APOLOGETICĂ 

Biblia răspunde
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 21.04.2004; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

19. PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI

Pentru a ține cele două ziduri unite într-un unghi, în vechime se punea între ele (în capul unghiului) o piatră care, câteodată, era foarte mare, mai ales la zidurile din piatră. Între pietrele întrebuințate în capul unghiului la templul din Ierusalim, au fost unele de 6-7 metri. Chiar și în Asiria, unde zidurile erau din cărămidă, pietrele din capul unghiului erau foarte mari. (Vezi Dictionnaire de la Bible, Vigouroux, t.1 col. 601).

Cei care neagă Primatul Sfântului Petru (Matei 16,16) afirmă că nu Sfântul Petru este piatra, ci Isus. Pentru că Isus însuși zice că este piatra (Isaia 28,16) și că la Matei 21,42 scrie: "Niciodată nu ați citit în Scriptură: Piatra pe care nu au băgat-o în seamă ziditorii, aceea s-a făcut în capul unghiului, de la Domnul s-a făcut aceasta și minunată este în ochii noștri?" Același lucru se spune la Fapte 4,11; I Petru 2,7; Rom. 9,33; I Cor. 3,11; 10,4).

Răspuns: Isus este piatra cea vie din care țâșnește apa spirituală: "Toți aceeași băutură spirituală au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce avea să vină, iar Piatra este Cristos" (I Cor. 10,4), iar Petru este piatra de temelie a Bisericii pusă de Cristos, așa cum este piatra pe care este zidită casa înțelepciunii (pe stâncă) (Matei 7,24). Deci, în înțeles biblic, și Isus este piatră, și Petru este piatră, fără să fie același lucru.

Potrivnicii Primatului, dacă ar fi păstrat Sfânta Tradiție, ar fi înțeles ce se cântă în Biserica orientală la Condac din 30 iunie: "Piatra Cristos, pe piatra credinței preamărește astăzi luminat..." Deci unul este înțelesul Pietrei din capul unghiului, și altul este înțelesul pietrei de temelie a Bisericii, care este Petru.

Oricine poate constata că Isus a avut o mare predilecție și dragoste pentru Simon Petru, destinându-l să conducă Biserica în pofida tuturor încercărilor și prigoanelor. În barca lui Petru s-a urcat Isus, rugându-l s-o depărteze de țărm. "Și șezând în corabie, învăța mulțimile" (Luca 5, 3).

Exemple: Sigrid Undset (1883-1949), marea scriitoare a Norvegiei, la început a neglijat problema credinței; curând, însă, a devenit pentru ea esențială. Născută protestantă, nu-și găsea liniștea. În căutare de certitudini, ajunge la concluzia: Biserica Catolică este cu adevărat Biserica fondată de Cristos. "Nu m-am îndoit niciodată de acest lucru, zicea ea. Istoria Reformei a fost istoria unei revolte, chiar dacă era a unor oameni sinceri!" Călătorește mult, scrie romane care au ajuns celebre. Este laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 1928. Ea spune: în această lume nu putem avea decât un singur fel de libertate, aceea a lui Cristos. "Adevărul vă va face pe voi liberi". Se convertește și, instruită de Mgr. Kjelstrup, este primită în Biserica Catolică, în "Barca lui Petru", la 1 noiembrie 1924. Fericită, merge la Roma, intuind catolicitatea Bisericii lui Cristos. Moare la 10 iunie 1949. În Norvegia luterană s-a declarat doliu național pentru această catolică convinsă.

Ludovic von Pastor (1854-1928), protestant, a voit să scrie o Istorie a Papilor cum și-a închipuit-o el, citind autori reformați. Credea că istoria Papilor este plină de scandaluri, însă, ocupându-se de acest subiect, a ajuns la documente autentice, care l-au umplut de admirație. Astfel, el a scris cea mai renumită Istorie a Papilor, totodată convertindu-se la catolicism (Die Geschichte der Päpste). Toată viața i-a fost schimbată de faptele, jertfele și sfințenia capilor Bisericii lui Cristos. Când a fost pe patul de moarte, a cerut elevului și prietenului său, Dr. Dengel, să trimită ultima scrisoare Papei, în care să-l asigure că "ultima bătaie a inimii sale o dăruiește Bisericii și Papalității".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire