APOLOGETICĂ

25. MILENARISMUL

Milenarismul este greşeala celor ce cred că Isus, cu sfinţii săi, va stăpâni aici pe pământ o mie de ani, la sfârşitul lumii. Această interpretare a început prin tălmăcirea greşită a profeţiilor dinainte de Cristos. Profetul Isaia zice: "Domnul Sabaot va pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăţ... şi în muntele acesta El va da la o parte vălul care învăluie toate popoarele..." (Isaia 25,1-12); "În ziua Aceea se va cânta... cântarea lui Iuda: Avem o cetate întărită. Domnul ne vine într-ajutor..." (Isaia 26,1-12); "Veseleşte-te, pustiu însetat, să se bucure pustiul ca şi crinul să înflorească... Atunci se vor deschide ochii celor orbi..." (Isaia 35,1-10); Noul Sion (Isaia cap. 54 şi 60); Adunarea popoarelor în Ierusalim (Isaia 66,18-23). Unii mai interpretează texte şi de la Ezechiel, cap. 40 şi 48. Tot aşa splendoarea noului templu, descrisă la Ageu (Hagai) 2,7-9; Zaharia 2,6-13; Daniel 7,9-14,25,27; 12,5-13.

Răspuns: Profeţii vorbeau de o împărăţie spirituală, dar fariseii au luat-o în sens fizic, material, aşteptând un Mesia naţional şi pământesc. Mântuitorul, în descrierea sfârşitului lumii, înlătură orice dominare a Sa, cu aleşii săi, aici pe pământ o mie de ani. El se va arăta numai atunci când cerul şi pământul vor fi răsturnate; atunci va trimite pe îngerii săi să adune pe cei aleşi şi va face judecata: "Iar îndată după necazul zilelor acelora..." (Matei 24,29-31); Marcu 13,24-27; Luca 17,26-30).

Sfântul Petru, în a doua Epistolă (3,5-7 şi 10-13) scrie de o răsturnare a pământului care nu permite întemeierea unei împărăţii pământeşti, ci "Ceruri noi şi pământ nou" (II Petru 3,13). Sfântul Pavel încă spune că Isus Cristos va veni la judecată (II Tes. 1,5-10). Isus a înviat întâi, apoi vor învia cei ce au crezut în El (I Cor. 15,51-55).

S-ar părea că Apocalipsul vorbeşte de o împărăţie pământească a lui Isus, cu aleşii săi. Dar Apocalipsul este o carte profetică, plină de simboluri şi de asemănări. Pentru ca să iei un text în înţeles literal, trebuie să ai motive deosebite, altfel poţi să cazi în mari greşeli. Chiar şi răstimpul rotund de 1.000 de ani, trebuie să ne atragă luarea aminte că este vorba de o metaforă. Dacă ar fi reală, ar trebui să găsim urme şi în Evanghelia Sf. Ioan, care a scris Apocalipsul. Dar Evanghelia a patra ne spune că învierea va fi "în ziua cea de apoi" (Ioan 6,39,44; 11,24), adică la judecata din urmă, deci nu se referă la o împărăţie de 1000 de ani.

Răsplata "celui care va birui... să mănânce din pomul vieţii, care este raiul lui Dumnezeu" (Apoc. 2,7,11,27; 3,21) este în rai, adică în fericirea veşnică. Deci nu este vorba de împărăţia pământească a lui Isus Cristos. Tot în Apocalips (cap. 6) se vede că, după judecată, drepţii sunt aduşi îndată înaintea scaunului lui Dumnezeu şi înaintea Mielului (Apoc. 7,9-17).

Nici nu se aminteşte de vreo împărăţie pământească. Nici "lanţul cel mare", nici "cheia adâncului" şi nici "pecetea de o mie de ani" (Apoc. 20,1-5) nu pot fi luate în sens literal. Cei care vor domni o mie de ani (adică veşnic, n.n.) sunt cei tăiaţi (pentru Cristos, n.n.), morţi înviaţi, care nu se tem de moarte. (Apoc. 20,4-6), deci nu se poate susţine că aceştia vor domni cu Cristos pe pământ. O mie de ani este o metaforă pentru timpul îndelungat cât va fi legat satana.

Credinţa creştină a învăţat totdeauna că Mântuitorul va veni numai la judecata din urmă, după care va urma împărăţia cerească eternă: "Şi iarăşi va să vie, să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit" (Credeul). Prin urmare, va veni, va judeca pe vii şi pe morţi şi va împăraţi, nu o mie de ani pe pământ, ci în vecii vecilor, în cer.