CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul III.
Păcatul și rușinea

Secțiunea 6.
B. Apelul lui Cristos către inima omului (2)

Când Cristos vorbește despre "a privi cu dorință", o face "în contextul experienței umane" [36]. El face referire la "experiența și conștiința omului din orice timp și loc" [37], deoarece fiecare ființă umană de după Adam și Eva (cu excepția, desigur, a Mariei și a lui Cristos) poartă cu sine experiențele originare, inclusiv aceea a goliciunii după păcat. Noi toți am experimentat ceea ce au experimentat Adam și Eva când au fost goi unul înaintea celuilalt și s-au rușinat. Cristos nu trebuie să explice pofta trupească, deoarece este parte din viața noastră a tuturor și deoarece, pentru cei care îl ascultau, nu lipseau prezentări ale acesteia în Vechiul Testament.

Într-o declarație incredibil de clară (una care subliniază cum tot ceea ce experimentăm noi este "încărcat" cu o valoare pozitivă sau negativă), Papa observă faptul că pofta trupească "indică o experiență a valorii trupului, în care semnificația lui 'nupțială' încetează să mai fie aceasta, tocmai din cauza concupiscenței" [38]. Privind cu poftă trupească, trupul celuilalt este "încărcat" cu o valoare care elimină adevărata lui valoare în experiența celui care îl privește astfel. Prin "privire", trupul celeilalte persoane suferă pierderea (în mintea celui care privește) semnificației sale matrimoniale. Semnificația nupțială a trupului celuilalt este separată de acea persoană. Pofta trupească reduce valoarea celeilalte persoane la o singură caracteristică, cea sexuală. Atracția reciprocă dintre masculin și feminin, stabilită de Dumnezeu când ne-a creat bărbat și femeie, este fondată pe misterul persoanei umane. Este fondată pe un mare număr de caracteristici și valori personale exprimate de fiecare persoană individuală prin masculinitatea sau prin feminitatea sa. Privirea plină de dorință trupească reduce atracția reciprocă la o singură valoare: sexul. "Una este să fii conștient că valoarea sexului este o parte a bogatului depozit de valori cu care femeia se înfățișează înaintea bărbatului. Alta este să reduci toate bogățiile personale ale feminității la această singură valoare" [39]. Această reducere a celuilalt este ceea ce înseamnă "a privi cu dorință". Cristos egalează acest fel de "a privi" cu "adulterul în inimă".

Însă, așa cum a arătat Papa Ioan Paul al II-lea, acesta nu este "în inimă" până când nu există o alegere, o decizie, de a îmbrățișa această reducere a celeilalte persoane la o singură valoare. Cu această alegere, această decizie, individul care "privește cu dorință" a decis că obiectul privirii sale există într-un mod diferit pentru el. El a îmbrățișat în mod subiectiv o realitate alterată (alterată față de felul în care sunt de fapt lucrurile). Această decizie devine parte a cine este el. Îl modelează la a exista într-o anumită relație alterată cu persoana care este obiectul privirii sale. El s-a modelat sau determinat pe sine într-un anumit fel prin această decizie și, în mintea sa, a alterat felul în care există obiectul privirii sale.

Toate acestea se bazează pe principiul, adesea repetat în lucrările Papei, că devenim ceea ce facem. Făcând în mod repetat anumite lucruri, devenim ceea ce facem. Cei care cântă la pian, treptat devin pianiști (deși nu în mod necesar pianiști desăvârșiți). În mod similar, cei care gătesc, devin bucătari. Deciziile și alegerile noastre determină cine suntem. Voința liberă ne permite să facem alegeri care, la rândul lor, ne permit să determinăm cine suntem. Când luăm decizii contrare realității, ne transformăm pe noi înșine în oameni care trăiesc într-o lume determinată de noi înșine, și nu de felul în care sunt lucrurile. Când privim cu dorință, încercăm să re-creăm lumea după imaginea noastră, adică încercăm să schimbăm modul în care există ceilalți și modul în care existăm noi în relație cu ei. Acesta, așadar, este "adulterul în inimă".

Pentru a face aceasta cât mai clar posibil, Papa a dedicat un anumit spațiu posibilității ca un soț să își privească soția cu poftă trupească, sau viceversa. Acesta este de asemenea "adulter în inimă". Deși adulterul este definit din punct de vedere legal ca participarea unei persoane la o uniune sexuală cu cineva care nu este soțul sau soția sa, "adulterul în inimă", așa cum este definit de Cristos, înseamnă a-l reduce pe celălalt la un simplu obiect care să satisfacă dorințele proprii, mai exact dorința trupească. În acest sens, soții și soțiile pot comite adulter unul cu celălalt. Când fac aceasta, ei alterează semnificația fundamentală a fiecăruia și modul în care amândoi există unul pentru celălalt. Această alterare a adevăratei lor semnificații, sau, așa cum a exprimat-o Papa, separarea semnificației nupțiale a trupurilor lor de persoanele lor, are consecințe devastatoare pentru întreaga omenire deoarece "viitorul omenirii depinde de familie" [40]. "Viața umană, prin natura sa, este 'coeducativă' și demnitatea ei, echilibrul ei depind în fiecare moment al istoriei și în fiecare punct al longitudinii și latitudinii geografice de 'cine' va fi ea pentru el, și el pentru ea" [41]. Dacă persoanele umane nu văd întreaga demnitate și valoare a celuilalt, aceasta în special în familie, atunci demnitatea și valoarea fiecăruia dintre noi, și a tuturor generațiilor viitoare, este amenințată. "Adulterul în inimă", reducerea, cu o privire, a celuilalt la un obiect pentru mine, denaturând modul adevărat în care celălalt există în realitate, are consecințe profunde care amenință însăși existența omenirii pe pământ. Cristos ne avertizează în legătură cu acest pericol deoarece El cunoaște "ce este în inima omului" [42].
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire