fim ascultaţi: "Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină" (In 16,24).

546. Cum se ruga Fecioara Maria?
     

     Rugăciunea Mariei este caracterizată de credinţa sa şi de oferta generoasă a întregii sale fiinţe lui Dumnezeu. Mama lui Isus este şi noua Evă, "Mama celor vii": ea îl roagă pe Isus, Fiul său, pentru nevoile oamenilor.

547. Există în evanghelie o rugăciune a Mariei?
     

     În afară de mijlocirea Mariei la Cana Galileii, evanghelia ne încredinţează imnul Magnificat (Lc 1,46-55), care este cântarea Mamei lui Dumnezeu şi cântarea Bisericii, mulţumirea plină de bucurie ce se înalţă din inima celor săraci pentru că speranţa este realizată de împlinirea promisiunilor divine.

RUGĂCIUNEA ÎN TIMPUL BISERICII

548. Cum se ruga prima comunitate creştină din Ierusalim?
     

     La începutul cărţii Faptele Apostolilor este scris că în prima comunitate din Ierusalim, educată de Duhul Sfânt la adevărata viaţă de rugăciune, credincioşii "erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune" (Fap 2,42).

549. Cum intervine Duhul Sfânt în rugăciunea Bisericii?
     

     Duhul Sfânt, maestrul interior al rugăciunii creştine, formează Biserica pentru viaţa de rugăciune şi o face să intre tot mai profund în contemplare şi în unirea cu misterul insondabil al lui Cristos. Formele de rugăciune, care sunt exprimate în scrierile apostolice şi canonice, rămân normative pentru rugăciunea creştină.

550. Care sunt formele esenţiale ale rugăciunii creştine?
     

     Sunt binecuvântarea şi adoraţia, rugăciunea de cerere şi mijlocirea, mulţumirea şi lauda. Euharistia conţine şi exprimă toate formele de rugăciune.

551. Ce este binecuvântarea?
     

     Binecuvântarea este răspunsul omului la darurile lui Dumnezeu: noi îl binecuvântăm pe Cel Atotputernic care cel dintâi ne binecuvântează şi ne umple cu darurile sale.

552. Cum se poate defini adoraţia?
     

     Adoraţia este prosternarea omului care se recunoaşte creatură în faţa Creatorului său, cel de trei ori sfânt.

553. Care sunt diferitele forme ale rugăciunii de cerere?
     

     Poate să fie o cerere de iertare sau şi o cerere umilă şi încrezătoare pentru toate nevoile noastre atât spirituale cât şi materiale. Însă prima realitate care trebuie dorită este venirea împărăţiei.

554. În ce constă mijlocirea?
     

     Mijlocirea constă în a cere în favoarea altuia. Ea ne conformează şi ne uneşte cu rugăciunea lui Isus, care mijloceşte la Tatăl pentru toţi oamenii, îndeosebi pentru păcătoşi. Mijlocirea trebuie să se extindă şi la duşmani.

555. Când se aduce lui Dumnezeu mulţumire?
     

     Biserica îi mulţumeşte lui Dumnezeu fără încetare, mai ales celebrând Euharistia, în care Cristos o face părtaşă la acţiunea sa de mulţumire adusă Tatălui. Fiecare eveniment devine pentru creştin motiv de aducere de mulţumire.

556. Ce este rugăciunea de laudă?
     

     Lauda este forma de rugăciune ce recunoaşte în modul cel mai direct că Dumnezeu este Dumnezeu. Este complet dezinteresată: îl cântă pe Dumnezeu pentru sine însuşi şi îi aduce glorie pentru că el este.

CAPITOLUL AL DOILEA
TRADIŢIA RUGĂCIUNII

557. Care este importanţa tradiţiei în raport cu rugăciunea?
     

     În Biserică, Duhul Sfânt îi învaţă pe fiii lui Dumnezeu să se roage prin tradiţia vie. Într-adevăr, rugăciunea nu se reduce la manifestarea spontană a unui impuls interior, ci presupune contemplaţia, studiul şi înţelegerea realităţilor spirituale care se experimentează.

LA IZVOARELE RUGĂCIUNII

558. Care sunt izvoarele rugăciunii creştine?
     

     Ele sunt: cuvântul lui Dumnezeu, care ne dă "superioritatea cunoaşterii" lui Cristos (Fil 3,8); liturgia Bisericii, care vesteşte, actualizează şi comunică misterul mântuirii; virtuţile teologale; situaţiile zilnice, pentru că în ele îl putem întâlni pe Dumnezeu.

CALEA RUGĂCIUNII

559. Există în Biserică diferite căi de rugăciune?
     

     În Biserică există diferite căi de rugăciune, legate de diferitele contexte istorice, sociale şi culturale. Revine magisteriului să discearnă fidelitatea lor faţă de tradiţia credinţei apostolice, iar păstorilor şi cateheţilor să explice sensul lor, care face mereu referinţă la Isus Cristos.

560. Care este calea rugăciunii noastre?
     

     Calea rugăciunii noastre este Cristos, pentru că ea se adresează lui Dumnezeu, Tatăl nostru, dar ajunge până la el numai dacă, cel puţin implicit, noi ne rugăm în numele lui Isus. De fapt, omenitatea sa este singura cale prin care Duhul Sfânt ne învaţă să-l rugăm pe Tatăl nostru. De aceea, rugăciunile liturgice se încheie cu formula: "Prin Domnul Isus Cristos".

561. Care este rolul Duhului Sfânt în rugăciune?
     

     Deoarece Duhul Sfânt este maestrul interior al rugăciunii creştine şi "noi nu ştim ce să cerem în rugăciune" (Rom 8,26), Biserica ne îndeamnă să-l invocăm şi să-l implorăm în orice ocazie: "Vino, Duhule Sfânt!".

562. În ce anume rugăciunea creştină este mariană?
     

     Datorită cooperării sale singulare la acţiunea Duhului Sfânt, Bisericii îi place să o roage pe Maria şi să se roage împreună cu Maria, modelul perfect de rugăciune, pentru a-l preamări şi invoca pe Domnul împreună cu ea. De fapt, Maria ne "arată calea" care este Fiul ei, unicul mijlocitor.

563. Cum o roagă Biserica pe Maria?
     

     Înainte de toate cu Bucură-te, Marie, rugăciunea cu care Biserica invocă mijlocirea Fecioarei. Alte rugăciuni mariane sunt Rozariul, imnul Acatist, Paraclisis, imnurile şi cântările din diferitele tradiţii creştine.

CĂLĂUZE PENTRU RUGĂCIUNE

564. În ce mod sfinţii sunt călăuze pentru rugăciune?
     

     Sfinţii sunt modelele noastre de rugăciune şi lor le cerem şi să mijlocească la Preasfânta Treime pentru noi şi pentru lumea întreagă. Mijlocirea lor este cea mai înaltă slujire pe care o aduc planului lui Dumnezeu. În comuniunea sfinţilor, de-a lungul istoriei Bisericii, s-au dezvoltat diferite tipuri de spiritualitate, care învaţă trăirea şi practicarea rugăciunii.

565. Cine poate educa la rugăciune?
     

     Familia creştină constituie primul loc al educaţiei la rugăciune. Rugăciunea zilnică în familie este deosebit de recomandată, pentru că este prima mărturie de viaţă de rugăciune a Bisericii. Cateheza, grupurile de rugăciune, "direcţiunea spirituală" constituie o şcoală şi un ajutor pentru rugăciune.

566. Care sunt locurile favorabile rugăciunii?
     

     Ne putem ruga oriunde, însă alegerea unui loc potrivit nu este indiferentă pentru rugăciune. Biserica este locul propriu al rugăciunii liturgice şi al adoraţiei euharistice. Şi alte locuri ajută la rugăciune, cum ar fi un "colţ de rugăciune" în casă, o mănăstire, un sanctuar.

CAPITOLUL AL TREILEA
VIAŢA DE RUGĂCIUNE

567. Care momente sunt mai indicate pentru rugăciune?
     

     Toate momentele sunt indicate pentru rugăciune, dar Biserica propune credincioşilor ritmuri destinate să alimenteze rugăciunea continuă: rugăciunile de dimineaţă şi de seară, înainte şi după masă; Liturgia orelor; Euharistia duminicală; sfântul Rozariu; sărbătorile din anul liturgic.

"TREBUIE SĂ NE AMINTIM DE DUMNEZEU MAI DES CHIAR DECÂT RESPIRĂM" (SFÂNTUL GRIGORE DIN NAZIANZ).

