APOLOGETICĂ

Isus în faţa Tribunalului Istoriei

Este ziua de 13 Nizan, anul 33 (sau 30) de la Hristos. Oamenii a căror conştiinţă era împăcată, deja demult se odihneau în aşternuturile lor; miezul nopţii bătuse, iar un cocoş se făcuse vestitorul zilei celei noi.

Căpeteniile templului, Ana şi Caiafa, se zvârcoleau prin întuneric, aşteptând să fie sculaţi de către servitorii lor trimişi la pândă.

Deodată, auzul lor încordat a prins un zgomot desluşit.

- Ce este ? A fost prins? întreabă Ana.
- L-am adus, îi răspunde un slujitor, cu capul plecat până în pământ. Este aici afară.
- Să fie dus înlăuntru!

Isus, legat de mâini, stă în faţa fostului arhiereu. Îl măsoară în tăcere; îl străbate cu privirea Sa până în cutele cele mai tainice ale conştiinţei sale tulburate. Este perfect senin şi împăcat; doar ştie bine că aşa trebuie să se întâmple.

Ana nu cutează să-L priveasă în faţă; are groază de acest om, căci atâtea s-au spus despre El.

Tăcerea grea să prelungeşte. Ana nu ştie de unde să înceapă, gândurile-i sunt tulburate. Ce să-L întrebe?

- Cine sunt ucenicii Tăi? Şi ce i-ai învăţat? Isus îi răspunde:"Eu pe faţă am grăit lumii; Eu pururea am învăţat în sinagogă şi în biserică unde se adună toţi jidovii, şi în ascuns n-am grăit nimic. Ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce au auzit ce le-am spus".

Un slujitor, lingău ca toţi lingăii, i-a dat o palmă ca să se facă remarcat de stăpân, zicând: "Aşa răspunzi arhiereului?"

- De am grăit rău, arată ce e rău, iar de am grăit bine, de ce Mă baţi?

Şi Ana L-a trimis legat la Caiafa, ginerele său, care-l despuiase de slujbă înainte de a fi comis vreo vină.

Aici, instanţa s-a îngrijit şi de martori care să-L învinuiască pe Isus, însă adunaţi la repezeală. Cei ce i-au angajat nu au avut vreme să-i dăscălească cum trebuie. Declaraţiile lor se băteau cap în cap. Minciunile lor nu concordau.

Caiafa: Nimic nu răspunzi la cele ce mărturisesc aceştia împotriva Ta? Isus tace.
Ana: Jură-Te pe Dumnezeul cel viu ca să ne spui de eşti Tu Hristos, Fiul lui Dumnezeu!
Isus: Tu ai zis. De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului.

Ana, scandalizat, îşi sfârtecă antireul, zicând:

- Grăit-a hulă, ce ne mai trebuie alte mărturisiri?

Corul: Vinovat este morţii! Atunci au scuipat în faţa Lui şi L-au pălmuit.

- Oare Tu eşti Hristos, Fiul Celui binecuvântat?
- Eu sunt.
- De eşti Hristos, spune-ne!
- De vă voi spune, nu-Mi veţi crede. Iar de vă voi întreba nu-Mi veţi răspunde, şi nici Mă veţi lăsa.
Caiafa: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu?
Isus: Voi ziceţi că Eu sunt.
Corul: Vinovat este morţii!

Judecata fiind încheiată, urmează să fie ratificată şi executată de către Pilat. Deci L-au dus la Tribunalul lumesc, la Pilat.

Pilat auzind gălăgie, gloata apropiindu-se, s-a trezit din somn, deşi era ora prea matinală. Ce poate să fie? Iar s-au revoltat aceşti "câini", oare nu le este pe plac?

Tot frecându-şi ochii umflaţi şi căscând îşi cheamă aghiotantul. Acesta-i raportează că arhiereii şi bătrânii au adus un "răufăcător" şi cer să fie judecat.

Auzind că nu e vorba de o răscoală împotriva lui, a mai prins curaj , şi cu pas hotărât se îndreaptă spre pretoriu.

Isus este împins în faţa lui Pilat.

Pilat: Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?
Corul: De n-ar fi fost acesta făcător de rele, noi nu L-am fi dat ţie.
Pilat: Luaţi-L voi şi-L judecaţi după legea voastră!
Gloata: Nouă nu ne este slobod să omorâm pe nimeni.
Pilat: Tu eşti împăratul jidovilor?
Isus: De la tine însuţi spui aceasta, sau alţii ţi-au zis ţie despre Mine?
Pilat: Au doară eu sunt jidov? Neamul Tău şi arhiereii Tăi Te-au dat mie. Ce ai făcut?
Isus: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta; de ar fi împărăţia Mea din lumea aceasta, slugile Mele s-ar trudi să nu fiu dat jidovilor; dar împărăţia Mea nu este de aici.
Pilat: Aşadar eşti împărat?
Isus: Tu zici că sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi spre aceasta am venit în lume ca să mărturisesc adevărul: şi tot cel ce este din adevăr ascultă glasul Meu.
Pilat: Ce este adevărul? Şi a ieşit afară la jidovi.

Isus nu i-a răspuns.

Pilat către gloată: Eu nu aflu nici o vină în El.
Gloata: Să se răstignească!
Pilat: Dar ce rău a făcut?
Gloata: Să se răstignească!
Pilat: Să vă slobozesc pe Baraba sau pe Isus?
Gloata: Pe Baraba!
Pilat: Dar cu Isus ce să fac?
Gloata: Să se răstignească!

Pilat intră din nou.

Pilat: Tu eşti împăratul jidovilor?

Isus nu i-a răspuns.

Pilat: Nimic nu răspunzi?
Gloata: Pe acesta L-am aflat răzvrătind neamul nostru şi oprind să dea dare împăratului, zicând că El este Hristos împăratul.
Pilat: Tu eşti împăratul jidovilor?
Isus: Tu zici!
Pilat: Nu aflu nici o vină în omul acesta.
Gloata: Tulbură poporul învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea.

Auzind Pilat de Galileea şi ştiind că Irod se găseşte în Ierusalim, vrea să se scape de Isus trimiţându-L să-L judece Irod.

Irod L-a întrebat multe de toate. Însă Isus nu l-a învrednicit cu nici un răspuns. Atunci Irod a poruncit să fie batjocorit şi retrimis la Pilat.

Văzându-L Pilat din nou, s-a tulburat şi a început să-i fie teamă. Deci a poruncit să fie biciuit. Soldaţii i-au dat haina roşie, sceptru de trestie şi cunună de spini.

Pilat: Iată, vi-L aduc afară ca să cunoaşteţi că nu aflu în El nici o vină.

Isus purta cununa de spini.

Pilat (exclamă): IATĂ OMUL!
Gloata: Răstigneşte-L!
Pilat: Luaţi-L voi şi-L răstigniţi, că eu nu aflu nici o vină în El!
Gloata: După legea noastră trebuie să moară, căci Fiul lui Dumnezeu S-a făcut.
Pilat: De unde eşti Tu?

Isus nu i-a răspuns.

Pilat: Nimic nu-mi răspunzi? Nu ştii că putere am să Te răstignesc şi putere am să Te slobozesc?
Isus:N-ai avea nici o putere asupra Mea de nu ţi s-ar fi dată de sus.
Gloata: De-L vei slobozi pe acesta nu eşti prietenul împăratului; căci cel ce se face pe sine împărat, este împotriva împăratului.

Când a auzit Pilat aceasta, mai tare s-a temut.

Pilat: Iată, împăratul vostru!
Gloata: Răstigneşte-L!
Pilat: Să-L răstignesc pe împăratul vostru?
Gloata: Noi n-avem împărat, ci numai pe Cezarul.

Atunci, Pilat, spălându-şi mâinile, a spus: Nevinovat sunt eu de sângele acestui drept; voi veţi vedea!

Gloata: Sângele Lui asupra noastră şi asupra fiilor noştri!
Pilat: Ibis ad crucem! Lictor expedi crucem!

Sentinţa: Răstignirea pe cruce.

Vina: ISUS NAZARINEANUL, REGELE IUDEILOR.

... Şi era Vineri, la al şaselea ceas la 13 Nizan, anul de la Hristos 33.

Nouăsprezece veacuri şi mai bine s-au scurs de atunci. Şi, fără întrerupere, fiecare veac, fiecare an, fiecare lună, fiecare zi şi oră, fiecare om înzestrat cu gând şi cu grai, de la savant la găgăuţă, de la grandilocvent la gângav n-a încetat să-L citeze pe Hristos în faţa tribunalului său propriu, sau al lumii, sau al istoriei.

Nu există răufăcător, criminal, ucigaş, impostor, călău, pe care lumea să nu se fi obosit să-l hulească, să-l urgisească, să-l învinuiască şi, până la urmă, dacă nu să-l ierte, cel puţin să-l uite, afară de Hristos: pe El nu s-a obosit nici să-L învinuiască şi nici să-L uite sau să-L ierte.

Întâia oară a fost acuzat că este Fiul lui Dumnezeu, ceea ce, natural, ei nu credeau. Deci: impostor. Şi, fiindcă pentru această vină păgânii nu l-ar fi ucis, fiindcă ei nu credeau nici în Dumnezeu şi nici în Fiul Său, I-au adus o altă vină, faţă de care Pilat era sensibil: omul acesta a spus că este împărat, în timp ce El spunea că este Fiul Omului. Şi pentru aceasta El a fost ucis.

De atunci şi până azi n-a fost păcat, vină, crimă, care să nu I se fi adus, şi tot de atâtea ori osândit.

Unii l-au osândit pentru că a fost Dumnezeu, alţii pentru că a fost numai Om; unii au osândit pe cei ce au crezut că El este Dumnezeu şi Om; alţii pentru că n-a fost Dumnezeu, ci S-a făcut pe Sine Dumnezeu; alţii pentru că a fost un mag, înşelător, scamator, hipnotizor, răzvrătit, agitator; iar alţii, pentru că n-a fost decât un erou de legendă, o creaţie mitică, o nălucă care nu încetează să tulbure apele acestei lumi cu prezenţa Sa.

Şi lumea nu poate să mai scape de El. De atâtea ori ucis, răstignit, înmormântat, pecetluit, şi tot de atâtea ori reînviat, viu şi pururea prezent printre noi. Toţi marii eroi ai lumii au dispărut; pe nimeni nu mai tulbură trecerea lor prin lume, Hristos, însă, este mereu Prezent. În jurul Său lumea se agită ca odinioară. Nici o armă nu i-a putut stinge prezenţa: nici calomnia, nici batjocora, nici ura, nici literatura, nici ştiinţa, nici arta, nici imoralitatea, nici ateismul ştiinţific, nici arheologia, nici politica, nici propaganda, şi nici ISTORIA. Dimpotrivă, astăzi, mai mult ca oricând, agitaţia, fierberea în jurul Său este mai mare.Toţi duşmanii Săi se întreabă: "Pentru ce nu moare?" "Ce să mai fcem cu El?"