APOLOGETICĂ

18. PRIMATUL SFÂNTULUI PETRU

Mântuitorul i-a promis sfântului Petru că-l va pune cap al Bisericii Sale: "Tu eşti Petru (chefa, în aramaică; petra, în greacă şi în latină, şi înseamnă piatră) şi pe această piatră voi zidi Biserica mea, şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat şi în ceruri" (Matei 16,18-19).

Acest text este aşa de clar încât cei ce-l neagă recurg la o afirmaţie copilărească, zicând că Isus când a spus "pe această piatră voi zidi" a arătat spre sine. Scornitură greşită, căci Evangheliile nu o spun, şi nu are nici un temei în Scriptură sau Tradiţie. De altfel, cuvintele "Tu", "Ţie" şi "vei", arată clar că vorbeşte lui Petru şi despre Petru.

Întâietatea lui Petru este clar arătată de Evanghelişti şi recunoscută de ceilalţi Apostoli. Astfel:

a) În cele patru liste ale Apostolilor, Petru este totdeauna numit primul: "Cel dintâi, Simon" (Matei 10,2-4; Marcu 3,16-19; Luca 6,14; Fapte 1,13), deşi nu Petru a fost cel dintâi chemat, ci Andrei, fratele său (Ioan 1,35-40). Iar cel mai bătrân dintre Apostoli a fost Iacob. Totuşi, Sf. Evanghelist Matei îl numeşte: "Cel dintâi, Simon, ce se numeşte Petru" (Matei 10,2), pentru a se arăta că a fost căpetenia Apostolilor.

b) Când Isus alege numai doi sau trei dintre Apostoli, pentru vreo misiune specială, Petru este totdeauna între ei şi este cel dintâi. De exemplu, la învierea fiicei lui Iair: "Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru, şi pe Iacob, şi pe Ioan" (Marcu 5,37); "N-a lăsat pe nimeni să intre cu el, decât numai pe Petru, şi pe Ioan, şi pe Iacob..." (Luca 8,51).

Tot aşa, la Schimbarea la Faţă: "Şi, după şase zile, a luat Isus cu sine pe Petru, şi pe Iacob, şi pe Ioan..." (Marcu 9,2). În grădina Ghetsimani: "Şi luând cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedei" (Matei 26,37; Marcu 14,33). La pregătirea Cinei de pe urmă: "Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan..." (Luca 22,8). De asemenea, Petru a fost primul martor al învierii, dintre Apostoli: "Care ziceau că Domnul a înviat cu adevărat şi S-a arătat lui Simon" (Luca 24,34); iar la Corinteni citim: "Şi că s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece..." (15,5).

c) Lui Petru îi dă o atenţie deosebită. Pentru el plăteşte darea: "Mergând la mare, aruncă undiţa, iar peştele care va ieşi întâi - ia-l, deschide-i gura şi vei găsi un statir (monedă de argint, nota noastră), pe acela luându-l dă-l lor pentru Mine şi pentru tine" (Matei 17,27). În casa lui Petru poposeşte, la Capernaum: "Au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei..." (Marcu 1,29). Din barca lui Petru, Isus predică: "Şi, urcându-se în una din corăbii care era a lui Simon..." (Luca 5,3).

Din motivul că Isus îi dă această demnitate de şef, Petru vorbeşte în numele celorlalţi: "Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti tu..." (Matei 14,28); "Petru, răspunzând, a zis: lămureşte-ne pilda aceasta" (Matei 15,15); "Răspunzând, Petru a zis: Doamne, bine este nouă să fim aici" (Matei 17,4); "Petru a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui?" (Matei 18,21); "Petru, răspunzând, a zis: Iată noi am lăsat toate..." (Matei 19,27); "Răspunzând, Petru a zis: Tu eşti Cristosul" (Marcu 8,29; 10,28; 11,21; 14,29); "Toţi lepădându-se, Petru şi ceilalţi... au zis" (Luca 8,45); "Petru, răspunzând, a zis: Cristosul lui Dumnezeu" (Luca 9,20); "A zis Petru: Doamne, nouă ne spui pilda aceasta?" (Luca 12,41); "Petru a zis: Iată noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie" (Luca 18,28).

"Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu, iar Eu m-am rugat pentru tine ca să nu piară credinţa ta, şi tu, oarecând întorcându-te, să întăreşti pe fraţii tăi" (Luca 22,31-32). Câtă grijă a avut Mântuitorul de Petru! Pentru nici unul din Ucenici nu se roagă în mod deosebit Isus, aşa cum se roagă pentru Petru. Acesta este semn că pe el l-a pregătit pentru un scop deosebit: "ca tu... să întăreşti pe fraţii tăi...!" (Luca 22,32); "Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine vom merge? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice" (Ioan 6,68; 13,6-10).

d) Isus dă o importanţă deosebită lui Petru când îl formează; îl ceartă când greşeşte: "Isus, întinzând îndată mâna, i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" (Matei 14,31), când Petru umblă pe apă. "Isus l-a certat pe Petru şi i-a zis: Mergi înapoia mea, satano. Nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor" (Marcu 8,33); "Isus i-a zis: cel care a făcut baie, n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele" (Ioan 13,10).

Isus îl învredniceşte şi de minuni: "Şi, făcând aceasta, au prins mulţime mare de peşte" (Luca 5,6); "Simon Petru a tras mreaja la ţărm, plină de peşti mari, o sută cincizeci şi trei, şi atâţia fiind nu s-a rupt mreaja" (Ioan 21,11); "Isus i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Isus" (Matei 14,29).

Lui Petru îi anunţă Domnul învierea Sa: "Ci mergeţi de spuneţi Ucenicilor Lui şi lui Petru, că va merge în Galileia..." (Marcu 16,7). De asemenea, îi profeţeşte martiriul pe cruce: "Adevărat, adevărat zic ţie: când erai mai tânăr te încingeai singur şi umblai unde voiai, iar când vei fi bătrân vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde tu nu voieşti..." (Ioan 21,18). Pentru Simon se roagă în mod deosebit: "... ca după ce te vei fi întors (a doua convertire), să întăreşti pe fraţii tăi" (Luca 22,31-34).

e) Isus îi dă lui Petru conducerea Apostolilor şi a credincioşilor, la marea Tiberiadei, după înviere, când i-a zis: "Paşte mieluşeii mei, paşte oile mele!" (Ioan 21,15-17). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul i-a conferit lui Petru primatul de jurisdicţie peste întreaga Biserică: Episcopi, preoţi şi credincioşi.

Obiecţie: Ca să răstoarne promisiunea primatului anunţat de Mântuitorul (Matei 16,13-20), duşmanii lui au venit cu scornituri, spunând că textul "Tu eşti Petru..." de la Matei 16,13-20 ar fi fost introdus în Sfânta Scriptură mai târziu, prin sec. II-IV, de către creştinii iudaizanţi, ca să scadă autoritatea Sf. Pavel şi să-l arate mai mare pe Petru.

Răspuns: Textul "Tu eşti Petru...", este scris de Evanghelistul Matei, dovadă sunt aramaismele următoare: " nu trupul şi sângele"; "Fiul lui Dumnezeu celui viu"; "porţile iadului"; "a lega şi a dezlega". Toate acestea sunt expresii traduse din evreieşte (aramaică). Cei ce susţin neautenticitatea, nu au nici un argument. Toate manuscrisele şi codicele vechi (ca Sinaitic şi Vatican) cuprind textul de la Matei 16,13-20.

Sfinţii Părinţi, de asemenea, îl citează: Sf. Epifaniu (200) în cartea sa "Haereses"; Eusebiu din Cezareea (263-340) în cartea "Demonstraţia Evanghelică"; Tatian (150) în cartea "Diatessaron"; Sf. Efrem Sirul (379) în cartea "Comentarii la Isaia".

Întrebare: De ce lipseşte acest text din Evangheliştii Marcu şi Luca?

Răspuns: Această lipsă din Marcu şi Luca o explică deja Eusebiu din Cezareea în cartea sa "Demonstraţia Evanghelică" (I,3-5). Marcu a scris Evanghelia după predicarea lui Petru. El lasă afară tot ce este spre lauda lui Petru care, din umilinţă, nu vorbea despre el. Iar Luca a scris după conţinutul Evangheliei lui Marcu, de aceea lipseşte la aceştia doi. Iar Ioan a scris numai ceea ce nu se cuprindea în primii trei Evanghelişti.