APOLOGETICĂ

21. SÂNGELE

În Vechiul Testament a fost oprit să se mănânce sângele: "Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi" (Facere 9,4). Iar Leviticul spune acelaşi lucru: "Dacă un om din fiii lui Israel şi dintre străinii care trăiesc între voi, va mânca orice fel de sânge, îmi voi întoarce faţa mea împotriva sufletului celui ce va mânca sânge..." (Lev. 17,10); "Să nu mâncaţi cu sânge" (Lev. 19,26).

În Noul Testament, la adunarea de la Ierusalim, Apostolii hotărăsc pentru creştinii făcuţi din păgâni: "Să vă înfrânaţi de la cele jertfite idolilor şi de sânge, şi de sugrumat, şi de curvie, de care, păzindu-vă, bine veţi face" (Fapte 15,20; 21,25). Acest decret care oprea pe creştinii din alte neamuri să mănânce sânge, l-au dat Apostolii ca să nu smintească pe Evreii încreştinaţi, care erau răspândiţi pretutindeni şi ţineau Legea Veche, cum spun Faptele Apostolilor: "Căci Moise are din timpuri vechi, în toate cetăţile, propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în toate sâmbetele" (15,21).

Când Biserica creştină nu s-a mai temut de acest scandal, atunci n-a mai ţinut această practică a Legii lui Moise, ci au observat simplu porunca Mântuitorului: "Mâncaţi cele ce vă vor pune înainte" (Luca 10,8). Este clar că se poate mânca şi carne, indiferent cum este sacrificat animalul.

În Legea Veche a fost oprită mâncarea sângelui, ca să nu se înveţe Evreii cu vărsări de sânge: "Eu voi cere socoteală de sângele fiecăruia dintre voi, Eu voi cere socoteală la toate animalele şi la om, la oameni între ei, Eu voi cere socoteală de sufletul omului" (Fac. 9,4; Lev. 7,26; Lev. 17,10-14). Li s-a interzis mâncarea sângelui pentru a-i feri de magie şi de Augurii: "Să nu mâncaţi cu sânge; să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi" (Lev. 19,26).

Dacă Apostolii au puterea de a aduce Legi, dată de Mântuitorul după cum citim la Evanghelistul Matei: "Orice veţi lega pe pământ, va fi legat şi în cer, şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer" (18,18), atunci ei au puterea şi de a dezlega de anumite prescripţii care nu mai sunt necesare, precum şi de obiceiuri păgâneşti.