BISERICA 

Biserica
pr. Eugen Popa

achizitionare: 20.04.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Cuprinscapitolul anterior NOTE

31 E meritul creștinismului de a fi pus în lumină distincția între spiritual și temporal. Pentru antichitate sacrul și profanul se uneau în așa fel încât religia era legată de cetate, ai cărei zei erau proprii aceleia, sau era legată de conducător, care era și preot. Alexandru cel Mare vroia să fie recunoscut ca fiu al lui Zeus; regatele grecești se bazau pe adorația suveranului; cultul Romei și al lui Augustus trebuiau să lege toate popoarele imperiului roman.
32 Poate că diferența cea mai mare între creștinătatea catolică și cea protestantă se găsește tocmai în estimarea lumii care, pentru catolici este bună în structura ei, în tendința ei de creștere naturală și, mai ales, în rolul ei de a asuma Împărăția lui Dumnezeu (I Tim. 4, 4).(Pe acest bine fundamental se grefează răul: imperfecțiunea creaturii, nedesăvârșirea, ce se poate deschide progresului si, mai ales, păcatul ce se poate deschide grației). Biserica catolică crede că mântuirea este legată de lucruri materiale: pâinea de pe altar, cuvântul dezlegării preoțești, cuvântul episcopilor adunați în conciliu. Dumnezeu se face om: pâinea devine Trupul lui Cristos, dezlegarea este iertare, cuvântul Bisericii universale este adevăr. Lumea este bună într-atât încât chiar prin răul din ea putem întâlni pe Dumnezeu. Protestantismul susține că Dumnezeu nu poate fi atins în sacramente și în cuvântul Bisericii; pentru ei lucrurile materiale nu sunt capabile să devină instrumente de mântuire. Dacă lumea a fost condamnată de Isus e pentru că lumea poate refuza pe Dumnezeu și Împărăția, iar Statul - condamnat de Sf. Augustin - se face idol în locul lui Dumnezeu. În acest sens, întrucât lumea naște pe Isus (I. 15, 18; 16,20) și se supune stăpânului lumii (I. 12, 21) și puterii întunericului (Lc. 22, 53), ea este rea.
33 După cum nu există decât un singur Mântuitor, Isus, nu există decât o singură Biserică a cărei jurisdicție se întinde asupra lumii întregi și nu va dispărea decât odată cu lumea. De aceea, Biserica nu trebuie confundată cu creștinătatea, formă ce aparține civilizației, care se desfășoară în timp. Diferite creștinătăți pot să succeadă în diferite epoci, sau să coexiste într-un anumit timp. Toate civilizațiile creștine au anumite principii comune, dar pot să se deosebească după timp și spațiu: creștinătatea antică, medievală, orientală, apuseană, etc.
34 Pentru Ioana d'Arc, tânără de 19 ani, lipsită de sacramentele pe care le cerea, încgisă într-o închisoare a Bisericii, nu era nici o greutate să recunoască că Isus Cristos și Biserica este tot una. Unii slăbesc în credință sau se umple de amărăciune în fața unor măsuri mai severe luate de autoritatea bisericească, sau în fața unor smintele date de credincioși, pe când alții, neînțeleși sau lăsați la o parte, își continuă în tăcere munca în iubire, sesizând dincolo de aparențele externe ale Bisericii prezența Fiului lui Dumnezeu, întrupat, mort și înviat.
35 Expresia lui H. Clérisac, citat de J. Maritain, pag. 257.
36 Catolicitate și universalitate sunt noțiuni aproape sinonime. Dar astăzi noțiunile și-au pierdut identitatea. "universal exprimă expansiune", catolicitate " concentrare". "Universal" înseamnă răspândit, pretutindeni, "catolic" sugerează ideea unui tot organic, unei coeziuni, a unei realități care, oricât de întinsă în spațiu sau diferențiată înăuntrul ei, tinde spre un centru care-i asigură unitatea. Ca și notă a Bisericii, catolicitatea înseamnă elan apostolic universal, unitate de plenitudine, nu totalitară dar totalizantă (H. de Lubec, op. cit., pag. 30-31. cf. Lumen Gentium c. 2, 13). "Universalismul religios - după care toți oamenii religioși