APOLOGETICĂ

8. FRAŢII DOMNULUI

Obiecţii: Unele secte susţin că Fecioara Maria a mai avut fii, şi anume aceia pe care Evangheliştii îi numesc fraţii Domnului: "Şi încă grăind El mulţimilor, iată mama Lui şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu dânsul" (Matei 12,46); "Iată mama ta şi fraţii tăi şi surorile tale te caută afară" (Marcu 3,31-35; Luca 8,19,20); "După aceea s-a coborât în Capernaum, el şi mama lui, cu fraţii şi cu ucenicii lui" (Ioan 2,12; Matei 13,35; Marcu 6,3); "Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui" (Fapte 1,14); "N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, femeie, cum fac ceilalţi apostoli şi fraţii Domnului şi Chifa?" (I Cor. 9,5); "Dar n-am văzut pe nici unul dintre apostoli, decât pe Iacob, fratele Domnului" (Gal. 1,19).

Răspuns: Cuvântul evreiesc "AH" (=frate), în Sfânta Scriptură are mai multe înţelesuri, deci cei care nu cunosc temeinic studiul Sfintei Scripturi pot fi uşor induşi în eroare. Să vedem înţelesul acestui cuvânt aflat în Vechiul Testament:

1. În afară de fiu al aceloraşi părinţi, mai are înţeles de nepot. "Nu vreau să fie ceartă între mine şi între tine (zice Avram nepotului său Lot), nici între păstorii tăi şi ai mei, căci suntem fraţi" (Fac. 13,8). Ştim că Lot este fiul fratelui lui Avram, numit Haran: "Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. Haran a născut pe Lot" (Fac. 11,27). Tot aşa citim la Judecători: "Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea... şi inima lor s-a aplecat spre Abimelcc, căci îşi ziceau: El este frate cu noi" (Judecători 9,3).

2. Cuvântul frate mai înseamnă "văr": "Eleazar a murit fără a avea fii, ci numai fete, pe care le-au luat de neveste fiii lui Chiş, fraţii lor" (I Cron. 23,21-22).

3. Rudenii în general: David aduce Chivotul Legii la Ierusalim; trebuia purtat numai de leviţi şi rudele lor, astfel: "din fiii lui Chelat, pe căpetenia Uriel şi pe fraţii săi, o sută douăzeci;... pe căpetenia Asaia şi pe fraţii săi două sute douăzeci..." (I Cron. 15,2-12).

4. Om din acelaşi trib: "Moise a chemat pe Michael şi pe Elzafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aron şi le-a zis: Apropiaţi-vă, scoateţi pe fraţii voştri din sfântul locaş..." (Lev. 10,4); "Lovitul va ajuta pe fraţii săi în cortul adunării" (Num. 8,26); "El te-a făcut să te apropii de el, tu şi fraţii tăi, fiii lui Levi" (Num. 16,10). David trimite vorbă marilor preoţi, zicând: "Voi sunteţi fraţii mei, voi sunteţi os din oasele mele şi carne din carnea mea" (II Regi 19,12).

5. Om din acelaşi popor: "În acel timp, Moise a ajuns mare, a mers la fraţii săi şi a văzut muncile lor grele" (Ieşire 2,11). Acelaşi lucru se confirmă în: "Atunci să-ţi pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău: dintre fraţii tăi... nu vei putea să pui rege peste tine un străin, care nu este din fraţii tăi" (Deut. 17,15).

6. Aliat din alt popor: "De la Cades, Moise a trimis nişte soli la împăratul Edomului ca să-i zică: Aşa vorbeşte fratele tău Israel" (Num. 20,14); "Aşa vorbeşte Domnul... nu-mi schimb hotărârea, pentru că au luat pe toţi oamenii prinşi în război şi i-a dat Edomului şi nu s-au gândit la legământul frăţesc" (Amos 1,9).

