APOLOGETICĂ

Isus în faţa Tribunalului Istoriei actuale

Poate că nici o epocă n-a pus cu atâta înverşunare problema lui Hristos, aşa cum o pune epoca noastră. Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu şi a Fiului Său niciodată n-a fost mai hotărâtă şi cu mai mare aparenţă de justificare "ştiinţifică şi "istorică". Citind motivările care se aduc în favoarea acestei atitudini negativiste, ai impresia că cele nouăsprezece veacuri câte s-au scurs de la primul proces al lui Hristos, au trăit într-o eroare care, în sfârşit, abia acum şi-a găsit distrugătorii. Aceştia sunt hotărâţi să termine o dată pentru totdeauna cu această "poveste".

După ei, Hristos n-a fost nici Dumnezeu, nici om, nici Mesia, nici mit, nici legendă, nici personificare a unei forţe sau entuziasm, nici impostor, nici mag, fiindcă pur şi simplu n-are nici o existenţă istorică, adică reală şi personală. Hristos n-a fost nimic, existenţa Sa este de domeniul basmelor... iar Creştinismul nu este altceva decât o sinteză a tuturor superstiţiilor care-şi au izvorul în mitologia păgână, în fantezia ignoranţilor şi în teama celor proşti în faţa fenomenelor naturii.

Prin urmare, iară şi iară, Hristos este citat în faţa Tribunalului Istoriei, spre a-şi justifica, de astă dată, nu dumnezeirea sau calitatea de profet, învăţător, arhiereu sau împărat, ca la început, ci calitatea şi existenţa Sa ca om.

Pentru a face puţină lumină în această problemă noi ne permitem să convocăm Marele Tribunal al Istoriei actuale, ca să judece această cauză a cauzelor.

Tribunalul va fi constituit în felul următor:
Preşedinte: Istoria contemporană; br>Asesori: Arheologia şi Filologia comparată;

Martorii acuzării:
- Teoreticienii Mitului şi ai Legendei: Drews, Volney, Dupuis, Jensen, Roberttson, Smith etc.;
- Cei ce-I neagă existenţa istorică: Feuerbach, Bruno Bauer, pastorul Ralthoff, pastorul Pflüger, L. Couchóud, |uinet, Bebel şi grupul marxiştilor materialişti: Marx, Engels, Lenin;
- Cei ce admit existenţa lui Hristos ca Om: Rousseau, Rénan, Strauss, Sabatier, Loisy, Weiss etc.;

Martorii apărării:
A. Adversari:
    a) Talmudiştii;
    b) Ereticii: gnosticii Basilides, Valentin, Carpocrat, Marcion;
    c) Filosofi păgâni: Scrapion, Abgar, Celsus, Lucian, Porphyriu, Hierocles, Lampridius, Calcidius, Phlegon, Iulian Apostatul.
B. Scrierile apocrife, agrafele, pseudoepigrafele, Papyrusurile exjhyridice şi de la Bahnese.
C. Indiferenţi: Josephus Flavius, Plinius Secundus, Cornelius Tacitus, Caius Suetonius Tranquilus.
D. Prieteni:
    Scriitori creştini: S. Clement, Didache Barnaba, Policarp, Papsias, Aristide, Iustin, Tetian, Atenagora, Teofil, Hegesipp, Ireneu, Ignaţiu din Antiochia, |uadrat, Meliton, Apollinaire, Miltiade, Ciprian, Tertullian.
E. Apostolii şi Evangheliştii: Matei, Marcu, Luca, Ioan, Petru, Pavel, Iacob şi Juda.
F. Cadrul istoric şi geografic: Regi - Aggripa II, Irod cel Mare, Filip, Irod Antipa; Procuratori - Pontiu Pilat, |uirinus, Vitelus.
G. Creştinătatea actuală.

Fiecare dintre aceste grupuri vor fi chemate să-şi exprime convingerea, ştiinţa şi motivele care le justifică atitudinea faţă de această cauză. Iar Istoria, după ce le va fi ascultat pe toate, va fi în măsură să judece de partea cui este adevărul, pronunţând sentinţa definitivă, ireformabilă şi inapelabilă.