CATEHISM

ARTICOLUL 5
«Isus Cristos s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morţi»

631.    «Isus s-a coborât în părţile cele mai de jos ale pământului. Cel ce s-a coborât, acela este care s-a şi suit» (Ef 4, 9-10). Simbolul apostolilor mărturiseşte în acelaşi articol de credinţă coborârea lui Isus în iad şi Învierea lui din morţi a treia zi, deoarece în Paştele său el a făcut să ţâşnească viaţa din străfundurile morţii:

PARAGRAFUL 1. Cristos s-a coborât în iad

632.    Afirmaţiile frecvente din Noul Testament după care Isus «a înviat din morţi» (Fapte 3, 15; Rom 8, 11; Cor 15, 20) presupun că, înainte de Înviere, El a locuit în lăcaşul morţilor [975]. Aceasta este cea dintâi semnificaţie pe care predicarea apostolilor a dat-o coborârii lui Isus în iad: Isus a cunoscut moartea ca toţi oamenii şi a coborât la ei cu sufletul său în lăcaşul morţilor. Dar El s-a coborât acolo ca Mântuitor, proclamând Vestea cea bună spiritelor care erau prizoniere [976].

633.    Scriptura numeşte iad, Şeol sau Hades [977], lăcaşul morţilor în care s-a coborât Isus cel mort, fiindcă cei care se află acolo sunt privaţi de vederea lui Dumnezeu [978]. Într-adevăr, aceasta este, în aşteptarea Răscumpărătorului, condiţia tuturor celor care au murit, răi sau drepţi [979], ceea ce nu înseamnă că soarta lor este identică, după cum arată Isus în parabola săracului Lazăr care a fost primit în «sânul lui Abraham» [980]. «Tocmai pe aceste suflete sfinte care îl aşteptau pe Eliberatorul lor în sânul lui Abraham le-a eliberat Isus când s-a coborât în iad [981].» Isus nu s-a coborât în iad ca să-i scape pe cei osândiţi [982], nici ca să distrugă iadul osândirii [983], ci ca să elibereze pe cei drepţi care l-au precedat [984].

634.    «Vestea cea bună a fost adusă deopotrivă şi morţilor...» (1 Pt 4, 6). Coborârea în iad este împlinirea, până la desăvârşire, a vestirii evanghelice a mântuirii. Este ultima fază a misiunii mesianice a lui Isus, fază condensată în timp, dar nemărginit de vastă în semnificaţia sa reală de extindere a lucrării răscumpărătoare asupra tuturor oamenilor din orice timp şi orice loc, căci toţi cei mântuiţi au fost făcuţi părtaşi la Răscumpărare.

635.    Deci Cristos s-a coborât în străfundurile morţii [985] pentru ca «cei morţi să audă glasul Fiului lui Dumnezeu şi, auzindu-l, să învie» (In 5, 25). Isus, «Începătorul vieţii» (Fapte 3, 15), «a surpat prin moartea sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi a izbăvit pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa» (Evr 2, 14-15). De acum înainte, Cristos cel înviat «are cheile morţii şi ale iadului» (Ap 1, 18) şi «în numele lui Isus tot genunchiul se pleacă, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dedesubt» (Fil 2, 10).

PE SCURT

Note