7. Soţ sau prieten: "Lot zice locuitorilor din Sodoma: Nu, fraţilor, nu faceţi acest rău" (Fac. 19,7); "Abner a chemat pe Ioab şi a zis:...până când vei aştepta să spui poporului să înceteze a urmări pe fraţii săi?" (II Regi 2,26). Ioab i-a zis lui Amasa: "Eşti sănătos, frate?" (II Regi 20,9); "Şi a zis: Ce cetăţi mi-ai dat, frate?" (I Regi 9,13), aşa întreabă Hiram, regele Tirului, pe Solomon, regele Israelului.

8. Tot omul, aproapele: "Moise a zis poporului: Nu vei urî pe fratele tău" (Lev. 19,17); "Vor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar..." (îs. 66,20).

Uneori chiar şi animalele necuvântătoare sunt numite fraţi: "Eu am devenit fratele şacalilor şi tovarăşul struţilor" (Iov 30,29).

În Noul Testament aflăm iarăşi cuvântul frate în sens larg: "Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aceasta" (Fapte 3,17), zice Sf. Petru poporului, după vindecarea ologului din naştere. "De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi" (Fapte 6,3); "Ştefan a răspuns: Fraţilor şi părinţilor" (Fapte 7,2); "Anania, după ce a pus mâinile peste Saul, a zis: "Frate Saule!" (Fapte 9,17; 12,17; 13,15,38; 15,). Toate Scrisorile Apostolilor către diferitele Biserici sunt pline de termenul "fraţilor" cu care se adresează tuturor...

După ce am văzut că, în Sfânta Scriptură, cuvântul "frate" are mai multe înţelesuri, să dovedim că fraţii Domnului nu sunt fii ai Preacuratei, ci rudele Mântuitorului.

1. Nicăieri în Sfintele Evanghelii Preacurata nu este arătată ca mama vreunuia dintre ei.

2. Mântuitorul încredinţează pe mama sa Sfântului Ioan Evanghelistul, când moare pe cruce: "Femeie, iată fiul tău!" (Ioan 19,26). Dacă Isus ar fi avut alţi fraţi, Maica Sfântă ar fi rămas în grija lor, mai ales că unii din aşa-numiţii "Fraţii Domnului" erau chiar Apostoli.

3. Când Isus dă pe Sf. Ioan de fiu mamei sale, zice: "Iată fiul tău!" (Ioan 19,27); nu zice "unul din fiii tăi", cum ar fi trebuit să zică dacă ar fi avut mai mulţi fii.

4. Evangheliştii arată că "fraţii Domnului" aveau altă mamă, decât pe Preacurata Fecioară Maria. Astfel: la Matei 27,56 scrie: "Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosue", doi din cei pe care, la Matei 13, 55, îi menţionează astfel: "Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii Lui Iacob şi Iosif, Simon şi Iuda?"

Şi Sf. Marcu spune că Iacob şi Iosue aveau altă mamă: "Erau şi femei care priveau de departe, între care şi Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Iosif şi Salomea" (Marcu 15,40). Lui Iacob îi zice "cel mic" pentru a-l deosebi de Iacob al lui Zevedei, fratele lui Ioan. Ca să deosebească pe Iacob cel mic de Iacob al lui Zevedei, Sf. Marcu îl numeşte al lui Alfeu: "Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru şi pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacob... şi pe Andrei şi pe Filip, pe Bartolomeu şi pe Matei, pe Toma şi pe Iacob al lui Alfeu şi pe Tadeu şi pe Simon Cananeul" (Marcu 3,16-18).

Acest Iacob cel mic, al lui Alfeu, este numit "fratele Domnului": "Iar pe altul din Apostoli n-am văzut decât pe Iacob, fratele Domnului" (Gal. 1,19), spune Sf. Pavel că l-a întâlnit la Ierusalim. "Iuda, slujitor al lui Cristos şi frate al lui Iacob" (Iuda 1,1). Iuda, de asemenea, este numit frate al Domnului: "Au nu este acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacob, al lui Iosif, şi al lui Iuda şi al lui Simon?" (Matei 13,55; Marcu 6,3). Deci Iacob şi Iuda sunt fraţi.

