 |
Cruci de gratii - Biblice
IPS Ioan Ploscaru
achizitionare: 27.04.2003; sursa: Helicon   
BUNAVESTIRE
Când sfatul cel veșnic: Unimea Treimii
voit-a să spele păcatu-omenimii,
trimite pe Fiul să ia trup, să moară,
născându-se-n vreme din Sfânta Fecioară
și gata din veci Nepătrunsul
Cuvânt îi așteaptă răspunsul.
Dând grai la iubirea eternă de tată
întregii creații pe Fiul-l-arată:
Tresaltă și-adoră și ceruri și fire
și haosul negru s-aprinde-n iubire,
iar lumile-n aștrii-i fac vadul
și îngeri și oameni și iadul.
Din dreapta Treimii etern triumfale,
prin secoli-lumină de spații astrale,
prin moarte imperii de sori și de stele
pe aripi de fulger, ca fulger din ele,
trimis la Preasfânta Fecioară
din cer un arhanghel coboară.
Fecioara, suavul virtuții parfum-i
promisă de Tatăl la facerea lumii,
e rug de jertfire și-altar de-adorare,
luminii lumină și cerului floare,
iubire, speranță, credință
și pacea eternă-n ființă!
În fața nespusei și castei smerenii,
se pleacă genunchiul străinei vedenii
ce-i spune solia-n sfioase ovații:
"- Să fii salutată cea plină de grații!
Plăcută la ceruri cunoaște
că-un fiu de la Domnul vei naște!"
Maria i-ascultă cuvântu-nfricată:
"- Să-mi pierd fecioria deapururi jurată?"
Arhanghelul vede-ntristarea și-i spune:
"- E Domnul cu tine și face-o minune
Maria, să nu-ți fie teamă
vei fi deodată fecioară și mamă!"
Chiar Spiritul Sfânt, împăratul cerimii:
Sfințirea, Viața, Iubirea Treimii,
pe fiu îți concepe și mamă te face
dând cerului jertfă, pământului pace,
la singur cuvântul tău "Fie!
Cuvântul ia trup pe vecie!"
Deci fiu îți va fi Dumnezeu Necuprinsul,
se dă mântuire-omenirii printrânsul,
din casa regală-a lui David ia nume,
Stăpân peste ceruri și Domn peste lume,
iar tronu-i va fi strălucire,
etern în puteri și mărire!"
Fecioara ce știe profeții-și dă seama
ce jertfă-o s-o coste iubirea de mamă,
să vadă cum moare de mâini sacrilege
în sânge, pe cruce al regilor Rege,
să poarte ea spada tăcerii
în inimă, Mama durerii.
Ca victimă-acceptă plinirea vestirii
dând cerului jertfă-nceput mântuirii:
"- Acesta-i răspunsul, cerească solie:
Sunt Domnului roaba, pe cum zici să-mi fie!"
În cer s-a primit legământul,
În lume-a luat trupul Cuvântul!...
Tot ceru-o-nveșmântă cu aur din soare
iar luna ca scaun i-a pus la picioare
și mistice roze și dragi viorele
pe creștet îi pune cunună de stele,
pământul și cerul o cheamă:
Regină, Fecioară și Mamă.
|
|
|