din lume formează în mod secret, chiar fără să știe, o vastă comunitate, fără ca problemele de organizare, de cult, de disciplină sau de credință, să aibă prea mare valoare - nu face decât să elimine credința creștină" (H. de Lubec, op. cit., pag. 34). Când în Credeu s-a introdus cuvântul catolic, s-a voit anume să se facă distincție între Biserica vizibilă una și unică în autenticitatea credinîei, a sacramentelor și a ierarhiei, în opoziție cu comunitățile care nu răspundeau acestor exigențe. E de notat că în Simbolul niceno-constantinopolitan, pe care îl recită și astăzi grecii ortodocși din Atena, Constantinopol, etc., s-a folosit cuvântul catolică pe care apoi slavii (de la care l-au luat și românii) l-au schimbat în sobornicească.
37 J. Maritain, pag. 260-261.
38 J, Maritain, anexa IV.
39 Ibidem, pag. 400.
40 Sf Paul spune că atenienii cinstesc pe Dumnezeu fără să-l cunoască; Fapte 17, 22-23.
41 După teologul Y. Conger, în marile religii necreștine se găsesc nu numai autentice experiențe religioase, dar și grații divine și grații de revelație, fără să fie vorba de Revelația care formează poporul lui Dumnezeu, ca atare, prin alianța făcută de Dumnezeu cu poporul Său. Religiile deci, constituie pentru cei ce nu cunosc Evanghelia fără vina lor, mijloace de mântuire. Evanghelia. Biserica este mijlocul de mântuire voit de Dumnezeu pentru lumea întreagă. Misiunile creștine au ca scop tocmai să arate oamenilor din lumea întreagă calea pentru a intra în relație cu Dumnezeu, dar o relație deplină, cu toate bogățiile pe care le conține creștinismul, ca toți oamenii să cunoască și să iubească pe Tatăș Domnului Isus Cristos.
42 J. Maritain, op. cit., pag. 275 în notă.
43 Constituția Lumen Gentium a Conciliului Vatican II, nr. 6.
44 cf. J. Maritain, op. cit., pag. 266.
45 Ibidem, pag. 268.
46 Ibidem, pag. 268.
47 ibidem, pag. 268.
48 Lumen Gentium, I, 7.
49 ibidem, 1.
50 cf. Lumen Gentium, 8.
51 M. J. Le Guillon, La sacramentalité du l'Eglise, în rev. La maison-Dieu nr. 93, 1969, pag. 9-38.
52 J. Maritain, op. cit., pag. 270.
53 Ibidem, pag. 271.
54 J. Maritain, op. cit., pag. 272. Cine nu pătrunde taina aceasta spune ca și Părintele Fotis lângă cadavrul lui Manolis, din romanul lui N. Kazantzakis: Hristos răstignit a doua oară, Ed. pt. literatură, București 1968, vol II, pag. 297: "Ți-ai sacrificat viața în zadar, dragul meu Manolis! Ai luat asupra ta toate nelegiuirile pentru ca noi, ceilalți, să ne putem bucura în pace de rodul acestor ogoare. Dar în zadar.. în zadar! Și nașterea ta a fost zadarnică Doamne! Aproape două mii de ani au trecut și iată până astăzi continuu să fii mereu răstignit..."
55 În relația omului cu Dumnezeu, "totul este dar, totul poate fi refuzat, dar Dumnezeu nu rămâne niciodată înfrânt", scrie M.J. Nicolas, op. cit., pag. 95.
56 Papa Paul al VI-lea în Cuvântarea la Sinodul episcopal ținut în 1967.
57 Lumen Gentium, 12.
58 Sunt rare cazurile când Papa vorbește în mod infailibil. Aceasta o face numai când vrea să propună Bisericii întregi un adevăr de credință sau de morală.
59 Împărăția cerurilor e asemenea țărânei în care, alături de grâu, crește și neghina.
60 J. Maritain, op. cit. pag. 274.
61 "În comportarea noastră, în propria noastră viață, în inima noastră se confruntă Biserica cu lumea, Cristos cu Belial, lumina cu întunericul", scrie cardinalul Jouvnet, citat de J. Maritain, pag. 275.
62 Constituția Lumen Gentiu,, II, 9.
63 Pr. La Bourdette, citat de J. Maritain, pag. 279-280.
64 "Misterul eclesial și misterul marial se găsesc unite într-un mister și mai profund, în acela al planului lui Dumnezeu de a-și asocia creatura la opera de mântuire și îndumnezeire a ei", scrie Nicola, op. cit., pag. 115.
65 Lumen Gentium, IV, 68.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire