APOLOGETICĂ

Rivalii creştinismului primitiv

Şi dânşii confirmă existenţa lui Hristos. Seria acestora o deschid gnosticii, eretici care aveau la temelia concepţiei lor dualismul încercării de îmbinare a doctrinei evanghelice cu filosofia elenistică şi mitologia religiilor orientale. Amintim numai pe cei mai marcanţi. Prin anii 120-140 ai erei creştine, în capitala Egiptului învaţă Basilides. Despre acesta spune S. Hypolit: "În ce priveşte persoana Mântuitorului, după ei, totul s-a petrecut după cum stă scris în Evanghelii" (Philosophumena, lib. VII nr.27).

Valentin, în Roma anilor 135-160, recunoaşte valoarea istorică a Evangheliilor; nu le sfârtecă, ci brodează în jurul lor învăţătura sa (Tertullianus, De Prescriptione, lib. XXVII). Hristos este exact cel de-al 31-lea eon.

Carpocrat pe la 160 brodează şi el pe textul Evangheliilor filosofia lui Platon.

Marcion, născut în anul 85, în provincia Pontului, rupe cu Biserica Romei pe la anul 140, făcând antiteza între Dumnezeul Vechiului Testament şi Dumnezeul Noului Testament, al cărui trimis este Isus Hristos.

Bazilidenii, valentinienii, carpocratienii îl prezintă pe Hristos ca pe un eon, o fiinţă divină trimisă de Tatăl cel negrăit. Marcioniştii declară că El a fost însărcinat de Dumnezeul suprem să smulgă pe oameni de sub jugul zeului creştin. Discipolii lui Simon Magul (contemporan cu Sfântul Pavel) spuneau că Simon a făcut în Samaria ca Tatăl, ceea ce Isus a făcut în Iudeea ca Fiul.

Toţi aceşti eretici cred în existenţa istorică a lui Hristos.