Cum am văzut, Evangheliştii îl numesc pe Iacob cel mic "al lui Alfeu" ca să-l deosebească de Iacob al lui Zevedei. Acest Iacob cel mic avea tată pe Alfeu: "Filip şi Bartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacob al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu" (Matei 10,3), iar mamă pe Maria (Matei 27,56; Marcu 15,40), soţia lui Cleopa: "Şi stăteau lângă crucea lui Isus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena" (Ioan 19,25). Deci Alfeu şi Cleopa sunt aceeaşi persoană (Dictionnaire de Ia Bible, tom. I col. 419 şi tom. II col. 807). De aici urmează că Iacob al lui Alfeu, fratele lui Iosue (Marcu 15,40), al lui Simon şi al lui Iuda, sunt fiii Mariei lui Cleopa sau Alfeu (Matei 13,55; Ioan 19,25), care se afla alături de Maria, Mama lui Isus, sub cruce.

Aşadar, "fraţii Domnului" au altă mamă decât pe Preacurata, deci nu pot să fie fiii ei. Cei ce susţin că fraţii Domnului erau fiii Preacuratei, vreau să combată cultul Maicii Sfinte. Preacurata Fecioară Maria este Mama tuturor oamenilor, pentru că toţi oamenii sunt fraţi în Cristos.

Exemplu: Sfânta Tereza de Lisieux (1873-1897) şi-a pierdut mama la vârsta de 4 ani. A pierdut o mamă plină de gingăşie, care a învăţat-o să iubească pe Isus şi pe Maica Sfântă. Când i-au spus că mama sa a murit, a fugit şi s-a prosternat în faţa icoanei Preacuratei; cu lacrimi în ochi, a zis: "Mamă a lui Isus, te rog de acum să-mi ţii loc de mamă!" Prin această rugăciune ea s-a consacrat Mariei şi nu a regretat niciodată, căci Maria i-a fost cu adevărat Mamă.

La vârsta de 10 ani, Tereza este lovită de o boală misterioasă, cu dureri de cap, insomnii, halucinaţii şi erupţii. Nu mai putea mânca aproape nimic. Boala o slăbise în ultimul grad; medicii nu mai aveau nici o speranţă. Întreaga familie ţinu o novenă de rugăciuni către Fecioara Maria. În dimineaţa de 13 mai 1883, cele trei surori ale Terezei: Maria, Leonia şi Celina se rugau la patul bolnavei, care nu mai recunoscu pe sora ei Maria, strigând-o mereu să vină la ea. În faţa patului bolnavei se afla o statuie a Preacuratei. Sf. Tereza istoriseşte: "Nemaigăsind nici un ajutor pe pământ, m-am îndreptat spre Mama mea cerească, rugând-o din toată inima să aibă milă de mine. Deodată statuia prinse viaţă. Fecioara Maria deveni frumoasă, nespus de frumoasă şi se îndreptă spre mine. Faţa sa exprima blândeţe, bunătate, tandreţe nespusă, iar zâmbetul ei ceresc m-a pătruns până în adâncul sufletului... Ce fericire!... În acea clipă simţii că toate durerile mă părăsiră, recunoscui lângă pat pe sora mea Maria, care şopti încet, privind statuia: "Tereza este vindecată!" De fapt, aşa a fost... Mica Floare, luminată de zâmbetul minunat al Sfintei Fecioare, va renaşte la viaţă, se va reface astfel încât, la vârsta de 15 ani, va intra în Mănăstirea Carmelitanelor din Lisieux (Istoria unui suflet, scrisă de ea însăşi).

Tereza a trăit doar 24 de ani, dar a devenit o mare sfântă!