568. Care sunt expresiile vieţii de rugăciune?
     

     Tradiţia creştină a păstrat trei moduri pentru a exprima şi a trăi rugăciunea: rugăciunea vocală, meditaţia şi rugăciunea contemplativă. Ele au în comun o trăsătură fundamentală: reculegerea inimii.

EXPRESIILE RUGĂCIUNII

569. Cum se caracterizează rugăciunea vocală?
     

     Rugăciunea vocală asociază trupul la rugăciunea interioară a inimii. Chiar şi cea mai interioară dintre rugăciuni nu ar putea să se lipsească de rugăciunea vocală. În orice caz, ea trebuie să provină întotdeauna dintr-o credinţă personală. Cu Tatăl nostru Isus ne-a învăţat o formulă perfectă de rugăciune vocală.

570. Ce este meditaţia?
     

     Meditaţia este o reflecţie rugătoare, ce porneşte mai ales de la cuvântul lui Dumnezeu din Biblie. Pune în acţiune inteligenţa, imaginaţia, emoţia, dorinţa să aprofundăm credinţa, să ne convertim inima şi să ne întărim voinţa de a-l urma pe Cristos. Este o etapă preliminară spre unirea de iubire cu Domnul.

571. Ce este rugăciunea contemplativă?
     

     Rugăciunea contemplativă este o simplă privire asupra lui Dumnezeu în tăcere şi în iubire. Este un dar al lui Dumnezeu, un moment de credinţă pură, în timpul căruia cel care se roagă îl caută pe Cristos, se supune voinţei iubitoare a Tatălui şi îşi reculege fiinţa sa sub acţiunea Duhului Sfânt. Sfânta Tereza de Avila o defineşte ca fiind un raport intim de prietenie, "în care stai adesea de vorbă numai tu singur cu Dumnezeu de care te ştii iubit".

LUPTA RUGĂCIUNII

572. Pentru ce este rugăciunea o luptă?
     

     Rugăciunea este un dar al harului, dar presupune mereu un răspuns hotărât din partea noastră, deoarece cel care se roagă luptă împotriva sa, a ambientului şi mai ales împotriva ispititorului care face totul pentru a-l abate de la rugăciune. Lupta rugăciunii este inseparabilă de progresul vieţii spirituale. Ne rugăm aşa cum trăim, pentru că trăim aşa cum ne rugăm.

573. Există obiecţii împotriva rugăciunii?
     

     În afară de concepţii eronate, mulţi cred că nu au timp să se roage sau că este inutil să se roage. Cei care se roagă pot să se descurajeze în faţa dificultăţilor şi a insucceselor aparente. Pentru a învinge aceste obstacole sunt necesare umilinţa, încrederea şi perseverenţa.

574. Care sunt dificultăţile rugăciunii?
     

     Neatenţia este dificultatea obişnuită a rugăciunii noastre. Ea distrage de la atenţia faţă de Dumnezeu şi poate să şi dezvăluie lucrurile de care suntem ataşaţi. Atunci inima noastră trebuie să se întoarcă la Domnul cu umilinţă. Rugăciunea este adesea ispitită de uscăciune, a cărei depăşire permite în credinţă să aderăm la Domnul chiar şi fără o consolare sensibilă. Lenea spirituală este o formă de lene datorată relaxării vigilenţei şi neglijenţei inimii.

575. Cum întărim încrederea noastră filială?
     

     Încrederea filială este pusă la încercare atunci când credem că nu suntem ascultaţi. Atunci trebuie să ne întrebăm dacă Dumnezeu este pentru noi un Tată a cărui voinţă încercăm să o împlinim sau un simplu mijloc pentru a obţine ceea ce voim. Dacă rugăciunea noastră se uneşte cu aceea a lui Isus, ştim că el ne dă mult mai mult decât darul acesta sau acela: îl primim pe Duhul Sfânt care transformă inima noastră.

576. Este posibil să ne rugăm în orice moment?
     

     Rugăciunea este posibilă oricând, deoarece timpul creştinului este timpul lui Cristos înviat, care "rămâne cu noi în toate zilele" (Mt 28,20). De aceea, rugăciunea şi viaţa creştină sunt inseparabile.

577. Ce este rugăciunea ceasului lui Isus?
     

     Este numită aşa rugăciunea sacerdotală a lui Isus la Ultima Cină. Isus, marele preot al noii alianţe, o adresează Tatălui atunci când a venit ceasul "trecerii" sale la el, ceasul jertfei sale.