 |
Cruci de gratii - Biblice
IPS Ioan Ploscaru
achizitionare: 27.04.2003; sursa: Helicon   
ÎNVIEREA
Sunt Paștile Legii. E sâmbătă seara.
În dosul Golgotei apusu-i ca para.
Când soarele roșul de raze-și răsfrânge,
umbrește Cetatea cu-o cruce de sânge.
Aruncă osânda dreptății
pe-orașul ce-omoară profeții.
Din templu se urcă spre Domnul să-L cheme
zadarnice fumuri de jertfe blasfeme.
Veniți din pustiuri să termine drama,
grei vulturi de stârvuri rotesc Haceldama.
Orașul adoarme odată cu seara
își mistuie crima și-ocara.
Pe ziduri doar luna cu umbre se plimbă
și straja cu strajă-n tăcere se schimbă...
Un geam e-n lumină, mai pâlpâie-o rază,
cu rugi Preacurata în noapte veghează
iar inima ei e pustie
și cruce și sabie vie!
Grădina lui Iosif e-n pace adâncă,
prin ramuri, se vede mormântul din stâncă...
La ușă-narmate stau trei santinele...
Când zorii se varsă pe cerul de stele,
intacte-s sigilele roșii
de ziuă răsună cocoșii.
Se văd cum pecețile-n piatră bătute
sunt prinse și smulse de mâini nevăzute,
iar lespedea mare din față-i luată,
e dusă ca fulgul, prin aer purtată
de aripi ce n-ating pământul
și-ncet se deschide mormântul.
Deodată țâșnesc cu putere divină
diluvii de raze și sori de lumină.
Se clatină-n stâncă și inima humii
s-oprește-ntre astre și pârghia lumii
și-n slava ce-n ceruri o are
din morți Înviatul apare!
O lume de glorii sunt rănile sale...
Putere, mărire, lumini triumfale,
iubire și pace de har mângăiere
credință, speranță-n eterna-nviere,
gustare de rai, fericire,
trăire dincolo de fire!
În ceruri de ceruri răsună-n răsfrângeri,
ecou de cântare, de coruri de îngeri:
Acelui ce morții-i răpește trofeul
și umple de suflete-ntreg empireul
căci dă fericirii eterne
pe morții din veac, din inferne.
Străjerii văzând minunata ieșire
ca morți prăbușindu-se cad în neștire,
adoră-l în schimb Preacurata fierbinte,
Arhangheli, Apostoli, Femeile sfinte,
de-acum strălucește deplină
credința-n Persoana-i divină!
Grădina-Nvierii insuflă cuvântul
la mii de Apostoli ce umplu pământul,
ce duc la popoare-al Stăpânului nume,
departe din margini în margini de lume
și până viața se stinge
vesti-l-vor cu propriul sânge!
..............................................................
Când arde suavă pe culmi aurora
și-n câmpuri resfiră parfum mandragora,
grădina lui Iosif albită de floare
îmbracă Cetatea-n lumini de candoare,
îmbie de ziua-Nvierii
Iubirea și pacea iertării!
|
|
|
